Anulare act administrativ . Sentința 31/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința numărul 31
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamantul domiciliat în B,-, - 1,. 1,. 8, în contradictoriu cu autoritatea pârâtă MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE cu sediul în B, sect. 1, str. -. -, nr. 2 - 4, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru reclamantul av., pentru autoritatea pârâtă MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE a răspuns consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul depune la dosar și înmânează și apărătorului reclamantului întâmpinare.
Se prezintă în instanță pentru Inspectoratul de Muncă B av. care depune din partea instituției cerere de intervenție în interes propriu având în vedere că reclamantul este angajatul acestei instituții, raporturile de muncă fiind între reclamant și instituție. Prezintă la solicitarea instantei și a reprezentantului reclamantului contractul de prestări servicii nr. 212/25.01.2010 încheiat ci noul director. Depune la dosar opis cu acte.
Apărătorul reclamantului nu solicită termen pentru studiul întâmpinării de care a luat cunoștință cu privire la cererea de intervenție nu o consideră fondată, este lipsită de interes, actele sunt emise de Autoritatea centrală și nu de Inspectoratul de Muncă B, solicită respingerea cererii de intervenție.
Reprezentantul lasă la aprecierea instanței.
Curtea încuviințează în principiu cererea de intervenție, solicită reprezentanților părților să precizeze dacă mai au alte cereri și excepții de invocat.
La apelul nominal făcut după admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu au răspuns pentru reclamantul av., pentru autoritatea pârâtă MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE a răspuns consilier juridic și pentru intervenineta în interes propriu pentru Inspectoratul de Muncă B av..
Reclamantul arată că nu mai are alte cereri și excepții prin întâmpinare a invocat 2 excepții lipsei plângerii prealabile și a tardivității acțiunii, Dar va pune concluzii odată cu fondul.
Reprezentantul nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul B nu are alte cereri de formulat.
Curtea unește excepțiile cu fondul și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului pe excepții solicită a fi respinse ca nefondate, potrivit art. 9 alin. 4 din. 554/2004 sesizarea instanței se va face potrivit art. 7 alin. 5 nefiind obligatorie procedura prealabilă, cu privire la prescripție termenul curge de la data publicării în Monitorul oficial.
Pe fondul cauzei susține oral motivele acțiunii solicitând în concluzie admiterea anularea în tot a ordinului, reintegrarea reclamantului plata drepturilor bănești ce i s-ar fi cuvenit de la data emiterii ordinului la zi, daune morale în cuantum de 50.000 de Euro. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar practică judiciară în materie.
Reprezentantul Ministerului Muncii, susține punctul de vedere din întâmpinarea depusă la dosar și în concluzie solicită admiterea excepțiilor, pe fondul cauzei respingerea acțiunii și a daunelor morale, ca nedovedite.
Reprezentantul susține excepțiile inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, precum și a prescripției dreptului la acțiunea având în vedere data comunicării deciziei și data formulării acțiunii.
Pe fondul cauzei solicită a se avea în vedere că cererea este nefondată. În conformitate cu. 329/2009 privind reorganizarea unor instituții și autorități publice postul reclamantului sa desființat, dar acesta a refuzat participarea la concursul pentru ocuparea postului de director coordonator, post nou înființat. Mutarea reclamantului fiind făcută pe baza opțiunii acestuia și nu printr-un act administrativ. Solicită în concluzie respingerea acțiunii ca nefondată.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale.
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin Ordinul nr. 429/23.04.2009 emis de autoritatea pârâtă s-a dispus demiterea reclamantului din funcția de Inspector șef al Inspectoratului Teritorial d e Muncă B motivat de aducerea la îndeplinire a prevederilor 37/2009 precum și de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorității pârâte.
Împotriva acestei măsuri a formulat reclamantul acțiunea de față criticile sale privind nelegalitatea și netemeinicia măsurii dispuse în privința sa. Așa fiind, acesta a solicitat desfiintarea măsurii dispuse, reintegrarea sa în funcția avută anterior, obligarea autorității pârâte la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit, a unor daune morale și a cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor acțiunii sale, a susținut că măsura dispusă nu este reală, necorespunzând în realitate necesității de reorganizare a unor servicii, în condițiile în care competențele funcției publice au rămas aceleași.
Totodată, a susținut imprejurarea că temeiul de drept al măsurii dispuse respectiv OG nr.37/2009 este unul neconstituțional, actul normativ pe care s-a întemeiat măsura încălcându-i atât drepturi recunoscute prin Constituția României, principii statuate prin Legea nr. 188/1999 sau Codul muncii dar și prevederi cuprinse în acte internaționale precum Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În dovedirea susținerilor s-a folosit de proba cu înscrisuri.
La dosarul cauzei a fost depus actul administrativ contestat, din care rezultă măsura dispusă împotriva sa de autoritatea pârâtă și contestată prin acțiunea de față.
A mai depus reclamantul la dosarul cauzei corespondența purtată anterior cu pârâta prin care a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii și menținerea măsurii dispuse.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, curtea constată că acțiunea de față este fondată urmând să o admită ca atare.
Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său.
În cauza dedusă judecății, reclamantul a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de admitere a acțiunii sale se impune pentru următoarele considerente:
Măsura dispusă impotriva reclamantului este una lipsită de temei legal, atâta vreme cât OG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin decizia nr.1629/3.12.2009 pronuntată de Curtea Constituțională a României.
Astfel, instanța Constituțională a reținut că OG nr. 37/2009, deși abrogată și declarată neconstituțională prin decizia Curții Constituționale nr. 1257/7 oct. 2009 fost preluată integral în textul OG nr. 105/2009 care de asemenea afectează grav activitatea tuturor instituțiilor publice ale statului vizate de aceste act normativ, ceea ce contravine dispozițiunilor art. 115 alin. 6 din Constituție potrivit cărora "Ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului".
Printre instituțiile fundamentale ale statului și care fac obiectul criticii de neconstituționalitate a Legii de aprobare a OG nr.37/2009 se identifică și serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, prin raportare la art. 123 alin. 2 din Constituție, conform căreia "Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale".
În sensul art. 2 lit. j din Legea cadru a descentralizării nr. 195/2006 deconcentrarea presupune redistribuirea de competențe administrative și financiare de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale către propriile structuri de specialitate din teritoriu. Serviciile publice deconcentrate reprezintă, așa cum se menționează si în doctrină, prelungiri în teritoriu ale ministerelor. Serviciile publice deconcentrate sunt structuri care îndeplinesc atribuții de putere publică.
Cât privește înțelesul sintagmei "afectarea regimului instituțiilor fundamentale ale statului", se au în vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.
Cu privire la sensul dispozițiilor art. 115 alin. 6 din Legea fundamentală, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 1.189/6.11.2008 că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin.
Prin OG. Nr.37/2009 așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament și OG nr. 105/2009 a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea și celei din urmă, așa cum a stabilit Curtea Constituțională.
Astfel, prin modificările aduse de OG nr. 37/2009 art. 13 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de "director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale".
Potrivit art. III din această ordonanță de urgență, funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, precum și adjuncții acestuia se desființează. În locul acestor funcții este instituită funcția "director coordonator al serviciului public deconcentrat", care va fi ajutrat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează. Persoanele care urmează să ocupe aceste funcții sunt numite prin "act administrativ" al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv și își vor exercita funcțiile în baza unui "contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maximum 4 ani, contract asimilat "contractului individual de muncă".
Această construcție juridică deficitară și confuză ridică problema statutului juridic al "directorului coordonator" și a naturii juridice a "contractului de management".
Prin reglementările sale, OG 37/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 37 alin. 3 lit. j din Legea Fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.
De altfel, a mai statuat Curtea Constituțională, prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, încălcând, astfel, dispozițiunile art. 115 alin. 6 din Constituție.
Nu în cele din urmă Curtea Constituționala a mai stabilit că prin dispozițiile sale OG nr. 37/2009 a exprimat o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție însuși regimul constituțional și legal actual al funcției publice.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că actul administrativ atacat este lipsit total de justificare legală contravenind legii fundamentale, astfel incât va fi anulat ca fiind lipsit de temei juridic.
Întrucât ineficacitatea acestuia este legată de încălcarea Legii Fundamentale, curtea nu mai apreciază a fi necesară analiza si a altor motive invocate în acțiunea de față, privitoare la încălcarea și a altor dispozițiuni legale naționale sau a unor dispozițiuni internaționale pe care România s-a angajat să le respecte.
Așa fiind, curtea urmează ca admițând acțiunea de față să dispună anularea măsurii dispuse prin actul administrativ atacat, și reintegrarea reclamantului în funcția si atribuțiunile specifice postului deținut.
Totodată, autoritatea pârâtă va fi obligată și la plata despăgubirilor constând în drepturile salariale cuvenite pe perioada demiterii ilegale din funcție.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la daunele morale solicitate, curtea constată că in afară de propriile sale afirmații, reclamantul nu a făcut în nici-un chip dovada că măsura dispusă de autoritatea pârâtă i-ar fi cauzat un prejudiciu moral așa cum a pretins. Pentru acest considerent, curtea va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale.
Potrivit art. 274 din proc. civ. autoritatea pârâta va fi obligata ca parte căzută în pretentii si la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în B,-, - 1,. 1,. 8, și respinge ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de Inspectoratul de Muncă B cu sediul în B,-.
Dispune anularea Ordinului nr. 429/23.04.2009 emis de autoritatea pârâta MINISTERUL MUNCII Familiei și Protecției Sociale B, sect. 1, str. -. I -, nr. 2 - 4, și reintegrarea reclamantului în funcția corespunzătoare si atribuțiile specifice la data sus menționatei decizii.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului drepturile bănești pe perioada demiterii, până la reintegrarea efectivă.
Respinge ca nefundat capătul de cerere privitor la plata daunelor morale.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red. /22.03.2010
Dact. 4 ex./ com. 2 ex.
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
