Anulare act administrativ . Sentința 3207/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3207
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.10.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.10.2009 și apoi la 13.10.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, la 8.05.2006, (conexată la cauza înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr- și declinată prin sentința civilă nr.1247 din 10.03.2006 în favoarea Curții de Apel București ) reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice C anularea parțială a procesului verbal de inspecție nr.2305 din 5.09.2005 al Direcția Generală Finanțelor Publice C - Compartimentul de Inspecție, anularea tuturor actelor subsecvente a căror ilegalitate derivă din ilegalitatea actului pe care se întemeiază, obligarea pârâtei la plata de daune morale și materiale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că la 1.11.2004, a fost încadrat pe postul de șef serviciu administrativ, arhivă, gestionare formulare din cadrul Direcției Generale Finanțelor Publice C, sarcinile acestui serviciu fiind la îndeplinire de către personalul propriu format de 25 angajați contractuali în subordinea șefului serviciului și în directa coordonare a directorului executiv al Calitatea de angajat contractual este dată de faptul că raporturile de muncă între angajați și angajator sunt stabilite prin contractele de muncă supuse dispozițiilor codului muncii.
Sarcina principală dispusă de către conducerea C, a fost punerea de acord a evidenței tehnico operative a gestiunilor serviciului, cu evidența contabilă din, eficiență constatată de către controalele efectuate în perioada 1999 - 2004 de organele Curții de Conturi C, Serviciul de audit al C și Compartimentul de Inspecție.
În calitatea sa reclamantul a constatat la 31.12.2004, neconcordanța între evidența contabilă a Serviciului financiar-contabilitate și cea operativ gestionară din Serviciul, solicitând verbal șefului serviciului financiar-contabilitate, să dispună efectuarea punctajelor gestionare, solicitare la care acesta nu a primit nici un răspuns.
Prin referatul nr.2305 din 11.02.2005, reclamantul a adus la cunoștința directorului executiv al PCe xistența neconcordanțelor constatate și a solicitat o verificare documentară a existenței valorice a respectivelor gestiuni, situația recuperării sumelor aferente pentru vânzările efectuate, punctajele gestiunilor cu contabilitatea să se facă lunar.
Prin rezoluția conducerii executive s-a dispus audit ad hoc pentru toată gestiunea documentelor cu regim special din cadrul serviciului administrativ și serviciul contabilitate în urma căruia s-a întocmit procesul verbal de inspecție contestat.
Prin adresa 18141 din 20.10.2005, reclamantului i s-a comunicat că a fost înființată poprire asiguratorie în cuantum de o treime asupra salariului său în temeiul art.275 din Codul muncii.
În drept, cererea fost întemeiată pe Constituția României, Legea 554/2004, OG 119/1999.
În dovedire reclamantul a depus la dosarul cauzei actele contestate, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, copia sentinței civile nr.5270 din 28.09.2006 a Judecătoriei Sector 4, adresa de înființare a popririi asigurătorii, adeverință de salariu, alte înscrisuri.
Pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de ședință de la 16.05.2007, Curtea a admis cererea de suspendare a deciziei nr.45/2005 și a procesului verbal de inspecție nr.2305 din 5.09.2005.
Prin întâmpinare pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice C solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că urmare a controlului efectuat în baza ordinului de serviciu 34/6.07.2005, s-a constatat că reclamantul în exercitarea atribuțiilor de coordonare a activității serviciului administrativ, arhivare și gestionare formulare a vizat pentru bun de plată, facturile emise de Compania Națională "Imprimeria Națională" pentru care s-a efectuat ulterior plata la valorile respective, doar pe baza raportărilor întocmite pentru lunile de referință, fără a verifica corespondența cu sumele depuse în casierie, aferente aceleiași perioade, iar în urma concluziilor controlului, a rezultat că în casierie nu a fost depusă suma de 151.488.785 lei, comparativ cu suma efectiv încasată în același interval aferentă registrelor unice de control.
Reclamantului i s-a stabilit o răspundere in solidar pentru aceste sume, la care s-au adăugat penalitățile de întârziere.
Pârâta a depus la dosarul cauzei actele administrative contestate și actele avute în vedere la emiterea acesteia.
Prin sentința civilă nr.1926 din 4.07.2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția de tardivitate a acțiunilor conexe invocată de către pârâtă și a respins cererea formulată de reclamant, ca tardiv formulată.
Prin decizia civilă nr.1122 din 19.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ a admis recursul declarat de către reclamant, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciind că sesizarea instanței de contencios administrativ a fost făcută în termenul prevăzut de dispozițiile art.22 pct.8 din OG 119/1999.
În fond după casare, reclamantul a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea cauzei penale înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, cerere respinsă pentru considerentele cuprinse în încheierea de ședință de la 28.10.2008.
Reclamantul a invocat și excepția de nelegalitate a procesului verbal de inspecție nr.2305/2005, calificată prin încheierea de ședință de la 10.02.2009, ca fiind de fapt, capătul principal al cererii de chemare în judecată.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei contractul individual de muncă, fișa postului nr.846, Decizia nr.270 din 29.10.2004, alte înscrisuri.
Curtea a încuviințat reclamantului proba cu interogatoriu pârâtei și a respins ca neutilă cauzei proba cu expertiză contabilă solicitată.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.270 din 29.10.2004 s-a dispus încadrarea reclamantului cu contract de muncă pe durată nedeterminată în funcția de șef serviciu administrativ, arhivă și gestionare formulare, din cadrul Direcției Generale Finanțelor Publice. C, acesta îndeplinind această funcție în perioada 1.11.2004 - 31.12.2004.
Urmare a controlului dispus prin ordinul de serviciu nr.34/2005, în temeiul dispozițiilor art.22 alin.1 din OG 119/1999 s-au efectuat verificări referitoare la formularele raportare contabilă anuale și semestriale în cadrul serviciului, la raportările contabile aferente unităților administrativ teritoriale, referitoare la cărțile reglementări contabile, referitoare la formularele cu regim special reglementate de HG 831/1997, referitor la registrul unic de, stabilindu-se în sarcina reclamantului răspunderea în solidar cu salariații care au desfășurat efectiv activitatea de vânzare a registrelor unice de control pentru nedepunerea sumei de 151.488.785 lei, în casierie, și pentru penalizările aferente.
S-a stabilit că există inadvertențe cu privire la valoarea efectivă a vânzărilor de registre unice de control, întrucât nu au fost emise facturi pentru toate vânzările de asemenea registre, suma din facturi este mai mare decât cea efectiv depusă, lipsind unele chitanțe justificative.
De asemenea, reclamantul nu a verificat în calitatea sa de șef serviciu corespondența între raportările privind vânzările de registre unice de control comunicate către Compania Națională imprimeria Națională, cu sumele încasate și depuse la casieria unității în același interval cu cel al raportării și nici sumele înscrise în facturile emise de Compania Națională Imprimeria Națională, cu sumele depuse la casierie.
Urmare avizării unui număr de 4 facturi cu bon de plată, s-a efectuat plata integrală a acestuia către Compania Națională Imprimeria Națională, deși în casierie nu fusese depusă diferența de 151.488.785 lei ce reprezintă o parte din contravaloarea registrelor unice de control raportate ca vândute, ce figurau astfel și în facturi, consecința fiind efectuarea unei plăți mai mari decât sumele efectiv depuse.
Împotriva acestui proces verbal reclamantul a formulat plângere prealabilă, respinsă prin Decizia nr.45/23.12.2005 C - Compartimentul Soluționare Contestații - Inspecții.
În susținerea cererii de chemare în judecată reclamantul contestă actele administrative de sancționare, fără a indica însă motivele de nelegalitate ale acestora, ci dispozițiile legale încălcate la emiterea acestora.
Potrivit atribuțiilor cuprinse în fișa postului nr.846, serviciu avea ca atribuții de serviciu primirea documentelor fiscale speciale de la Compania Națională Imprimeria Națională, înregistrarea lor în gestiunea proprie și atribuirea lor direct agenților economici însoțite de aviz de însoțire a mărfii, având la bază comenzile primite și achitate, precum și evidența și gestionarea tuturor formularelor comune primite de la Compania Națională Imprimeria Națională pentru fiecare unitate fiscală și distribuirea lor subunităților distribuitoare.
Conform aceluiași regulament, șeful serviciului avea ca atribuție principală verificarea lucrărilor și corespondenței efectuate de către persoana din subordine, prin semnarea actelor care angajează resurse materiale, răspunzând de realitatea operațiunilor consemnate în actele respective.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că, reclamantul nu și-a îndeplinit atribuțiile anterior menționate, stabilindu-se în mod legal că nu au verificat corespondența între raportările privind vânzările de registre unice de control comunicate către cu sumele încasate și depuse la casieria unității, vizând facturi prin care s-a efectuat plata integrală către această companie,pentru registre unice de control, deși în casierie nu fusese depusă diferența de 151.488.785 lei.
Contestatorul nu a administrat nici un mijloc de probă din care să reiasă existența unei alte stări de fapt decât cea reținută în cuprinsul actelor administrative contestate, răspunderea sa pentru prejudiciul reținut fiind corect stabilită în raport de dispozițiile OG 119/1999 precum și în raport de dispozițiile 1820/2003.
Reclamantul nu a dovedit că și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului, în condițiile în care nu a probat că sumele pentru care s-a stabilit prin procesul verbal de inspecție că există inadvertențe sunt corespunzătoare facturilor eliberate și sumei efectiv depuse în casierie.
În consecință, apreciind că reclamantul nu a răsturnat prezumția de legalitate a actelor administrative contestate, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, Curtea va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în B,-, Bl.12,.2,.69, sector 4 în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în C,-, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./4 ex.
20.01.2010
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
