Anulare act administrativ . Decizia 3320/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3320
Ședința publică de la 14 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 30 iunie 2009, privind recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței numărul 139 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din 30 iunie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința numărul 139 din 21 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârât PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR.
Pentru a pronunța această sentință prima instanța a reținut că prin certificatul de urbanism nr. 518/03.03.2008, eliberat de către Primăria Municipiului C ca urmare a cererii formulate de către reclamanta, s-a certificat că folosința actuală a terenului în suprafață de 407 mp. situat în-, jud. D, este zonă, destinația după PUZ fiind zonă de locuințe cu regim de înălțime P + 2 -10 (filele 6 - 7).
Reclamanta a contestat certificatul de urbanism eliberat, formulând plângere prealabilă, cereri înregistrate sub nr. 52685 din 02.04.2008 și 57166/09.04.2008, pârâtul menținându-și punctul de vedere, așa cum s-a comunicat reclamantei prin adresa nr. 52685/2008 (fila 44).
Astfel, potrivit art. 71 din OUG 195/2005, așa cum a fost modificată prin OUG 114/2007, Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".
Așadar, legea interzice expres și fără echivoc schimbarea destinației terenurilor care sunt amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, sancțiunea pentru nerespectarea acestor dispoziții legale fiind nulitatea absolută a actelor administrative emise în aceste condiții.
Potrivit raportului de expertiză tehnică aflat la filele 55 - 58 și 82 - 84 din dosar, s-a reținut că terenul în cauză este prevăzut parțial spațiu și parțial parcare neamenajată auto.
Efectuând deplasarea la fața locului, expertul a concluzionat că în zona în care este amplasat terenul în cauză se află mai multe construcții, spațiul constând în ronduri de pământ împrejmuit cu gard, amenajate pentru plantarea în perioadele propice ale anului.
Potrivit art. 2 alin. 1 litera a) din Legea 24/2007, spațiu este definit ca fiind, zona în cadrul orașelor și municipiilor, definită ca o rețea mozaicată sau un sistem de ecosisteme seminaturale, al cărei specific este determinat de vegetație (lemnoasă, arborescentă, arbustivă, floricolă și erbacee)".
Așadar, s-a constatat că terenul la care face referire certificatul de urbanism atacat de către reclamant este prevăzut de către și în documentațiile de urbanism ca fiind zonă aferentă blocurilor de locuințe, astfel încât certificatul de urbanism a fost emis cu respectarea dispozițiilor OUG 195/2005.
Potrivit preambulului acestui act normativ, la emiterea sa s-a avut în vedere,degradarea spațiilor verzi de pe teritoriul României, cauzată de distrugerea acestora ca urmare a dezvoltării activității economice și sociale", urmărindu-se îmbunătățirea factorilor de mediu și a calității vieții prin creșterea suprafețelor de spații verzi din localități.
Ocrotirea și garantarea dreptului la un mediu sănătos, prevăzut de art. 35 din Constituția României, reprezintă scopul reglementării art. 71 din OG 195/2005 privind protecția mediului.
Dat fiind că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor de proprietate, în accepțiunea principală conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale.
Limitarea exercițiului dreptului de proprietate impusă de art. 71 din OG 195/2005 are și o justificare socială și morală, având în vedere că respectarea riguroasă a acestor norme reprezintă un obiectiv major, protejarea mediului înconjurător, deci a spațiului existent, având legătură directă cu nivelul de sănătate publică, ceea ce constituie o valoare de interes național.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că în speță nu s-a demonstrat în nici un fel că terenul proprietatea sa reprezintă un spațiu în accepțiunea dispozițiilor art. 71 din OUG nr. 195/2005, chiar intimată recunoscând în întâmpinare că ar fi vorba de zonă "în fapt", ceea ce înseamnă în opinia intimatei însușită de instanța de fond orice teren acoperit cu floră spontană poate fi declarat în fapt zonă, lipsindu-l pe proprietar de unul dintre cele mai importante prerogative ale dreptului de proprietate.
S-a mai arătat că s-a făcut abstracție de faptul că la delimitarea suprafeței de 407 mp. în contradictoriu chiar cu reprezentanții intimatei a renunțat la punerea în posesie cu privire la diferența de până la 1500 mp. tocmai pentru a nu afecta aleile și zona din jurul blocurilor limitrofe, iar faptul că locatarii blocurilor limitrofe ar putea planta în anumite perioade propice ale anului nu înseamnă că terenul proprietatea reclamantei poate fi folosit de riverani sau chiar de către Primăria Mun.
Recurenta a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că s-a schimbat destinația terenului întrucât terenul era destinat edificării de construcții, cu limitările inerente în ceea ce privește amprenta la sol, regimul de înălțime, însă în nici un caz nu se poate spune că acest teren nu a avut destinația de spațiu "prevăzut ca atare în documentațiile de urbanism", condiție prevăzută de art. 71 din OUG nr. 195/2005, destinația după PUZ fiind "zonă de locuințe cu regim de înălțime -1.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamantă și a dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Dispozițiile art. 71 din OUG 195/2005, așa cum a fost modificată prin OUG 114/2007, reglementând o limitare legală a dreptului de proprietate în ceea ce privește schimbarea destinației terenurilor este condiționată sub două aspecte alternative sau cumulative, respectiv ca terenurile să fie amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, indiferent de regimul juridic al acestora.
Textul legal interzice schimbarea destinației terenului amenajat ca spațiu indiferent dacă acest lucru este prevăzut în documentațiile de urbanism.
În speță, în mod corect instanța de fond a reținut că terenul cu privire la care s-a emis certificatul de urbanism contestat este amenajat ca spațiu pntru următoarele aspecte. Potrivit art. 2 alin. 1 litera a) din Legea 24/2007, spațiu este definit ca fiind, zona în cadrul orașelor și municipiilor, definită ca o rețea mozaicată sau un sistem de ecosisteme seminaturale, al cărei specific este determinat de vegetație (lemnoasă, arborescentă, arbustivă, floricolă și erbacee)", iar potrivit art. 3 din aceeași lege "- spațiile verzi se compun din următoarele tipuri de terenuri din zonele urbane: a) parcuri; b) scuaruri; c) aliniamente plantate în lungul bulevardelor și străzilor; d) terenuri libere, neproductive din intravilan: mlaștini, stâncării, pante, terenuri afectate de alunecări, sărături care pot fi amenajate cu plantații".
De asemenea, potrivit art. 2 lit. c din aceeași lege, scuarul reprezintă - spațiul, cu suprafața mai mică de un hectar, amplasat în cadrul ansamblurilor de locuit, în jurul unor dotări publice, în incintele unităților economice, social-culturale, de învățământ, amenajărilor sportive, de agrement pentru copii și tineret sau în alte locații;"
În raport de aceste dispoziții legale, precum și de concluziile raportului de expertiză aflat la filele 55 - 58 și 82 - 84 din dosar dosarul de fond, potrivit cu care terenul în cauză este prevăzut parțial spațiu și parțial parcare neamenajată auto, respectiv 261 mp, spațiul constând în ronduri de pământ împrejmuit cu gard, amenajate pentru plantarea în perioadele propice ale anului și 146 mp, alei betonate și pietruite, situate în apropierea a trei blocuri (E4, F2 și I3) și a unei construcții, locuință individuală, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că terenul în litigiu este amenajat ca spațiu, respectiv scuar, criticile formulate de recurenta reclamantă în acest sens fiind nefondate.
Este nefondată și critica recurentei reclamante în sensul că acest teren nu a avut destinația de spațiu "prevăzut ca atare în documentațiile de urbanism", condiție prevăzută de art. 71 din OUG nr. 195/2005, ci destinația după PUZ de "zonă de locuințe cu regim de înălțime -1, având în vedere că cele două condiții impuse de aceste dispoziții legale pot fi alternative, interdicția schimbării destinației fiind incidentă chiar și în situația în care terenul este amenajat ca spațiu iar în documentațiile de urbanism are altă destinație.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de reclamantă, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, menținând ca temeinică și legală sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței numărul 139 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 iulie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.M/2ex/07.08.2009
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti
