Anulare act administrativ . Decizia 3361/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3361
Ședința publică de la 15 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 08 iulie 2009, privind recursul declarat de reclamanta - INDUSTRIE SRL împotriva sentinței nr.170 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OPERAȚIUNI VAMALE.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 08 iulie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării și pentru a se depune concluzii scrise de părți a amânat pronunțarea pentru data de 15 iulie 2009.
C RTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 170 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - INDUSTRIE SRL prin care a solicitat în contradictoriu cu intimatele Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Direcția Județeană Pentru Operațiuni Vamale O -anularea deciziei nr. 003/31.07.2008, procesului verbal de sigilare din 31.07.2008 și deciziei nr. 005/4.09.2008 - emise de intimata Direcția Pentru Operațiuni Vamale
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, ANAF - DGFP Oae mis pentru reclamantă autorizațiile de utilizator final RO 28118 din 7.12.2007 - cu valabilitate până la 30.11.2008 și RO 28002 din 10.03.2008, permițându-se achiziționarea de la - Rafinare SA C - Punct de lucru P, în regim de scutire de la plata accizelor în scopul prevăzut de art. 1754al. 1 lit. din codul fiscal a produselor energetice spirit cod NC 2710.11.21 - pentru o cantitate de 10.000 tone, spirit rafinat cod NC 2710.11.21 - pentru cantitatea de 3.000 tone, SE 30/60 cod 2710.11.25 - pentru cantitatea de 2.000 tone și SE 80/115 cod 2710.11.25 - pentru cantitatea de 3000 tone, spirit cod NC 2710.11.21 - pentru cantitatea de 4500 tone, 150 cod NC 2710.19.29 - cantitatea de 3500 tone și DA cod NC 2710.11.25 - 1500 tone.
În urma interpretării analizelor asupra probelor prelevate din produsele obținute de la reclamantă și efectuate de Laboratorul Vamal Central B, s-a reținut că reclamanta a produs și comercializat uleiuri minerale cu încălcarea dispozițiilor art. 175 al. 1 și 2 lit. c, art. 178 al. 1, 239 al. 1 și art. 240 al. 1 din codul fiscal - ce reglementează și definesc,produsele energetice, regulile generale ale regimului de antrepozitare, măsurile speciale privind producția, importul și circulația uleiurilor minerale - în speță restricțiile ce interzic operațiunile comerciale cu uleiurile minerale ce nu provin din fiscale de producție, respectiv condițiile de comerciale a uleiurilor minerale neaccizabile.
Ca și condiție a uleiurilor minerale neaccizabile - rezultate din prelucrarea țițeiului sau a altor materii prime, ce au punctul de inflamabilitate sub 85 grade Celsius este ca acestea să se comercializeze direct către utilizatorii finali, ce folosesc produsele în scop industrial, în caz contrar antrepozitarul autorizat trebuie să vireze la bugetul de stat accizele aferente.
S-a constatat de către intimate în urma controalelor că produsele energetice achiziționate de reclamantă nu au fost folosite pentru producerea unuia dintre produsele individualizate în cuprinsul art. 201 Cod fiscal - produs indicat în cuprinsul autorizației de utilizator final, deoarece datele furnizate de reclamantă au fost inexacte, în sensul că produsul obținut din combinarea produselor energetice achiziționate nu este cel indicat în documentele depuse pentru obținerea respectivei autorizații.
prime înscrise în autorizațiile de utilizator final - uleiuri industriale cât și produsele finite obținute din combinarea acestora sunt produse energetice cu punct de inflamabilitate sub 85 de grade Celsius pentru care se datorează accize.
Conform certificatelor de analiză din 7.04.2008, din 12.05.2008 și din 5.05.2008 - emise de Laboratorul Vamal Central din cadrul Direcției Tehnice de și Vamal al a rezultat cu certitudine că produsul reprezintă păcură, produsul reprezintă spirit, respectiv benzină specială alta decât spirit și ulei ușor ce nu este o benzină specială iar produsul reprezintă o benzină specială - produse ce se concluzionează că intră sub incidența dispozițiilor art. 175 al. 2 lit. c - ce definesc produsele cu codurile NC de la 2710.11 la 2710.19.69.
Ori, din raportul de inspecție fiscală nr. 24255/7.07.2008 și nr. 16464/7.08.2008 întocmite de organele de inspecție fiscală ale Direcției Regionale Pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Direcției Generale ale Finanțelor Publice O, a rezultat să societățile beneficiare ale uleiurilor minerale produse și livrate de reclamantă nu au putut fi identificate la sediile declarate, nu desfășoară activitate la respectivele locații, în acest sens confirmându-se de către Garda Financiară - Secția V în iulie 2008, că reclamanta a deținut,produse accizabile în afara regimului suspensiv ce nu au fost introduse în sistemul de accizare conform Titlului VII din codul fiscal.
Funcție de cele sus menționate s-a apreciat incidente încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 168 al. 1 și 2 cod fiscal potrivit cu care este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, fiind interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.
Întrucât reclamanta a solicitat eliberarea de autorizator final pentru produse energetice utilizate în obținerea solvenților și diluanților, iar în urma susmenționatelor analize - Laboratorul Vamal Central din cadrul Autorității Naționale a Vămilor - s-a stabilit că atât materiile prime, materiile prime auxiliare, dar în special produsul finit, nu reprezintă diluanți, solvenți - așa cum s-a solicitat în cererea de obținere a autorizației, ci produs energetic accizabil ce putea fi obținut și deținut legal doar în fiscale - s-a concluzionat că activitatea desfășurată de reclamantă este nelegală, iar natura produsului achiziționat, dar și a celui obținut ca și produs, în urma prelucrării de către reclamantă, nu corespunde cu produsul achiziționat în regim de scutire de accize pentru care se eliberaseră autorizațiile.
Măsura legală dispusă de către intimatele Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Direcția Județeană Pentru Operațiuni Vamale O de revocare a autorizațiilor de utilizator final - în 31.07.2008, s-a arătat că a fost consecvent urmată, în aceeași zi de procesul verbal de sigilare a recipientelor și rezervoarelor de materii prime și produse finite - astfel încât nu subzistă susținerea reclamantei potrivit cu care măsura ce se impunea era anularea și nu revocarea pentru neplata accizelor.
În acest sens s-a precizat că dispozițiile art. 185 al. 1 cod fiscal prevăd că autoritatea fiscală competentă poate anula autorizația pentru un antrepozit fiscal când îi sunt oferite informații inexacte sau incomplete în legătură cu autorizarea ori, reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile alin. 2 și 3 ale aceluiași articol.
În speță, s-a reținut că nerespectarea cerințelor prevăzute de art. 168 al. 1, raportat la art. 178 al. 1 - prin care se interzice producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, producția și depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, pot avea loc numai într-un antrepozit fiscal - dispoziții ce se coroborează cu cele identificate în art. 185 alin. 2 lit. c - antreprozitarul autorizat nu respectă cerințele prevăzute de art. 183 sau art. 195 - 198.
celor sus menționate, este că intimatele în mod legal au emis decizia nr. 003/31.07.2008, prin care s-au revocat autorizațiile de utilizator final RO 28118/7.12.2007 și RO 28002 din 10.03.2008, procesul verbal de sigilare prin care s-au aplicat sigiliile pe instalațiile de producție și decizia 005 din 4.09.2008, potrivit cu care s-au respins ca neîntemeiate contestațiile formulate de reclamantă împotriva procesului verbal de sigilare din 31.07.2008 și a deciziei nr. 003/31.07.2008.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată interpretând greșit probele administrate în cauză.
În acest sens s-a precizat că instanța de fond a reținut în mod eronat că - INDUSTRIE SRL ar datora accize, în baza actelor administrativ - fiscale reprezentate de Raportul de inspecție fiscală din data de 07.07.2008, înregistrat la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C sub nr. 24255/07.07.2008 și la DGFP O sub nr. 16464/07.07.2008 și de Decizia de impunere înregistrată la DGFP O - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii sub nr. 149/07.07.2008.
Astfel, - INDUSTRIE SRL a formulat, în temeiul art. 205 și următoarele din, contestație împotriva actelor administrativ - fiscale menționate, care însă nu a fost soluționată pe fond până în prezent, întrucât prin Decizia nr. 283/29.08.2008 a - ANAF, s-a dispus suspendarea soluționării contestației în temeiul art. 214, alin. 1, lit. a din.
În contestația formulată, s-a susținut că nu se datorează debitele bugetare stabilite, întrucât reclamanta își desfășoară activitatea în conformitate cu dispozițiile legale și este scutită de la plata accizelor.
Pe de altă parte, s-a arătat că prin actele administrativ - fiscale menționate, s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată pentru perioada iunie 2006 - mai 2008, pentru produsele 10, și.
Or, perioada pentru care s-au stabilit obligații fiscale nu se suprapune cu durata valabilității Autorizației de utilizator final RO 28118/07.12.2007 și Autorizației de utilizator final RO 28002/10.03.2008.
S-a precizat și că prin Sentința nr. 297/31.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în Dosarul nr-, s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală înregistrată sub nr. 149/07.07.2008 la DGFP O - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii și a Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 07.07.2008, înregistrat la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C sub nr. 24255/07.07.2008 și la DGFP O sub nr. 16464/07.07.2008, actele administrativ fiscale, în baza cărora au fost emise Decizia nr. 005/04.09.2008 a Direcției Județene pentru Operațiuni Vamale O, cât și Decizia nr. 003/31.07.2008 a Direcției Județene pentru Operațiuni Vamale
S-a apreciat că revocarea actului administrativ nu poate fi dispusă decât pentru elemente ce țin de starea de fapt și de drept existentă la momentul emiterii acestuia, nu și pentru aspecte anterioare, care exced perioadei de valabilitate a autorizațiilor emise, și care, nu au fost cenzurate de instanța de judecată.
În consecință, s-a apreciat că în mod eronat instanța de fond a respins cererea de chemare in judecată formulată de reclamantă, întrucât bunurile produse de - INDUSTRIE SRL nu sunt accizabile.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a susținut că în mod eronat, instanța de fond a reținut că - INDUSTRIE SRL nu își desfășoară activitatea în conformitate cu dispozițiile legale, în sensul că aceasta ar fi produs produse accizabile în afara unui antrepozit fiscal.
În acest sens s-a menționat că în vederea comercializării produselor a obținut Autorizația de utilizator final RO 28118/07.12.2007 și Autorizația de utilizator final RO 28002/10.03.2008, a încheiat contracte cu furnizorii, deține licențe de fabricație și certificate de conformitate pentru produsele rezultate din produsele menționate în autorizații.
În condițiile în care produsele rezultate în urmă desfășurării activității de prelucrare de către - INDUSTRIE SRL nu sunt accizabile, societatea nu trebuia autorizată ca antrepozit fiscal.
Invocându-se raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert, s-a arătat că din acesta rezultă că produsele 10, nu sunt uleiuri minerale purtătoare de accize, fiind solvenți organici, diluanți organici, produse pentru dezîncrustare.
În același sens s-au invocat și concluziile rapoartelor de expertiză întocmite de expert în dosarul nr- al Judecătoriei Slatina și în dosarul nr- al Judecătoriei Râmnicu -V, având ca obiect asigurare de dovezi.
Întru-un alt motiv de recurs s-a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că ar fi întrunite condițiile prevăzute de art. 23 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, privind cazurile și condițiile în care se anulează autorizația de utilizator final, deoarece în conținutul deciziei și al procesului verbal de sigilare, organul fiscal nu a menționat care ar fi fost elementele inexacte sau incomplete în baza cărora ar fi fost emise autorizațiile, și nici nu a motivat măsura dispusă raportat la textul legal menționat.
S-a susținut că Autorizația de utilizator final RO 28118/07.12.2007 și Autorizația de utilizator final RO 28002/10.03.2008 au fost obținute în baza unor date exacte și complete, iar - INDUSTRIE SRL nu are cunoștiință despre existența unor elemente inexacte sau incomplete care să determine revocarea autorizaților.
Recurenta susținut și că în mod eronat instanța de fond a reținut că ar fi întrunite condițiile prevăzute de art. 185 din Codul Fiscal, în condițiile în care nu s-a făcut dovada deschiderii procedurii de faliment sau de lichidare art. 185 (2) lit. b pct. 1), a condamnării administratorului printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru infracțiunile reglementate la art. 185 (2) lit. b pct. 2, a nerespectării cerințelor impuse de art. 183 și art. 195-198 din CF (art. 185 (2) lit. c), a încheierii unui act de vânzare a locului (art. 185 (2) lit. d), a renunțării la autorizație (art. 185 (2) lit. e), a nerespectării cantității de produse accizabile depozitate (art. 185 (2) lit. f) sau a condamnării pentru infracțiunile reglementate la art. 185 (3) din CF.
Astfel, recurenta nu se încadrează în nici unul din cazurile stabilite limitativ la art. 185 din CF pentru revocarea autorizațiilor.
S-a susținut și că recurenta a respectat scopul și destinația produselor obținute pe care le-a comercializat către societăți înregistrate la organele fiscale și registrul comerțului.
Ca motiv de nelegalitate a sentinței recurate s-a invocat faptul că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În acest sens, s-a apreciat că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate susținerile reclamantei din cererea de chemare in judecată.
Într-un alt motiv de recurs ce vizează legalitatea hotărârii recurate s-a susținut că aceasta cuprinde motive străine de natura pricinii.
Astfel, s-a arătat că în ceea ce privește dispozițiile art. 185 din, care reglementează regimul anulării și revocării autorizației pentru un antrepozit fiscal, în mod eronat instanța de fond a reținut că acestea ar fi aplicabile cauzei in condițiile în care obiectul acțiunii este reprezentat de anularea Deciziei nr. 005/04.09.2008 a Direcției Județene pentru Operațiuni Vamale O, cât și a Deciziei nr. 003/31.07.2008 a Direcției Județene pentru Operațiuni Vamale O, care privesc autorizației de utilizator final emise pe numele reclamantei.
Or, autorizația de utilizator final are o reglementare diferită de autorizația pentru un antrepozit fiscal, cele două noțiuni neconfundându-se.
În cel de-al treilea motiv de recurs vizând legalitatea hotărârii recurate s-a arătat că aceasta este dată cu interpretarea și aplicarea eronată a legii.
Astfel, raportat la conținutul Decizei nr. 003/31.07.2008 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale O, s-a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art. 43 lit. e și f din, întrucât actul administrativ nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au impus măsura revocării Autorizației de utilizator final RO 28118/07.12.2007 și a Autorizației de utilizator final RO 28002/10.03.2008.
În condițiile în care prin actul contestat nu se arată în care din cazurile reglementate de art. 185 din CF sau art. 23 din Normele motodologice de aplicare a Codului Fiscal, a fost încadrată - INDUSTRIE SRL, aceasta nu își poate formula o apărare coerentă și nici nu poate combate susținerile organelor fiscale, fiind prejudiciată în acest mod.
S-a susținut și că instanța de fond a aplicat eronat dispozițiile art. 185 (2), (3) din CF, deoarece în cuază nu sunt întrunite condițiile art. 185 (2) lit. a, lit. b, art. 185 (3) din CF, pentru a se dispune revocarea autorizațiilor.
În plus, s-a arătat că argumentarea reținută de organul fiscal, respectiv aceea că - INDUSTRIE SRL ar datora accize, nu constituie un motiv de revocare autorizațiilor, raportat la dispozițiile art. 185 din CF.
De altfel, s-a susținut că așa cum s-a precizat mai sus, executarea actelor administrativ-fiscale reprezentate de Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală înregistrată sub nr. 149/07.07.2008 la DGFP O - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii și de Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 07.07.2008, înregistrat la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C sub nr. 24255/07.07.2008 și la DGFP O sub nr. 16464/07.07.2008 a fost suspendată prin Sentința nr. 297/31.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, iar pe de altă parte, rapoartele de expertiză întocmite în Dosarele nr- al Judecătoriei Slatina și nr- al Judecătoriei Râmnicu - V au infirmat concluziile certificatelor de analiză întocmite de Laboratorul Vamal Central, arătând că produsele fabricate de - INDUSTRIE SRL nu reprezintă păcură, și nici nu sunt produse accizabile.
S-a argumentat și că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 23 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, deoarece acestea reglementează în ceea ce privește autorizația de utilizator final numai măsura anulării acesteia, pentru cazuri limitativ prevăzute, nu și măsura revocării pentru neplata accizelor, măsură specifică autorizațiilor de antrepozit fiscal, astfel că măsura dispusă de organele fiscale este inadmisibilă, nefiind reglementată de lege în cazul autorizațiilor de utilizator final, și lipsită de temei juridic.
În subsidiar, s-a susținut că recurenta nu se încadrează în nici unul din cazurile de anulare a autorizației de utilizator final, așa cum sunt acestea reglementate de art. 23 din Norme, autorizația conținând la momentul emiterii, dar și în prezent elemente exacte și complete.
De asemenea s-a susținut că Instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 1 (6) din Legea nr. 554/2004, încălcându-se principiul irevocabilității actului administrativ, întrucât Autorizația de utilizator final RO 28118/07.12.2007 și Autorizația de utilizator final RO 28002/10.03.2008 aparținând - INDUSTRIE SRL au fost comunicate societății, intrând în circuitul civil.
În acest sens s-a precizat că Autorizația de utilizator final RO 28118/07.12.2007 și Autorizația de utilizator final RO 28002/10.03.2008 aparținând - INDUSTRIE SRL nu numai că au intrat în circuitul juridic civil, prin comunicarea către societate, dar au și produs efecte juridice, în sensul că, în temeiul acestora, - INDUSTRIE SRL a încheiat contracte cu furnizorii materiilor prime și cu beneficiarii produselor sale.
Or, intrând în circuitul juridic și producând efecte juridice, Autorizația de utilizator final RO 28118/07.12.2007 și Autorizația de utilizator final RO 28002/10.03.2008 aparținând - INDUSTRIE SRL nu puteau fi revocate de câtre autoritatea emitentă.
s-a susținut și că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 239 (1), art. 240 (1), art. 175 alin 2 lit. c, art. 168, alin 1 și alin 2 din Legea nr. 571/2003, raportat la starea de fapt prezentată, întrucât - INDUSTRIE SRL nu a funcționat ca antrepozit fiscal, nu a produs și comercializat uleiuri minerale, a respectat scopul și destinația produselor obținute, funcționând în conformitate cu dispozițiile legale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 3041, art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 9 din CPC.
La data de 02.06.2009 Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C în nume propriu, precum și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat în cauză.
În acest sens s-a învederat că, suspendarea executării actului administrativ - Decizia 03/31.07.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale O - nu are ca efect constatarea nelegalității și netemeiniciei acesteia.
S-a subliniat că măsura dispusă de autoritatea vamală în baza Deciziei nr. 003/31.07.2008, a fost stabilită ca urmare a constatării faptului că autorizațiile de utilizator final au fost obținute de societatea reclamantă pe baza unor date inexacte, incomplete, referitoare la produsul pe care aceasta 1-a fabricat utilizând produsele achiziționate în baza acestora.
S-a arătat că s-a constatat că produsele energetice achiziționate de INDUSTRIE, nu au fost folosite pentru producerea unuia din produsele individualizate in cuprinsul art. 201 fiscal, produs care, de altfel, a fost indicat in cuprinsul autorizației de utilizator final.
S-a precizat că, autorizația de utilizator final, se obține pe baza cererii scrise a beneficiarului care, în același timp, are obligația de a depune actul de constituire din care rezulta ca societatea desfășoară activitate de producție de energie electrică sau producție combinată de energie electrică și termică, precum și fundamentarea cantităților ce urmează a fi achiziționate in regim de scutire de la plata accizelor. Aceste documente se depun pe propria răspundere a beneficiarului care, astfel, își asumă responsabilitatea pentru realitatea, exactitatea datelor furnizate, dar și pentru autenticitatea documentelor anexate.
Or, în cauză, s-a constatat că datele furnizate de societatea contestatoare în ceea ce privește fundamentarea (deci, inclusiv felul mărfii obținute din cantitățile de produse energetice achiziționate) sunt inexacte, în sensul ca produsul obținut din combinarea produselor energetice achiziționate nu este cel indicat in documentele depuse pentru obținerea autorizației de utilizator final și, deci, nu se încadrează între cele menționate în art. 201 lit. I fiscal. Astfel, s-a constat că materiile prime înscrise în autorizațiile de utilizator final, materiile prime auxiliare (uleiuri industriale), cât și produsele finite obținute din combinarea acestora, sunt produse energetice cu punct de inflamabilitate sub 85 grade Celsius așa cum acestea sunt definite și clasificate la art. 175 alin. 1 din Legea nr. 571/2005, deci produse pentru care societatea avea obligația de a achita accize.
S-a arătat că probele prelevate de autoritatea vamală din produsele obținute de societatea recurentă au fost comunicate Laboratorului Vamal Central din cadrul Autorității Naționale a Vămilor pentru expertizare.
În urma analizelor de laborator efectuate asupra probelor prelevate din produsele obținute de INDUSTRIE s-a stabilit că acestea nu sunt solvenți sau degresanți folosiți în industria lacurilor și vopselurilor sau în metalurgie (așa cum s-a susținut prin cererea și documentele prezentate pentru obținerea autorizațiilor de utilizator final), ci produse energetice păcură - pentru care societatea avea obligația de a achita accize.
Astfel, așa cum rezultă din certificatele de analiză:
a) nr. 432-1 proba reprezintă păcură, clasificare tarifară:
- 2710.19.51 dacă produsul este destinat a fi supus unui tratament specific;
- 2710.19.55 dacă produsul este destinat a fi supus unei transformări chimice printr-un tratament;
- 2710.19.61, 2710.19.63, 2710.19.65, 2710.19.69 dacă produsul este destinat altor utilizări;
b) nr. 432-2 proba reprezintă păcură, clasificare tarifară:
- 2710.19.51 dacă produsul este destinat a fi supus unui tratament specific;
- 2710.19.55 dacă produsul este destinat a fi supus unei transformări chimice printr-un tratament;
- 2710.19.61, 2710.19.63, 2710.19.65, 2710.19.69 dacă produsul este destinat altor utilizări;
c) nr. 432-3 proba reprezintă păcură, clasificare tarifară:
- 2710.19.51 dacă produsul este destinat a fi supus unui tratament specific;
- 2710.19.55 dacă produsul este destinat a fi supus unei transformări chimice printr-un tratament;
- 2710.19.61, 2710.19.63, 2710.19.65, 2710.19.69 dacă produsul este destinat altor utilizări;
d) nr. 432-4 proba reprezintă păcură, clasificare tarifară:
- 2710.19.51 dacă produsul este destinat a fi supus unui tratament specific;
- 2710.19.55 dacă produsul este destinat a fi supus unei transformări chimice printr-un tratament;
- 2710.19.61, 2710.19.63, 2710.19.65, 2710.19.69 dacă produsul este destinat altor utilizări;
e) nr. 434 proba reprezintă benzină specială, clasificare tarifară:
- 2710.11.11 dacă produsul este destinat a fi supus unui tratament specific;
- 2710.11.15 dacă produsul este destinat a fi supus unei transformări chimice printr-un tratament;
- 2710.11.25.
S-a subliniat că procedura de prelevare a probelor dar și cea a efectuării analizelor de laborator, respectiv competența în această materie a Laboratorului Vamal Central din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, sunt reglementate prin dispozițiile Ordinului nr. 356/11.02.2008, acesta beneficiind de autorizările legale inclusiv în ceea ce privește măsurătorile metrologice.
În acest mod, prin declararea unor date inexacte cu privire la natura produsului achiziționat, dar mai ales a celui obținut în urma utilizării materiei prime (produsele achiziționat in scutire de accize) la organul fiscal care a emis autorizațiile de utilizator final, societatea s-a sustras sistematic, de-a lungul unei perioade foarte mari de timp, de la plata accizelor datorate bugetului de stat pentru acestea.
S-a susținut că activitatea societății reclamante a constat, în fapt, în două acțiuni derulate cu nerespectarea dispozițiilor legale și anume:
- societatea a produs, cu nerespectarea dispozițiilor art. 178 coroborate cu cele ale art. 168 din Codul fiscal, produse energetice; producția de uleiuri minerale fiind permisă numai în cadrul unui antrepozit fiscal. Or, INDUSTRIE nu a fost autorizată să funcționeze ca antrepozit fiscal, activitatea desfășurată de aceasta, adică producerea uleiurilor minerale, a fost derulata ilegal;
- materiile prime înscrise în autorizațiile de utilizator final, materiile prime auxiliare (uleiuri industriale), cât și produsele finite din combinarea acestora, sunt produse energetice cu punct de inflamabilitate sub 85 grade Celsius, așa cum sunt definite și clasificate la art. 175 alin. 1 din Legea nr. 571/2005.
S-a arătat și că din simpla lecturare a actelor administrative atacate, rezultă argumentele în baza cărora organele de control au dispus măsura revocării autorizației de utilizator final eliberată recurentei sunt suficiente și temeinic motivate, atât în fapt, cât și în drept, actele fiind emise în temeiul și pe baza dispozițiilor legale în vigoare.
Motivele de fapt și de drept care au impus măsura sancționatorie cu privire la autorizațiile de utilizator final emise INDUSTRIE sunt indicate, pe larg, în cuprinsul actelor administrative atacate.
Argumentul că autorizațiile de utilizator final au intrat în circuitul civil și a produs efecte, este un argument fără temei legal, deoarece ar fi absurd să se admită că, în cazul în care, ulterior emiterii actului administrativ, se constată că, condițiile cerute de lege nu au fost îndeplinite, să nu se poată aplica sancțiunea legală numai pe motivul că acest act a intrat în circuitul civil și a produs efecte.
S-a susținut că acest fapt, este confirmat, de prevederile pct. 23 din ormele Metodologice pentru aplicarea Codului Fiscal, aprobate prin nr.HG 4/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care stabilesc sancțiunea aplicabilă în cazul în care, ulterior emiterii autorizației, se constată că aceasta a fost obținută în baza unor date inexate și incomplete.
În ceea ce privește susținerea că produsele obținute nu sunt uleiuri minerale supsue plății accizelor, întemeiată pe concluziile rezultate din rapoarte de expertiză, s- învederat aceste reprezintă probe extrajudiciare ce, în mod corect, au fost înlăturate.
În acest sens, s-a subliniat că nu se poate stabili cu certitudine că produsele care au fost expertizate în cadrul lucrării de specialitate la care face referire recurenta-reclamantă, sunt identice cu cele prelevate de autoritatea vamală, și deci, nu se poate stabilit cu certitudine că produsul expertizat în cadrul probei tehnice extrajudiciare este cel care face obiectul litigiului în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa unui reprezentant al autorității vamale.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de susținerile și apărările părților formulate în recurs se rețin următoarele:
La data de 07.12.2007 recurenta INDUSTRIE a obținut autorizația de utilizator final, nr. RO 28 118, ce îi permitea achiziționarea de la Rafinare A C, punct de lucru, P, în regim de scutire de la plata accizelor, în scopul prevăzut de art. 1754alin. 1 pct. 2 lit. a, a următoarelor produse energetice: spirit, NC 2710.11.21, 10.000 t; spirit rafinat, NC 2710.11.21, 3.000 t; SE 30/60, NC 2710.11.25, 2.000 t; SE 80/115 NC 2710.11.25, 3.000
Ulterior, la data de 10.03. 2008, recurenta a obținut o altă autorizație de utilizator final, nr. RO 28 002 ce îi permitea achiziționarea, în regim de scutire de la plata accizelor, în scopul prevăzut de art. 1754alin. 1 pct. 2 lit. a, a următoarelor produse energetice: spirit, NC 2710.11.21, 4.500 t; 150 NC 2710.19.29, 3.500 t; DA, NC 2710.11.25, 1.500
La baza emiterii autorizațiilor de utilizator final mai sus precizate s-au avut în vedere potrivit celor depuse la dosarul cauzei de intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C: certificat de atestare fiscală privind pe recurentă, contractul de vânzare - cumpărare încheiat între - ROMÂNĂ SA în calitate de vânzător și recurentă în calitate de cumpărător, contractul de vânzare - cumpărare încheiat între - RAFINARE SA în calitate de vânzător și recurentă în calitate de cumpărător, contracte de vânzare - cumpărare încheiate între recurentă în calitate de vânzător și - SRL și - COM SRL în calitate de cumpărători, descrierea fluxului tehnologic desfășurat în cadrul societății recurente, certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului privind societatea recurentă, memoriu de fundamentare a necesarului de materii prime pentru anul 2008 privind pe recurentă, cazierul fiscal al societății.
În baza acestor înscrisuri, referitor la prima autorizație de utilizator final, prin nota de constatare nr. 28060/07.12.2007 a DGFP a jud. O, serviciul de autorizări și supraveghetori fiscali, s-a apreciat că, societatea recurentă este îndreptățită să i se elibereze autorizația de utilizator final pentru achiziționarea produselor energetice prevăzute în cerere.
În baza acestei note de constatare, prin referatul cu același număr s-a propus emiterea autorizației de utilizator final.
Referitor la ce-a de-a doua autorizație de utilizator final emisă recurentei s-au emis referatul nr. 1772/03.03.2008 de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale O prin care s-a propus eliberarea autorizației de utilizator final recurentei, avându-se în vedere datele prezentate de firma ce solicită autorizarea cu privire la amplasarea utilajelor și la procesul tehnologic descris pentru fabricarea produselor.
Prin referatul nr. 5678/10.03.2008 emis de DGFP a jud. O, serviciul de autorizări și supraveghetori fiscali s-a reținut că recurenta îndeplinește condițiile pentru fabricarea diluanților și degresanților, avându-se în vedere datele prezentate de societate și memoriul de fundamentare privind necesarul de materii primepe anul 2008, propunându-se de asemenea eliberarea autorizației de utilizator final.
Prin Decizia nr. 003 din 31.07.2008, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Oar evocat autorizațiile de utilizator final RO 28118/07.12.2007 și nr. 28002/10.03.2008 emise pentru - INDUSTRIE SRL
Pentru a se adopta această decizie s-a avut în vedere adresa Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C nr. 26640/25.07.2008, prin care instituției căreia a emis decizia i s-a adus la cunoștință că, urmare a rezultatelor analizelor asupra probelor prelevate din produsele obținute de agentul economic în cauză, efectuate de Laboratorul Vamal Central B și a verificărilor efectuate în echipă comună cu organele Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii O, s-a constatat că - INDUSTRIE SRL a produs și comercializat uleiuri minerale cu încălcarea prevederilor art. 173 alin. 1 și 2 lit. c, art. 178 alin. 1, art. 239 alin. 1 și art. 240 alin. 1 din Codul Fiscal, drept pentru care a fost încheiată Decizia de privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 149/07.07.2008, prin care s-au stabilit în sarcina - INDUSTRIE SRL, accize în cuantum de 83.813.658 lei și majorări de întârziere în cuantum de 30.533.894 lei.
S-a reținut că legislația în domeniul accizelor, respectiv Titlul VII din Codul fiscal, prevede că producția de uleiuri minerale așa cum sunt definite și clasificate la art. 175 din Codul fiscal, poale fi realizată numai într-un antrepozit fiscal în conformitate eu prevederile art. 178, coroborat cu cele ale art. 168 din Codul fiscal.
În consecință, societatea a funcțional ca antrepozit fiscal pentru producția și comercializarea uleiurilor minerale în înțelesul Titlului VII din Codul fiscal, fără îndeplinirea condițiilor legale de autorizare.
S-a mai reținut și că nu au fost respectate condițiile din cererea de autorizare ca utilizator final privind scopul și destinația produselor obținute.
În aceeași zi, prin procesul verbal de sigilare, s-a dispus ca urmare a deciziei mai sus precizate sigilarea recipientelor și rezervoarelor de materii prime și produse finite aparținând societății recurente.
Prin decizia nr. 005/04.09.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale O s-au respins ca neîntemeiate contestațiile formulate de recurentă împotriva procesului verbal de sigilare din data de 31.07.2008 și a Deciziei nr. 003 din aceeași dată.
Pentru a decide astfel organul de soluționare al contestației a avut în vedere constatările cuprinse în Raportul de inspecție fiscală nr. 24255/07.07.2008, respectiv nr. 16464/07.08.2008, întocmit de organele de inspecție fiscală ale C, respectiv DGFP O, în care se stipulează că:
În perioada iunie 2006 - mai 2008, societatea a comercializat uleiuri minerale neaccizebile cu punct de inflamabilitate sub 85 grade C, către persoane juridice care așa cum s-a constatat la data controlului, nu au calitatea de utilizatori finali și fără ca societatea producătoare să fie autorizată ca antrepozit fiscal pentru producția de uleiuri minerale.
Societatea nu a respectat prevederile art. nr. 239, alin. 1 care precizează că "se interzice orice operațiune comercială cu uleiuri minerale care nu provin din fiscale de producție", precum și prevederile art. 240, alin. 1 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal care precizează că "uleiurile minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea țițeiului sau a altor materii prime, care au punctul de inflamabilitate sub 85 C, se vor comercializa direct către utilizatorii finali, care folosesc aceste produse în scop industrial. În caz contrar antrepozitul fiscal autorizat va vira către bugetul de stat accizele aferente, calculate la nivelul accizelor datorate pentru benzinele cu plumb. În categoria utilizatorilor finali nu sunt incluși comercianți în sistem angro."
Societățile beneficiare ale uleiurilor minerale produse și livrate de - INDUSTRIE SRL, așa cum rezultă din constatările și verificările efectuate de către Garda Financiară - Comisariatul General, nu au putut fi identificate la sediile declarate, nu desfășoară activitate la aceste locații, fac tranzacții comerciale fictive (scriptice) și sunt încadrate drept firme tip fantomă sau cu comportament de inactiv fiscal.
Garda Financiară - Secția Vaî naintat DGFP O în luna iulie 2008 Nota de constatare în care se stipulează că - INDUSTRIE SRL a deținut "produse accizabile în afara regimului suspensiv care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform Titlului VII din Codul fiscal al României",
Din certificatele de analiză nr. 423/07.04.2008, 432-1/12.05.2008, 432-2/05.05.2008, 432-3/12.05.2008, 432-4/12.05.2008, 433-1, 433-2, 433-3, 433-4, 433-5/12.05.2008, 434/12.05.2008 emise de Laboratorul Vamal Central din cadrul Direcției Tehnici de și Vamal al rezultă că probele prelevate pentru:
a) produsul 10 reprezintă păcură (NC -, -, -, -, -, -);
b) produsul reprezintă:
- white spirit (NC -,-, -)
- benzină specială alta decât white spirit (NC -, -,-)
- ulei ușor care nu este o benzină specială (NC -, -, -, -;
c) produsul reprezintă benzină specială alta decât white spirit (NC -, -, -), produse care intră sub incidența art. 175, alin. 2, lit. c din Codul fiscal, încălcându-se astfel prevederile art. 168, alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal.
Pentru produsul nu au fost prelevate probe, dar consultând rețetele de fabricație ale acestui solvent rezultă că este obținut dintr-un amestec de hidrocarburi ( - NC -, SE 80/115 - NC -, SE 30/60 - NC -, spirit - NC -) în proporții de 25-55% combinate între ele sau cu ulei mineral rafinat în proporție de 5-10%, rezultând un produs energetic al cărui cod tarifar poate fi decât în grupa 2710 care intră sub incidența art. 175, alin. 2, lit. c din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, încălcându-se astfel prevederile art. 168, alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare;
Obligațiile fiscale suplimentare de plată au fost stabilite în sarcina - INDUSTRIE SRL - accize în cuantum de 83.813.658 lei și majorări de întârziere în cuantum de 30.533.894 lei, conform Deciziei de impunere nr. 149/07.07.2008 și a Raportului de inspecție fiscală menționat mai sus.
Nu au fost respectate condițiile din cererile de autorizare ca utilizator final privind scopul și destinația produselor obținute.
Măsura sigilării instalațiilor de producție a fost dispusă ținând cont de revocarea de utilizator final nr. RO 28118/07.12.2007 și nr. RO 28002/10.03.2008, care atrage suspendarea activității recurentei ca utilizator final și aplicarea sigiliilor pe instalațiile de producție.
S-au reținut ca incidente prevederile art. 239 alin. 1, art. 240 alin. 1, art. 175 alin. 2 lit. c, art. 168 alin. 1 și 2 din Codul fiscal și art. 210, respectiv art. 216 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Potrivit art. 1754alin. (1) lit. a) din codul fiscal în varianta sa în vigoare la data revocării autorizațiilor de utilizator final emise recurentei, prevederile privind accizarea nu se vor aplica produselor energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire;
În speță, recurenta a solicitat eliberarea autorizațiilor de utilizator final pentru producția de solvenți și degresanți, denumiți 10, și.
Din raportul de expertiză efectuat de expert inginer în dosarul nr- al Judecătoriei Drăgășani, probă neadministrată în prezenta cauză, însă opozabilă părților prezentului litigiu, ce au fost părți și în litigiul mai sus precizat, rezultă că domeniul de utilizare al produsului 10 este utilizarea în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire (agent de antipitting, agent de protecție împotriva ruginii și împotriva deteriorării lemnului ca agent fungicid sau anticarii, agent de superfinisare mecanică).
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în dosarul nr- al Judecătoriei Râmnicu V, de asemenea opozabilă intimatelor din prezenta cauză, rezultă că produsul 10 este un ulei petrolier greu, nu este păcură așa cum s-a reținut prin analizele de laborator invocate prin întâmpinarea formulată în recurs.
Domeniul de utilizare al produsului este ca agent antipitting (agent de dezîncrustrare), agent demulator (ulei pentru scoatere din forme), agent de protecție contra ruginii și contra deteriorării lemnului, ca agent fungicid și anticarii, agent de superfinisare.
este un ulei petrolier ușor, nu este white spirit, așa cum s-a reținut prin certificatele de analiză invocate prin întâmpinarea efectuată în recurs.
Domeniul de utilizare al produsului este acela de diluant (solvent) organic sau la impregnarea cofrajelor/panourilor din lemn pentru evitarea îmbibării cu apă.
MARTIK este un preparat constituit dintr-un amestec de solvenți cu adaosuri pentru îmbunătățirea calității de degresant.
Domeniul de utilizare este ca degresant, solvent organic sau ca agent de spălare a suprafețelor poluate cu produse petroliere negre.
acestor produse s-a făcut, așa cum se reține prin expertiză dar și prin ordonanța din data de 29 aprilie 2009 a DNA - Serviciul Teritorial Craiova din dosarul nr. 53/P/2008, pe bază de declarație pe proprie răspundere a beneficiarilor produselor realizate de recurentă în sensul că produsul va fi utilizat fără a se schimba domeniul de utilizare al acestuia.
Potrivit pct. 23 din Normele metodologice de aplicare ale codului fiscal sub art. 201, autorizația de utilizator final se anulează dacă a fost emisă pe baza unor date inexacte sau incomplete și dacă solicitantul cunoștea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască caracterul inexact sau incomplet al datelor.
În speță, trecând de termenul imprecis "revocare" folosit în cuprinsul Deciziei nr. 003 din 31.07.2008, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale O, se reține că datele comunicate de recurentă în vederea obținerii autorizațiilor de utilizator final, așa cum rezultă din probatoriul mai sus analizat, nu sunt inexacte sau incomplete și cu atât mai puțin că reclamanta cunoștea sau putea în mod rezonabil să cunoască caracterul inexact sau incomplet al acestora.
Aceste împrejurări rezultă cu atât mai pregnant cu cât din referatele și notele de constatare întocmite anterior eliberării autorizațiilor de utilizator final rezultă că și intimata Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale O și DGFP a jud. O, nu au avut nici un dubiu asupra calității de produse exceptate de la plata accizelor a produselor fabricate de recurentă, art. 1754alin. (1) lit. a) din codul fiscal, deși din documentația depusă de pârâtă pentru obținerea autorizațiilor de utilizator final rezultă cu claritate metoda de fabricare a acestora (prin amestec conform dozajului di n rețetele de fabricație) (fluxul tehnologic depus de recurentă), precum și materiile prime ce intrau în componența fiecărui produs (memoriul de fundamentare al necesarului de materii prime).
Or, în speță, nu s-a demonstrat și nici nu s-a invocat de către intimate că recurenta nu ar fi respectat rețetele de fabricație ale produselor sale.
De asemenea, nu rezultă că nu s-ar fi respectat de către recurentă scopul și destinația produselor obținute, fapt care ar putea conduce la ideea comunicării de către aceasta a unor date incomplete sau inexacte în vederea sustragerii de la plata accizelor, dimpotrivă din probatoriul administrat, așa cum a fost mai sus prezentat rezultând că recurenta a respectat scopul și destinația produselor sale, în condițiile în care fiecare din beneficiarii săi declarau pe proprie răspundere că domeniul de utilizare al produselor va fi respectat.
În același sens rezultă din ordonanța din data de 29 aprilie 2009 a DNA - Serviciul Teritorial Craiova din dosarul nr. 53/P/2008 că, în perioada ianuarie - mai 2008, perioadă în care s-au realizat produse din materiile prime dobândite de recurentă urmare a autorizațiilor de utilizator final analizate în cauză, aceste produse au fost livrate către - Com SRL și - SRL, cu care societatea recurentă avea încheiate contracte comerciale în acest sens, contracte care, de asemenea, au fost depuse la autoritățile emitente ale autorizațiilor de utilizator final în vederea obținerii acestora.
Ca urmare, chiar dacă s-ar reține reclamanta a fabricat produse energetice accizabile din materiile prime dobândite în baza autorizațiilor de utilizator final, nu se poate reține că acesta, la data emiterii autorizațiilor putea avea cunoștință de acest aspect, în mod rezonabil.
În consecință, se reține că în mod eronat s-au revocat autorizațiile de utilizator final emise recurentei astfel că potrivit art. 312 alin. 1 - 4 cod procedură civilă urmează a se admite recursul declarat de reclamantă modificându-se sentința recurată în sensul că se va admite acțiunea formulată de aceasta și se vor anula Decizia nr. 003/31.07.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Operațiuni Vamale O și decizia nr. 005/04.09.2008 a Direcției Județene pentru Operațiuni Vamale O precum și procesul verbal de sigilare din data de 31.07.2008 emis de aceeași autoritate ca urmare a emiterii deciziei nr. 003/31.07.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - INDUSTRIE SRL împotriva sentinței nr.170 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OPERAȚIUNI VAMALE.
Modifică sentința recurată.
Admite acțiunea formulată de reclamanta - INDUSTRIE SRL.
Anulează Decizia nr. 003/31.07.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale O și decizia nr.005/04.09.2008 a Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale O precum și procesul verbal de sigilare din data de 31.07.2008 emis de aceeași autoritate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2 ex.
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
