Anulare act administrativ . Sentința 3398/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3398
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, COMISIA DE DISCIPLINĂ DIN CADRUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR, PENITENCIARUL BUCUREȘTI JILAVA.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 21 octombrie 2009, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 6 martie 2009, precizată ulterior, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, COMISIA DE DISCIPLINĂ DIN CADRUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL BUCUREȘTI JILAVA, anularea Deciziei nr. 558 din 10.10.2008 a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției ocupate cu 5% pe o lună, cu obligarea Penitenciarului București Jilava sa-i plătească suma de 112 lei reprezentând cota de 5% reținută ca urmare a deciziei 558/10.10.2008, suma de 462 de lei reprezentând echivalentul procentului de 25% cu care a fost diminuat premiul anual al reclamantului pe anul 2008, precum și la plata de daune morale de câte 6 lei fiecare pârât, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a invocat, ca aspecte de nelegalitate a deciziei, emiterea acestei cu încălcarea art. 63 alineat 4 din Legea nr. 293/2004, fiind depășit termenul de 60 de zile în care se putea aplica sancțiunea disciplinară, arătând că așa zisa abatere disciplinară a fost sesizată în data de 06.08.2008 iar sancțiunea disciplinară a fost aplicată prin decizia 558/10.10.2008, deci cu încălcarea termenului legal de 60 de zile.
De asemenea, Decizia nr. 558/10.10.2008 este lovită de nulitate absolută deoarece aceasta nu conține elementele obligatorii prevăzute de art. 33 alin. 2 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2856/C/2004 ("Regulamentul privind modul de constituire,organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile subordonate"- publicat în Monitorul Oficial al României nr.1099 din 25 2004, cu modificările și completările ulterioare), texte care prevede, sub sancțiunea nulității absolute, cerințele minime care trebuiau cuprinse în mod obligatoriu în actul administrativ de sancționare, anume
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public
în timpul cercetării disciplinare prealabile;
d) în temeiul legal în baza căreia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
f) instanța competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară poate fi contestat.
Astfel, arată reclamantul, descrierea unei fapte presupune relatarea cât mai detaliată a acelei întâmplări, fiind absolut obligatorie menționarea datei și a orei la care a avut loc întâmplarea respectivă. Orice faptă trebuie corect individualizată și mărginită în timp, pentru a fi evitate erorile, neînțelegerile, abuzurile precum și pentru dovedirea și probarea faptei respective. Decizia contestată nu conține descrierea faptei, ci numai concluziile dorite de către anumite persoane, nu conține locul și data în care aceasta s-a produs, fiind deci inexistentă în timp și spațiu. De asemenea, Decizia nr. 558/10.10.2008 nu conține precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină, lipsa acestei precizări atrăgând nulitatea absolută a deciziei menționate și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile, absență sancționată de asemenea cu nulitatea absolută.
Totodată, au fost încălcate prevederile art. 22 alin. 1 litera a din nr. 2856/C/2004, comisia de disciplină nefiind sesizată de către persoana competentă (conducătorul unității) ci de către directorul general al P, domnul comisar șef de penitenciare; potrivit raporturilor de serviciu ale reclamantului (subordonat directorului adjunct pentru siguranța deținerii și directorului penitenciarului), conform art.22 al. 1 litera a din 2856/ comisia de disciplină trebuia sesizată de către conducătorul unității în cadrul căreia reclamantul își desfășoară activitatea (directorul Penitenciarului București Jilava, domnul comisar șef de penitenciare ) și nu de către directorul general al
Prin urmare, s-a ajuns în situația incredibilă, inacceptabilă și incompatibilă ca directorul general al P, domnul comisar șef să fie atât reclamant (deci parte) cât și judecător (în calitate de persoană competentă să stabilească și să aplice sancțiunea disciplinară). Persoana competentă să aplice sancțiunea disciplinară trebuie să fie obiectivă și imparțială deoarece aceasta poate, în temeiul art. 33 alin. 4 din nr. 2856/C/2004, să aplice o sancțiune mai ușoară decât cea propusă de comisia de disciplină.
Cu privire la starea de fapt în raport de care s-a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea de abateri disciplinare, acesta arată că în data de 06.08.2008 a intrat în serviciu la ora 08:00 iar efectuarea percheziției s-a făcut la ora 15:30 (între ora 08:00- 15:30 în programul orar al deținuților clasificați în,regim deschis" nefiind planificat programul administrativ, acesta efectuându-se la alte ore expres prevăzute în programul orar), aceasta fiind coordonată de către o echipă formată din 5 ofițeri din cadrul Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar din împreună cu directorul penitenciarului, domnul comisar șef. Prin urmare, în mod cu totul eronat comisia de disciplină a ajuns la concluzia că reclamantul nu a respectat programul zilnic aprobat în privința menținerii stării de curățenie, precum și faptul că a dat dovadă de superficialitate și lipsă de implicare în asigurarea și menținerea unei stări administrativ gospodărești corespunzătoare.
Șeful de tură, post pe care îl ocupa reclamantul, nu are nici un program anume stabilit în ceea ce privește executarea serviciului, deoarece multitudinea atribuțiilor acestuia precum și imposibilitatea anticipării și prevederii producerii unor fapte sau evenimente generate sau produse de către persoanele private de libertate nu se pot încadra într-un program orar stabilit cu anticipație. Stabilirea unui program orar pentru activitățile pe care ar trebui să le desfășoare șeful de tură ar conduce la constatarea că cele 12 ore de serviciu sunt insuficiente pentru includerea tuturor activităților în program.
Persoana competentă ce are atribuții legale în inspectarea și controlul celor specificate în raportul comisiei de disciplină este medicul și nu ofițerii din cadrul
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 2 septembrie 2009, pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, arătând că în mod eronat afirmă reclamantul că aplicarea sancțiunii ar fi nelegală în raport cu dispozițiile alin. (4) al art. 63 din Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează următoarele: "Sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei", întrucât momentul sesizării existenței abaterii este data sesizării comisiei de disciplină, respectiv 14.08.2008, iar sancțiunea i-a fost aplicată de către directorul general al ANP la data de 10.10.2008, deci în interiorul termenului de 60 de zile stabilit de lege și în mai puțin de un an de la data săvârșirii faptei.
De asemenea, arată pârâta, sunt eronate și celelalte susțineri ale reclamantului, care nu dorește altceva decât să inducă în eroare instanța de judecată, în vederea obținerii anulării deciziei de sancționare, decizia a cărei anulare se solicită fiind emisă cu îndeplinirea tuturor cerințelor minime prevăzute de nr.-C/2004.
În mod greșit afirmă reclamantul că directorul general al ANP nu ar avea competența de a sesiza comisia, având în vedere prevederile art. 11 alin. (2) din HG nr. 1849 din 28 octombrie 2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor, modificată și completată, text potrivit căruia "(2) Directorii unităților subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor sunt numiți prin ordin al ministrului justiției, la propunerea directorului general, cu excepția magistraților detașați, a căror detașare se dispune de către Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea ministrului justiției. Directorii adjuncți și personalul cu funcții de conducere sunt numiți de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, la propunerea directorilor generali adjuncți care coordonează domeniul de activitate, iar personalul de execuție - funcționari publici cu statut special și personal încadrat cu contract de muncă. de către directorii unităților."
Prin urmare, directorul general al ANP fiind cel care numește personalul cu funcții de conducere din cadrul unităților subordonate, este legal și firesc să poată propune și sancționarea lui, cu atât mai mult cu cât cel care numește este și cei care eliberează din funcție, deci poate dispune chiar mai mult decât o simplă sesizare a comisiei de disciplină.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 23 octombrie 2009, pârâtul PENITENCIARUL BUCUREȘTI - JILAVA a solicitat instanței respingerea acțiunii ca nefondată, apărările acestuia fiind identice cu cele ale pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor.
Examinând acțiunea prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. Prin Decizia nr. 558/10.10.2008 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor ( 13), reclamantul a fost sancționat disciplinar cu "diminuarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției ocupate cu 5%, pe o perioadă de o lună"" pentru "neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile anume abilitate prin lege".
În fapt, se arată în decizia de sancționare "ofițerul se face vinovat de superficialitate și lipsă de implicare în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în special în ceea ce privește asigurarea și menținerea unei stări administrativ - gospodărești corespunzătoare la nivelul unității și coordonarea deficitară a personalului din subordine. În formularea concluziilor comisiei de disciplină au fost avute în vedere prevederile fișei cadru privind îndatoririle generale și specifice ale șefului de tură, așa cum au fost statuate prin decizia Directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 327 din 12.03.2002, materiale probatorii obținute de la Direcția Inspecție Penitenciară și discuția avută cu ocazia audierii domnului inspector principal și consemnată în procesul verbal nr. - din 22.08.2008.
Prin procesul verbal nr. - din 12.09.2008, comisia de disciplină, în unanimitate, a reținut în sarcina domnului inspector principal un grad de vinovăție concretizat în săvârșirea abaterilor prevăzute la art. 61 lit. b și p, cu trimitere la art. 46 lit. d și e din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, cu modificările și completările ulterioare".
2. La baza aplicării acestei sancțiuni a stat Referatul Comisiei de Disciplină nr. -/23.09.2008 ( 16), care a reținut în sarcina reclamantului următoarele abateri disciplinare "superficialitate și lipsă de implicare în executarea atribuțiunilor de serviciu, conform îndatoririlor specifice menționate în fișa postului, care prevăd menținerea ordinii și stării de curățenie în incinta așezământului de deținere", respectiv "nerespectarea programului zilnic aprobat în privința menținerii stării de curățenie în incinta locului de deținere", fapte pe care Comisia de Disciplină le-a apreciat ca întrunind elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 61 lit. b din Legea nr. 293/2004.
Art. 61 lit. b din legea susmenționată prevede că este abatere disciplinară "neglijența și superficialitatea manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile anume abilitate de lege".
3. Primul motiv de nelegalitate invocat de reclamant se referă la tardivitatea aplicării sancțiunii, în raport de prevederile art. 63 alin. 4 din Legea nr. 293/2004.
Potrivit acestui text, "Sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei".
Curtea apreciază ca neîntemeiat acest motiv de nelegalitate, observând că termenul de 60 de zile a început să curgă la data de 14 august 2008, data sesizării comisiei de disciplină, astfel că aplicarea sancțiunii la data de 10.10.2008 apare ca fiind realizată în termenul legal.
4. Al doilea motiv de nelegalitate a deciziei de sancționare, invocat de reclamant vizează nerespectarea dispozițiilor art. 33 alin. 2 din Ordinul nr. 2856/C din 29 octombrie 2004 al Ministrului Justiției, relativ la mențiunile obligatorii ale actului de sancționare.
Potrivit art. 66 alin. 1 din Legea nr. 293/2004, "Sancțiunea disciplinară se aplică prin decizie scrisă, emisă potrivit competențelor prevăzute la art. 64 alin. (1) și art. 65, care se comunică funcționarului public cu statut special sancționat în termen de 5 zile de la data emiterii deciziei".
Textul nu cuprinde nicio reglementare derogatorie cu privire la conținutul deciziei de sancționare, fiind, prin urmare, aplicabile, potrivit art. 81 din Legea nr. 293/2004,prevederile cuprinse în legislația muncii".
Or, în raport de această împrejurare, Curtea reține neobservarea de către pârâtă, la aplicarea sancțiunii, a rigorilor impuse de art. 268 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, text aplicabil după cum s-a arătat mai sus, în privința mențiunilor obligatorii din cuprinsul dispoziției de sancționare, sub sancțiunea nulității.
Potrivit acestui text, în forma în vigoare la momentul sancționării reclamantului, "Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată".
În asigurarea acelorași rigori prevăzute de legislația muncii, art. 33 alin. 2 dinOrdinul nr. 2856/C din 29 octombrie 2004 al Ministrului Justiției, pentru aprobarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate, prevede, la rândul său, următoarele: "Sub sancțiunea nulității absolute, în actul administrativ prevăzut la alin. (1) se cuprind în mod obligatoriu:
a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină;
c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile;
d) temeiul legal în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
f) instanța competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară poate fi contestat".
5. După cum se poate lesne observa, nici referatul comisiei de disciplină din 10.10.2008 ( 88), dar mai ales nici decizia de sancționare nu cuprind toate mențiunile impuse de lege sub sancțiunea nulității absolute, niciuna necuprinzând descrierea în concret, fie și pe scurt, a faptei imputate și a circumstanțelor săvârșirii acesteia, rezumându-se la redarea textului de lege care definește respectiva abatere disciplinară.
6. De asemenea, cu toate că reclamantul a punctat apărările sale, cu prilejul audierii sale, fapt invocat de înșiși pârâți în contraargumentarea invocate nerespectări a dreptului reclamantului la apărare în fața comisiei de disciplină, decizia de sancționare nu cuprinde nici "motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile", mențiune obligatorie potrivit art. 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii, sub sancțiunea nulității actului de sancționare.
Prin urmare, în lumina considerentelor ce preced, Curtea apreciază ca nelegală dispoziția de sancționare disciplinară a reclamantului, astfel că - în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 268 alin. 2 lit. c din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, aplicabil potrivit art. 81 din Legea nr. 293/2004 și art. 33 alin.2 din Ordinul nr. 2856/C din 29 octombrie 2004 al Ministrului Justiției - va admite prezenta acțiune și va constata nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr. 558/10.10.2008 și, implicit, a sancțiunii aplicate.
7. În înlăturarea sancțiunii aplicate, constând în diminuarea salariului, respectiv a celorlalte consecințe ale sancționării disciplinare, Curtea va obliga pârâtul Penitenciarul București - Jilava să achite reclamantului suma de 112 lei reprezentând echivalentul procentului de 5% cu care i-au fost diminuate nelegal drepturile salariale, precum și suma de 462 de lei reprezentând echivalentul procentului de 25% cu care a fost diminuat premiul anual al reclamantului pe anul 2008.
8. Apreciind că pârâții au produs reclamantului un prejudiciu moral constând în aplicarea unei sancțiuni nelegale, având în vedere caracterul infamant al oricărei sancțiuni, precum și sentimentul de nedreptate produs reclamantului prin această măsură, Curtea consideră că suma solicitată cu titlu de daune morale fiecăruia dintre pârâți, de câte 6 lei, este întru totul întemeiată, astfel că - în baza art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 - va obliga pârâții la plata acestor daune morale.
9. Întrucât reclamantul nu și-a probat cheltuielile de judecată solicitate, instanța va respinge ca nefondate pretențiile sale privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul ,. în mun. B,-, - B,. 1, etaj 3,. 24, sector 3, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în mun. B,-, sector 2, COMISIA DE DISCIPLINĂ DIN CADRUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR, cu sediul în mun. B,-, sector 2, și PENITENCIARUL BUCUREȘTI JILAVA, cu sediul în com. Jilava,-, jud. I, și, în consecință:
Constată nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr. 558/10.10.2008 și, implicit, a sancțiunii aplicate.
Obligă pârâtul Penitenciarul București - Jilava să achite reclamantului suma de 112 lei reprezentând echivalentul procentului de 5% cu care i-au fost diminuate nelegal drepturile salariale, precum și suma de 462 de lei reprezentând echivalentul procentului de 25% cu care a fost diminuat premiul anual al reclamantului pe anul 2008, în considerarea sancțiunii anulate de instanță.
Obligă pârâții ANP și Penitenciarul București Jilava să achite reclamantului câte 6 lei daune morale.
Respinge pretențiile reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată. Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact/6ex/MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
