Anulare act administrativ . Decizia 34/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 34/CA
Ședința publică de la 23 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea acțiunii de contencios administrativ promovată de reclamanta Universitatea " " I în contradictor cu pârâta - I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 09.02.2009, fiind cuprinse în încheiere din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea de la 16.02.2009, pentru astăzi, 23.02.2009.
În termenul de pronunțare părțile au depus concluzii scrise.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față.
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, declinată la Curtea de APEL IAȘI prin sentința civilă 911/CA/14.10.2008 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanta Universitatea " " din I, prin reprezentanți legali, a solicitat ca, în contradictoriu cu ANAF -DGFP I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, Inspecția Fiscală, să se dispună anularea deciziei nr. 1/23.05.2008 a I și a procesului verbal de reverificare fiscală încheiat la data de 12.03.2008 și înregistrat la. I sub nr. 9593/8.02.2008, urmând a se constata că reclamanta nu datorează sumele stabilite prin cele două acte.
În motivarea cererii se arată că a fost efectuată reverificarea raportului de inspecție fiscală nr. 21617/29.12.2005 și a deciziei de impunere nr. 21618/29.12.2005 în temeiul unor acte noi, ce nu au fost cunoscute la data controlului.
S-a reținut în mod greșit de către organul de inspecție fiscală că documentele pentru verificarea cărora a fost emisă decizia nr. 4/2.10.2007 nu constituie date suplimentare, de natură a schimba concluziile controlului.
În esență, reclamanta arată că prin noile documente prezentate la control se atestă faptul că toți salariații, cadre didactice care au desfășurat activitate la Universitatea " " în regim de cumul de funcții au avut norme de bază la alte Universități, astfel încât aveau dreptul să primească salariul corespunzător pentru fiecare funcție ocupate conform art. 1 din Legea 2/1991 privind cumulul de funcții.
Unitatea la care salariații își aveau funcția de bază plătea, conform dispozițiilor legale, contribuția de asigurări sociale, reținea contribuția pentru pensia suplimentară și orice alte sume datorate.
Toate cadrele didactice aveau funcția de bază la una dintre universități, erau titulare ale unui contract de muncă încheiat la unitatea de bază, care achita toate celelalte drepturi de personal, precum și ale unui contract de muncă, în regim de cumul de funcții.
Întocmirea carnetelor de muncă din a doua categorie a fost o consecință a emiterii deciziilor Rectorului și o obligație impusă angajatorului prin Legea 130/1999, precum și prin Protocolul comun nr. 3205/26.04.2001 dintre Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Educației și Cercetării.
Având în vedere dispozițiile art. 26 lit. f din Legea 19/2000, pentru salariile plătite în regim de cumul pentru cea de a doua funcție, angajatorul nu mai avea obligația plății sumelor reținute în sarcina sa.
Mai arată reclamanta că salariații cadre didactice aflați în regim de cumul nu au calitatea de asigurați, în temeiul Legii 19/2000 în raport cu așa zisul contract de muncă în cumul, sumele aferente perioadei lucrate în acest regim nu constituie vechime în muncă, nu intră în calculul stagiului de cotizare și nu generează obligațiile stabilite prin Legea 19/2000.
Legea 2/1991 privind cumulul de funcții a fost expres abrogată prin art. 298 pct. 2 al. 5 din Legea 53/1.03.2003 privind Codul muncii, dată de la care reclamanta s-a supus noilor reglementări privind obligațiile de plată la asigurările sociale, contribuția de șomaj etc. virând sumele la bugetul de stat în termen legal și în totalitate.
Depunând întâmpinare, - Ias olicitat respingerea acțiunii, arătând că, atât timp cât salariații cadre didactice erau încadrați în temeiul unui contract individual de muncă, neanulat, înregistrat la ITM, chiar dacă angajarea s-a făcut prin decizia rectorului, există obligația angajatorului ca, potrivit mențiunilor din formularul de contract înscrise la cap. IX alin. "c" "să achite lunar contribuția de 7% CASS și tot ce prevede legislația în vigoare în cazul contractului de muncă în regim de cumul. Aceleași obligații apreciază pârâta că reveneau reclamantei și în privința contribuției de asigurări sociale (art. 5 al. 1 din Legea 19/2000), fondului de risc pentru accidente de muncă și boli profesionale și contribuției pentru șomaj.
În privința documentelor puse la dispoziția sa și pentru verificarea cărora s-a emis decizia nr. 4/2.10.2007 apreciază pârâta că acestea nu îndeplinesc condițiile art. 105 al. 5 din OG- 92/2003 republicată, respectiv nu reprezintă date suplimentare care să influențeze rezultatele Raportului de Inspecție Fiscală generală nr. 21617/29.12.2005 și Decizia de impunere nr. 21619/29.12.2005.
În cauză, la solicitarea ambelor pârâte, a fost administrată proba cu acte.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază că acțiunea este fondată.
Prin Decizia nr. 1/23.05.2008 - Iar espins ca neîntemeiată contestația formulată de Universitatea " " I menținând constatările din procesul verbal nr. -/14.03.2008, în sensul că organul de inspecție fiscală și-a menținut punctul de vedere formulat prin raportul de inspecție fiscală generală nr. 21618/29.12.2005, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 21618/29.12.2005.
Prin această din urmă decizie, menținută prin sentința nr. 35/CA/19.03.2007 a Curții de APEL IAȘI, irevocabilă, se statua ca reclamanta Universitatea " " datora, în calitate de contribuabil, suma totală de 669.705 lei, datorată ca urmare a nerespectării obligațiilor instituite prin Legea 346/2000, Legea 76/2002 și Legea 346/2002.
Prin adresa nr. 1333/01.10.2007 înregistrată la. - I sub nr. 75189/2.10.2008 Universitatea " " a solicitat reverificarea fiscală parțială pentru contribuțiile referitoare la asigurările sociale, la fondul de risc de accidente și boli profesionale și contribuțiile la fondul de șomaj din Raportul de inspecție fiscală generală nr. 21617/29.12.2005, motivat de împrejurarea că, ulterior controlului, contribuabilul a intrat în posesia unor documente care, potrivit dispozițiilor art. 105 al. 3 din OG 92/2003 reprezintă date suplimentare de natură să influențeze rezultatele fiscale ce pot clarifica unele aspecte privind controlul efectuat anterior.
Actele puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală sunt documente ce atestă că salariații -cadre didactice, care și-au desfășurat activitatea la Universitatea " " în regim de cumul de funcții, au avut norma de bază fie la această universitate, fie la alte universități din Municipiul I sau în alte instituții de stat, astfel încât s-a apreciat că în temeiul lor se impune reverificarea fiscală parțială asupra constatărilor din Raportul de inspecție fiscală generală nr. 21617/29.12.2005 și prin Decizia de impunere nr. 21618/29.12.2005.
Decizia organului de inspecție fiscală, de a declanșa reverificarea conform art. 105 al. 3 din OG92/2003, nu implica automat și schimbarea concluziilor verificării inițiale, astfel încât susținerile reclamantei în sensul că în mod greșit nu s-a dat valoare documentelor noi depuse, odată ce în baza lor s-a luat decizia reevaluării contractului, urmează să fie înlăturate.
Analizând documentele depuse, organele de inspecție fiscală au apreciat că se confirmă susținerile Universității în sensul că salariații cadre didactice indicate au avut norma de bază fie la Universitatea " ", fie la Universitatea "Al." sau Universitatea Tehnică "Gh. ", la alte instituții de învățământ superior sau alte instituții de stat, fie erau pensionari sau salariați cu contract de bază la alte instituții.
Cu toate acestea, s-a apreciat că, întrucât aceste persoane erau titularele unor contracte individuale de muncă încheiate cu reclamanta, neanulate, chiar dacă au fost prezentate deciziile rectorului pentru fiecare an în parte pentru salariații cu contracte de muncă -cumul de funcții, contribuabilul avea aceeași obligație de plată a sumelor stabilite prin controlul anterior.
Au mai apreciat organele de control fiscal că, atât timp cât aceste contracte individuale de muncă există și sunt înregistrate la Inspectoratul Teritorial d e Muncă, ele au deplină valabilitate juridică și fiscală, generând obligații de natură fiscală.
Tocmai în considerarea noilor documente depuse, respectiv deciziile rectorului Universității privind persoanele angajate în cumul de funcții, Curtea apreciază că se impunea reaprecierea rezultatelor controlului anterior și concluzia bazată pe dispozițiilor art. 2 din Legea 2/1991, că reclamanta nu avea obligația să plătească contribuția de asigurări sociale și orice alte sume datorate, conform legii, că această obligație revenea universităților și instituțiilor la care cadrele didactice aveau norma de bază.
S-a dovedit în cauză și s-a acceptat și de către pârâtă că în anul universitar 2000-2001 Universitatea " " a angajat 75 cadre didactice, în anul 2001-2002 un număr de 60 cadre, iar în anul 2002-2003 un număr de 41 cadre didactice, cu contracte de muncă înregistrate la. Pentru toate aceste cadre didactice au fost emise decizii ale rectorului Universității, din conținutul cărora rezultă că își desfășurau activitatea în regim de cumul de funcții, având normele de bază la alt angajator.
Ca atare, pentru acești angajați Universitatea nu a calculat și nu a reținut contribuțiile proprii și cele individuale ale angajaților la fondul de asigurări sociale și la celelalte fonduri speciale, întrucât conform disp. art. 2 din Legea 2/1991, în vigoare în perioada respectivă, "Persoanele care cumulează mai multe funcții sunt obligate să-și aleagă o unitate unde vor avea funcția de bază, care își achită și celelalte drepturi de personal".
Este de menționat că Legea 2/1991 a fostexpresabrogată prin art. 298 din Legea 53/2003 privind Codul muncii, condiții în care apreciem că nu se poate primi ideea unei abrogări anterioare tacite prin dispoziții din alte legi speciale, dispozițiile acestei legi producându-și efectele până la data abrogării exprese.
Dispozițiile art. 65 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic permit ca posturile didactice să fie ocupate temporar, cu reconfirmare anuală, de personalul didactic titular sau de personal didactic asociat, prin cumul sau plată cu ora.
Ajungând la concluzia că Universitatea în calitate de contribuabil datorează sumele reținute prin prima inspecție fiscală, pârâta se prevalează în mod constant de faptul încheierii cu cadrele didactice a unor contracte individuale de muncă, acte care, în formularul tipizat, conțin o rubrică distinctă privind plata acestor contribuții. Ori, simpla existență în contract a unei asemenea rubrici nu generează automat obligația de plată a contribuției, atât timp cât dispozițiile unei legi speciale în vigoare exonerează părțile de această plată, impunând-o doar angajatorului de la unitatea de bază.
Chiar dacă au fost încheiate și înregistrate contracte individuale de muncă, pentru cadrele didactice care își desfășurau activitatea în cumul, se impune a fi avute în vedere deciziile anuale emise de rectorul universității ce vizau tocmai această situație și a se acorda prevalență acestor acte.
În sensul celor arătate este și răspunsul dat prin adresa 61/2633/01.08.2006 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, din care rezultă că, în măsura în care Universitatea " " a încheiat contracte individuale de muncă prin cumul doar în considerarea activităților didactice desfășurate în afara funcției de bază, prin cumul sau plata cu ora, pentru acestea nu se rețin contribuțiile la asigurările sociale, asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale, asigurări pentru șomaj.
Într-o situație similară s-au aflat, astfel precum confirmă și pârâta, Universitatea "Al." și Universitatea Tehnică "Gh. ", în privința cărora s-au admis contestațiile prin decizia 179/25.09.2006 și 189/25.09.2006 emise de ANAF - Direcția contestații, dispunându-se exonerarea de plata sumelor nelegal pretinse de stat.
Singura deosebire constă în aceea că Universitatea " ", în afara deciziilor emise de rector privind cumulul de funcții, a încheiat și contracte individuale de muncă, fapt care nu este însă de natură să înlăture regimul cumulului de funcții în care și-au desfășurate activitatea cadrele didactice și să pună reclamanta într-o situație defavorabilă, atât timp cât dispozițiile legii speciale ce o exonerau de plată erau deplin aplicabile și în ceea ce privește.
Cu ocazia reverificării organelor de inspecție fiscală au stabilit că toate cadrele didactice care prestau normele în cumul aveau o unitate la care era declarată funcția de bază, că această unitate achita toate drepturile de personal, inclusiv taxe și impozite stabilite în sarcina Universității " ", că aceste unități de bază erau depozitarele cărților de muncă ale cadrelor didactice în cumul, cadre care își desfășurau activitatea în baza deciziilor rectorului, date anual.
Contractele de muncă încheiate de Universitatea " " pentru aceste cadre didactice, impuse de lege, au fost tot în cumul, angajatorul plătind, conform dispozițiilor Legii 2/1991, diferența de impozit, 7% CAS și tot ceea ce prevăd reglementările în vigoare în cazul contractelor de muncă în regim de cumul, clauze înserate în contractele de muncă înregistrate la ITM.
Nu în ultimul rând se impune a fi evidențiat, ca și argument în sprijinul reținerii bunei -credințe a reclamantei, că începând cu momentul abrogării Legii 2/1991 prin art. 298 din Legea 53/2003, aceasta s-a supus noilor rigori, iar în perioada pentru care s-a realizat inspecția fiscală, respectiv 1.04.2001 -28.02.2003 erau incidente dispozițiile Legii 2/1991 privind cumulul de funcții.
Totodată, este de remarcat că potrivit art. 26 lit. F din Legea 19/2001 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, contribuția de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând premii și alte drepturi exceptate prin legi speciale, sens în care sunt edictate și Normele de aplicare a legii 19/2000, ce definesc sintagma mai sus arătată ca fiind: "sumele care se acordă din fondurile de salarii și pentru care se prevede expres prin acte normative cu caracter special că pentru acestea nu se datorează contribuția de asigurări sociale".
În consecință, Curtea apreciază că izvorul raportului de muncă dintre cadrele didactice și Universitatea " " îl constituie deciziile emise de rector în considerarea regimului cumulului de funcții, dovedit și reglementat prin Legea 2/1991 în vigoare la acel moment, că întocmirea contractelor de muncă, ca obligație impusă prin Legea 130/1999 și prin Protocolul comun nr. 3265/26.04.2001 dintre Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Educației și Cercetării (cu consecința excluderii posibilității de a încadra cadre didactice în baza unor convenții civile sau de prestări servicii) nu înlătură regimul dovedit al cumulului de funcții, astfel încât reclamanta, nefiind unitate de bază, nu avea obligația de plată a contribuțiilor către stat, plătite efectiv de către celelalte universități sau instituții.
Astfel fiind, urmează a fi admisă acțiunea reclamantei, cu consecința anulării deciziei 1/23.05.2008 emisă de I și a procesului verbal de reverificare fiscală din 12.03.2008 și a exonerării reclamantei de plata sumelor stabilite prin decizia de impunere nr. 21618/29.12.2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta Universitatea " ", cu sediul în I,-, prin reprezentanți legali, în contradictoriu cu pârâta P - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Anulează decizia nr.1/23.05.2008 emisă de către I și procesul - verbal de reverificare fiscală din data de 12.03.2008.
Exonerează reclamanta de plata sumelor stabilite prin decizia de impunere nr.21618/29.12.2005.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23.02.2009.
PREȘEDINTE
Grefier
Red.
25.03.2009
Tehnored.
2 ex.
26.03.2009
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte
