Anulare act administrativ . Decizia 3454/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3454
Ședința publică de la 22 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI DIN împotriva sentinței numărul 3 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurentul pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI DIN, lipsind intimata reclamantă INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul pârât solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.3 din 12.01.2009 Tribunalul Dolja admis acțiunea formulată de INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL D, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL DIN, județul
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că la data de 27.06.2008, din a emis HCL 8, prin care s-a aprobat o indemnizație de dispozitiv în procent de 25% aplicat la salariul de bază, pentru funcționarii publici și personalul contractual din aparatul de specialitate al Primarului comunei Cetate.
HCL 8/2008, are ca bază de emitere "Expunerea de motive" nr.561/29.01.2008, prevăzută de 138/1999, muncii, OUG 92/2004, OUG 63/2003, privind organizarea și. 416/2003, al
Prin referatul nr. 13650/2008, reclamantul a considerat nelegală această hotărâre, recomandând pârâtului revocarea acesteia, deoarece se încalcă prevederile Ordinului nr. 275/2002, modificat prin Ordinul 496/2003 al, care se referă la structurile, iar aparatul Primăriei nu se încadrează în aceste structuri.
Tribunalul a reținut că, potrivit art. 35 din 393/2002 privind statutul aleșilor locali, primarii și viceprimarii, precum și vicepreședinții consiliilor județene au dreptul la o indemnizație lunară stabilită potrivit legii. De asemenea ei au dreptul la decontarea în condițiile legii a cheltuielilor legate de exercitarea mandatului.
Potrivit art. 57 alin.5 din 215/2001 rep. "Pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul total Primarii și Viceprimarii nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege".
Din interpretarea dispozițiilor legale sus enunțate a rezultat că în mod nelegal prin cele două acte contestate s-au acordat Primarului și Viceprimarului drepturi bănești suplimentare de natură salarială.
Împotriva sentinței a declarat recurs Consiliul Local din, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul arată că a emis două hotărâri, nr. 8 și nr. 22/2008, prin care recunoștea drepturile bănești și dispunea acordarea indemnizației de dispozitiv în favoarea demnitarilor cu funcții alese, în calitate de personal civil în cadrul Consiliului Local.
Prin intrarea în vigoare a OUG nr. 63/2003 s-a comasat Ministerul Administrației Publice și Ministerul Internelor, creându-se Ministerul Administrației și Internelor care a preluat drepturile și obligațiile patrimoniale ale celor două instituții publice centrale.
Mai arată potrivit punctului 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 al MAI indemnizația se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și nu există nicio interdicție legală privind posibilitatea acordării acestei indemnizații pentru personalul din administrația publică locală.
Se mai arată că sporul de dispozitiv face parte din categoria acelor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului iar prin acordarea acestui spor nu se încalcă nicio prevedere legală, ci, dimpotrivă se asigură egalitatea de tratament economic, salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități și e întemeiat pe prevederile Ordinului nr. 496/2006.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a legislației aplicabile, Curtea reține:
Prin Hotărârea nr. 8/2008, Consiliul Local al Com. din a aprobat acordarea indemnizației de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază, pentru toți salariații din cadrul Primăriei com. din începând cu 01.06.200, ulterior prin Hotărârea nr.22/2008 privind revocarea Hotărârii nr. 8/2008 începând cu 01.01.2006, în baza Legii nr. 138/1999, Legii nr. 53/2003, OUG 30/2007, Legii nr. 273/2006, Ordinului MAI nr. 496/2003 și nr. 275/2002, Constituția României, practica judecătorească și administrativă.
Indemnizația de dispozitiv reglementată de art. 13 din Legea nr. 138/1999, este instituită ca un spor salarial specific personalului militar (cadrelor militare în activitate, militarii asigurați pe bază de contract) și salariaților civili din instituțiile publice ale apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.
Ordinul MAI nr. 496, pct. 9.2 prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar prin personal civil, în sensul acestui ordin, (pct. 31.1) se intelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Curtea apreciază că indemnizația de dispozitiv este un spor specific doar cadrelor militare și personalului civil definit la pct. 31.1 din Ordinul nr. 496/2003 care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, astfel că salariaților din cadrul unei autorități a administrației publice locale nu le este aplicabil Ordinul nr. 496/2003 întrucât nu sunt angajați ai Ministerului Administrației si Internelor.
Autoritățile și instituțiile administrației publice locale nu sunt subordonate Ministerului Administrației si Internelor, întrucât așa cum rezultă din art. 3 alin. 1 lit. a pct. 4 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea MIRA, acest minister are doar atribuția de a îndruma și sprijini autoritățile publice locale și aparatul de specialitate al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale și în îndeplinirea atribuțiilor ce le sunt conferite prin lege.
Din analiza dispozițiilor art. 12 alin. 1 și 2 din OUG 30/2007, coroborate cu anexa 1 nr. 4161/2007, organele administrației publice locale nu fac parte din instituțiile sau structurile aflate în subordinea Ministerului Administrației si Internelor, iar existența în cadrul ministerului a unor direcții care coordonează relațiile cu aceste instituții nu determină un raport de subordonare, ci, asigură realizarea atribuției de îndrumare prevăzută în sarcina ministerului d e actele normative în vigoare.
De altfel, art. 1 din Legea nr. 215/2001 Republicată -legea administrației publice locale - dispune ca administrația publică în unitățile administrativ teritoriale funcționează printre altele în temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, iar potrivit art. 4 din lege, autonomia locală este administrativă și financiară și se exercită în baza și în limitele prevăzute de lege.
Dispozițiile legale invocate în adoptarea Hotărârilor nr. 8 și 22/2008, nu asimilează situația salariaților din cadrul Primăriei cu cea a personalului civil din instituțiile publice ale apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale care-și desfășoară activitatea în condiții similare cu cele ale cadrelor militare și care beneficiată de sporul de dispozitiv.
Cum indemnizația de dispozitiv este un spor specific personalului militar ce nu se aplică instituțiilor cu caracter eminamente civil, în lipsa unui fundament juridic care să reglementeze acordarea sporului de dispozitiv în mod expres și angajaților unei autorități publice locale, Curtea apreciază că Hotărârile nr.8 și 22/2008 sunt nelegale.
Deși jurisprudența Curții de APEL CRAIOVA în această materie a fost contrară soluției adoptate în prezenta cauză, necesitatea schimbării acesteia s-a impus atât prin prisma dispozițiilor art. 18 alin. 2din Legea nr. 304/2004 cât și a jurisprudenței CEDO, care în hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în cauza Beian împotriva României statuat "că divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței".
În consecință, având în vedere considerentele expuse, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. Civilă va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al comunei din.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI DIN împotriva sentinței numărul 3 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.CM
CB/2 ex./08.10.2009
Jud.fond
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Daniela Vijloi, Gabriela Carneluti
