Anulare act administrativ . Decizia 351/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 351/
Ședința publică din 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de - PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna Cozmeni,-, județul H, împotriva Sentinței civile nr. 2926/18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor s-a consemnat în Încheierea ședinței din o2 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 09 aprilie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 2926/18 decembrie 2008 Tribunalului Harghita, s-a admis acțiunea Prefectului jud. H pentru anularea Dispoziției nr. 553/01.10.2008 emisă de Primarul com. Cozmeni, fiind anulat actul atacat, reținându-se în considerentele hotărârii atacate că acțiunea a fost promovată ca urmare a exercitării controlului de legalitate împotriva dispoziției atacate, întrucât prin acest act s-a dispus ca începând de la 01.10.2008 să se acorde funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului propriu al Primarului com. Cozmeni îndemnizația lunară de dispozitiv de 25 % din salariul de bază, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999, OG nr. 6/2007 cu completări și modificări ulterioare.
Prima instanță a reținut că Legea nr. 138/1999 stabilește salarizarea și acordarea drepturilor salariale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, iar prin Ordinul nr. 275/2002 al Ministrului de Interne s-au emis dispozițiile de aplicare a acestei legi.
Deși prin OUG nr. 16/28.06.2003 s-au comasat Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice într-un singur minister, și prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor s-a modificat Ordinul nr. 275/2002 în sensul că, îndemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil, ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice (art.II), prima instanță a apreciat că în raport de art. 31 pct. 1 din Ordinul nr. 275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003, personalului salarizat în baza legii nr. 138/1999nu le sunt aplicabile dispozițiile privind indemnizațiile de dispozitiv. Aceasta pentru că prin Ordinul nr. 496/2003 s-ar aduce completări la legea nr. 138/1999, ceea ce este inadmisibil prin prisma ierarhizării actelor juridice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal primarul com. Cozmeni, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență că dispozițiile Ordinului nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor au fost interpretate în sens eronat, restrictiv de către prima instanță și că, de asemenea, s-a încălcat principiul autonomiei locale prev. de art. 3 și 104 din Legea nr. 215/2001.
S-a susținut de asemenea că au fost eronat interpretate disp. art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind creată astfel o discriminare între beneficiarii drepturilor acordate prin dispoziția atacată; și că s-a reținut, fără temei diferența de tratament între funcționarii publici și personalul contractual, ca urmare a hotărâții judecătorești invocate de către instanța de fond.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în raport cu dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă ce reglementează principiul devolutiv al acestei căi de atac extraordinare, instanța de recurs reține următoarele:
Chestiunea dedusă judecății în prezenta cauză este a ceea de a știi care este domeniul de aplicabilitate al Ordinului nr. 496/2003, în raport de personalul care își desfășoară activitatea în cadrul aparatuluic de specialitate al primarului.
În acest sens, este evident că un ordin al ministrului administrației și internelor, ce conduce o autoritate a administrației publice centrale, nu poate avea incidență în ce privește funcționarii publici și personalul contractual al unei instituții publice subordonată altei autorități publice.
Este de principiu că orice act administrativ, cum este și Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de ministrul administrației și internelor, nu se aplică decât sferei persoanelor față de care acest act are incidență și în raport cu care este să nască, modifice sau încheie raporturi juridice. În acest sens, Legea nr. 554/2004 definește la art. 2 lit. c actul administrativ ca fiind acel "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice".
Or, executarea legii la care se referă Ordinul nr. 496/2003 este Legea nr. 138/1999, lege care nu se aplică funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul administrației publice locale (aici se are în vedere și instituțiile publice subordonate administrației publice locale).
În acțiunea introductivă de instanță, pe de altă parte se susține că dacă nu s-ar acorda dreptul salarial concretizat în sporul de dispozitiv s-ar încălca principiul discriminării, așa cum este el consacrat de art. 1 alin. 2 din Ordonanța nr. 137/2000 rep. În acest sens, se susține că personalul aparținând Ministerului Administrației și Internelor, dar care-și desfășoară activitatea în cadrul consiliilor locale și județene, beneficiază de acest spor și, astfel, se crează o discriminare nejustificată.
Apărarea recurentului, însă, nu poate fi primită, ea nefiind fondată.
În primul rând, așa cum s-a arătat mai sus, actul administrativ invocat, respectiv Ordinul nr. 496/2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor nu poate are aplicabilitate în legătură cu sporul de dispozitiv, persoanele vizate de dispoziția atacată neavând nici un raport juridic de serviciu sau de muncă cu Ministerul Administrației și Internelor.
În al doilea rând, aici nu poate fi vorba de o discriminare directă (art. 2 alin. 1 din Ordonanța nr. 137/2000 rep.) sau indirectă (art. 2 alin. 3 din Ordonanța nr. 137/2000) pentru simplul motiv că nu este vorba de restrângerea, excluderea etc. acestor persoane de la acordarea dreptului salarial în cauză tocmai pentru că dreptul în cauză nu este prevăzut de lege, așa cum cere expres art. 2 alin. 1 din Ordonanța nr. 137/2000. De altfel, nici celelalte criterii nu se regăsește în situația concretă în care se află aceștia în raport cu dreptul salarial solicitat, adică, pentru nici unul din drepturile solicitate aceste persoane din aparatul de specialitate al primarului nu au vocație legală.
Nu se poate susține cu suficient temei că prima instanță ar fi dat o interpretare restrictivă dispozițiilor Ordinului nr. 496/2003, întrucât, după cum a reținut și prima instanță pentru că forța juridică a acestui act normativ este inferioară celei ce vizează însăși salarizarea personalului din aparatul de specialitate al primarului; și de asemenea, sunt neîntemeiate susținerile potrivit cărora sporul de dispozitiv ar fi fost acordat și în virtutea principiului autonomiei locale, pentru că transpunerea în viața juridică a acestui principiu nu poate fi făcută decât cu respectarea legalității, respectiv cu distincțiile făcute în actele normative incidente în cauză, referitor la persoanele vizate.
Și nu în ultimul rând, diferența de tratament dintre funcționarii publici și personalul contractual nu este determinată de divergența de jurisprudență impusă de soluția Curții de Apel, pronunțată într-o speță similară, ci, este determinată de statutul juridic al persoanelor în cauză, statut determinat de lege și nu de jurisprudența de altfel constantă a curții de apel în materie.
Pentru toate aceste rațiuni, instanța va respinge ca nefondat recursul promovat în cauză, potrivit art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, urmând a menține hotărârea atacată ca legală și temeinică întrucât nu au fost identificate alte aspecte de nelegalitate care să atragă reformarea acestei, prin exercitarea controlului judiciar, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul - comunei Cozmeni, împotriva Sentinței. 2926/18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 9 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Nemenționat
Grefier,
Red.
Dact. Sz.
2 exemplare
Jud. fond.
22 aprilie 2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
