Anulare act administrativ . Decizia 351/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 351
Ședința publică de la 04.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR 2: Cîrjan Raluca Maria
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul SPITALUL DE PSIHIATRIE DR. împotriva sentinței civile nr. 2109 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 04.06.2009 în dosarul nr.8597/3/CA/2009, în contradictoriu cu pârâta SC INTERNAȚIONAL SRL.
Se învederează de către grefierul de ședință că s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 04.02.2010, din partea recurentului - reclamant SPITALUL DE PSIHIATRIE DR., Concluzii, pe aspectul excepției nulității recursului, astfel cum a fost invocată de intimata - pârâtă, la care a anexat și copie de pe Decizia nr. 737/ 24 iunie 2008 pronunțată de Curtea Constituțională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.01.2010 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar Concluzii, astfel cum a solicitat în mod expres apărătorul recurentului - reclamant, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2010, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 29.08.2008 sub nr-, reclamantul SPITALUL DE PSIHIATRIE DR., în contradictoriu cu pârâta SC INTERNAȚIONAL SRL a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de furnizare de medicamente nr.RP 01/25.06.2006 și obligarea pârâtei la ridicarea produselor farmaceutice din cadrul farmaciei spitalului.
Prin încheierea de ședință din data de 19.02.2009, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis excepția necompetenței funcționale a Secției a VI-a Comercială, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal.
Prin sentința civilă nr. 2109/04.06.2009, Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, a respins excepția inadmisibilității și acțiunea reclamantului, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție a reținut că reclamantul susține că nu au fost respectate prevederile legale privind achizițiile publice la încheierea contractului a cărui nulitate absolută solicită a fi constatată, însă omite a depune la dosar documentația în baza căreia acesta s-a încheiat, limitându-se la a solicita judecarea cauzei în lipsă și la a depune concluzii scrise prin care reia susținerile din acțiune. De asemenea, reclamantul nu indică în motivarea acțiunii care sunt dispoziții legale încălcate de către reprezentanții săi legali la momentul încheierii contractului de furnizare cu pârâta, invocând prevederile art. 22.2 din contract care reglementează însă denunțarea unilaterală a contractului și nu constatarea nulității absolute a acestuia.
Instanța de judecată nu este ținută de temeiul juridic indicat de parte, putând avea în vedere la soluționarea cauzei un altul care corespunde situației de fapt ce rezultă din probele administrate, însă în cauză nu au fost identificate cauze către să permită reclamantului să denunțe unilateral contractul, deoarece imposibilitatea de plată nu poate constitui o asemenea cauză.
De asemenea, nu pot fi avute în vedere nici alegațiile din completările la concluziile scrise, depuse de reclamant pentru termenul din data de 09.04.2009, filele 8 - 10 dosar fond, potrivit cărora persoanele care au inițiat proceduri de negociere și încheiere a contractului de fumizare a produselor farmaceutice fără respectarea procedurilor de achiziție publică ar trebui cercetate penal deoarece, pe de o parte, instanța de față nu este una în materie penală și, pe de altă parte, reprezentanții legali ai reclamantului sunt în măsură, deținând documentația în baza căreia a fost încheiat contractul contestat, să sesizeze organele de cercetare penală.
În plus, potrivit art. 1169 cod civil cel ce face o propunere în fata judecății este dator să o dovedească, astfel că reclamantului îi revenea sarcina probei în ceea ce privește susținerile sale și nu reclamantei, cum în mod eronat se susține în cuprinsul aceluiași înscris, de la filele 8 -10 dosar fond.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul arătând că a depus la dosar documente doveditoare, respectiv contractul de furnizare medicamente, anexa la contract, recomandările referitoare la Raportul de audit nr.6674/07.08.2007 al Direcției de audit din cadrul Ministerului Sănătății prin care spitalul avea obligația de a rezilia contractele de achiziție încheiate nelegal, precum și restituirea medicamentelor livrate nelegal.
Instanța de fond nu a reținut că pârâta intenționat a furnizat medicamente, fără a avea din partea spitalului o comandă fermă și nici faptul că acest contract de furnizare medicamente este un contract de achiziție publică, conform art.3 lit.f din OUG 34/2006, reclamantul fiind o autoritate contractantă.
În consecință, normele imperative prev. de art.20 alin.1 din OUG 34/2006 erau pe deplin aplicabile, susține recurenta, autoritatea contractantă având obligația de a atribui contractul de achiziție publică prin aplicarea procedurilor de licitație deschisă sau restrânsă.
S-a mai arătat că reclamantul a indicat disp. legale din OUG 34/2006 aplicabile în speță, faptul că nulitatea absolută este o sancțiune civilă prin care se urmărește respectarea normelor cu caracter de ordine publică la momentul încheierii unor acte civile sau comerciale.
Instanța nu a reținut faptul că fondurile folosite de spital sunt publice, neexistând la dosar dovada sursei acestor fonduri, iar lipsa documentelor care să ateste încheierea corectă și legală a contractului prin respectarea disp. ce reglementează achizițiile publice constituie, de drept, nulitatea absolută prin fraudă la lege.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului față de împrejurarea că acesta nu a fost depus la instanța care a pronunțat hotărârea atacată, ci direct la instanța de recurs, invocând în sprijinul excepției disp. art.302 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului.
Curtea apreciază că excepția nulității recursului este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, având în vedere constatarea neconstituționalității disp. art.302 Cod procedură civilă, în partea care prevede "sub sancțiunea nulității", potrivit Deciziei Curții Constituționale nr.737/24-06.2008.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de furnizare produse nr. RP 01/25.06.2006 pe care l-a încheiat cu pârâta având ca obiect furnizarea de medicamente, prețul convenit pentru îndeplinirea contractului fiind de 224.000 lei cu TVA, invocând ca motiv de nulitate nerespectarea dispozițiilor legale imperative în materia achizițiilor publice.
Se constată că la data încheierii contractului erau în vigoare disp. OUG 60/2001, acestea fiind aplicabile în speță, și nu disp. OUG 34/2006 menționate în cererea de recurs, OUG 34/2006 intrând în vigoare la data de 30.06.2006.
Potrivit disp. art.3 lit.d din OUG 60/2001, contractul de furnizare este contractul de achiziție publică care are ca obiect furnizarea unuia sau mai multor produse, așa cum sunt acestea cuprinse în clarificările statistice oficiale, pe baza cumpărării, inclusiv în rate, a închirierii sau a leasingului cu sau fără opțiune de cumpărare.
Rezultă din aceste prevederi că părțile au încheiat la data de 25.06.2006 un contrat de achiziție publică fără să respecte disp. art.4 alin.1 din OUG 60/2001 care stabilesc că prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică pentru atribuirea oricărui contract de achiziție publică.
În consecință, reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, avea obligația de a încheia contractul de furnizare medicamente în urma parcurgerii uneia dintre procedurile de atribuire prevăzute de actul normativ sus menționat, respectiv de art. 9 din ordonanță.
Susținerea intimatei pârâte că în cauză sunt incidente disp. art.8 alin.2 lit.i din OUG 60/2001 potrivit cărora autoritatea contractantă nu are obligația de a aplica prevederile prezentei ordonanțe de urgență atunci când achiziționează servicii de sănătate și asistență socială, nu poate fi reținută având în vedere că părțile au încheiat un contract de furnizare și nu un contract de servicii.
Potrivit art.3 lit.e din OUG 60/2001, contractul de servicii este contractul de achiziție publică care are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii, așa cum sunt acestea cuprinse în clasificările statistice oficiale.
Se reține că în sensul OUG 60/2001 contractul de furnizare și contractul de servicii reprezintă contracte de achiziție publică distincte, neputând fi calificat contractul a cărui nulitate se solicită a fi constatată în cauză drept un contract de servicii de sănătate pentru simplul fapt că are ca obiect achiziționarea de medicamente, în condițiile în care obiectul celor două tipuri de contracte de achiziție publică este diferit.
Astfel, contractul de furnizare are ca obiect furnizarea de produse, în timp ce contractul de servicii are ca obiect prestarea de servicii, fiind evident că părțile au încheiat un contract de furnizare fără să parcurgă niciuna dintre procedurile de atribuire reglementate de OUG 60/2001.
Nu poate fi reținută în cauză nici incidența disp. art. 8 alin. 6 din OUG 60/2001 potrivit cărora autoritatea contractantă are dreptul de a cumpăra direct, potrivit normelor de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență, fără a avea obligația de a aplica procedurile prev. de art. 9, în cazul în care achiziționează produse, lucrări sau servicii a căror valoare, fără TVA, cumulată pe parcursul unui an nu depășește echivalentul în lei a 2000 euro având în vedere că valoarea contractului este de 224. 000 lei cu TVA.
Se constată că încheierea contractului în litigiu nu poate fi încadrată în niciuna dintre situațiile de excepție reglementate de ordonanță, în care nu este necesară parcurgerea uneia dintre procedurile de achiziție publică.
În mod greșit a reținut instanța de fond că reclamantul nu a indicat în motivarea acțiunii dispozițiile legale încălcate la momentul încheierii contractului de furnizare, Curtea constatând că în cererea de chemare în judecată s-a invocat nerespectarea dispozițiilor legale imperative în materia achizițiilor publice (OG 20/2002, HG 1567/2003, OUG 60/2001, OUG 34/2006), instanța de fond având de analizat care erau prevederile legale în vigoare în materia achizițiilor publice la momentul încheierii contractului și dacă acestea au fost respectate de părți.
Or, instanța de fond nu a analizat aceste aspecte, făcând referire în considerentele sentinței la faptul că nu au fost identificate cauze care să permită reclamantului să denunțe unilateral contractul și că reclamantul nu reușit să dovedească existența vreunui caz de nulitate absolută cu privire la contract.
Curtea constată că încheierea contractului de furnizare de medicamente s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative ale OUG 60/2001 care impuneau aplicarea uneia dintre procedurile de atribuire pe care le reglementează, nerespectarea acestor prevederi fiind o cauză de nulitate a contractului de achiziție publică.
În raport de aceste considerente, se reține că sentința a fost dată cu încălcarea legii, fiind incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea urmând ca în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, să admită recursul, să modifice în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea, va anula contractul de furnizare medicamente nr. RP 01/25.06.2006, va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la ridicarea produselor farmaceutice aflate în spital, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Respingerea celui de-al doilea capăt de cerere are în vedere faptul că acesta nu are caracter accesoriu față de capătul principal de cerere, reclamantul având posibilitatea să solicite pe calea dreptului comun îndeplinirea de către pârâtă a obligației sus menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursul declarat de reclamantul SPITALUL DE PSIHIATRIE DR. împotriva sentinței civile nr. 2109 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 04.06.2009 în dosarul nr.8597/3/CA/2009, în contradictoriu cu pârâta SC INTERNAȚIONAL SRL.
Modifică, în parte, sentința recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea; anulează contractul de furnizare medicamente nr. RP 01/25.06.2006 și respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la ridicarea produselor farmaceutice aflate în spital.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
12.02.2010
Președinte:Patraș Bianca LauraJudecători:Patraș Bianca Laura, Cîrjan Raluca Maria
