Anulare act administrativ . Sentința 353/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--25.08.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.353
Ședința publică din 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, N, I, împotriva pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor B și Ministrul Finanțelor Publice- G, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul 2 consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților.
Instanța invocă din oficiu excepția competenței materiale a Curții de Apel Timișoara în soluționarea petitelor II și III din acțiune.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepției necompetență materială a Curții de Apel Timișoara și declinarea competenței în favoarea Tribunalului Arad, secția de litigii de muncă.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, și acordă cuvântul pe aceasta.
Reprezentantul pârâtului lasă soluția la aprecierea instanței.
Instanța respinge ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiune reclamanții, N, I, au chemat în judecată Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor B și Ministrul Finanțelor Publice- G, solicitând să se anuleze actul administrativ emis de Ministrul Justiției și Libertăților sub nr.76.602/03.07.2009, obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând sporul de 50% pentru solicitare neuropsihică, obligarea Ministrului Finanțelor la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că în dosarul nr- al Curții de Apel Timișoara în care au calitate de intervenienți, prin încheierea 251/PI/14.07.09 s-a admis suspendarea actului administrativ emis de Ministrul Justiției și libertăților sub nr. 76.602/03 07.2009.
Prin actul administrativ, comunicat Tribunalului Arad la data de 03.07.09, s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, această modalitate de calcul urmând a se păstra și pentru viitor, obligând ordonatorii de credite secundari și terțiari ia măsurile ce se impun pentru respectarea acestei dispoziții.
Consideră actul administrativ, atact, ca fiind nelegal pentru următoarele motive:
Prin plata acestui spor în lunile anterioare, în baza Ordinului nr.1165/C/2009 și a deciziilor emise în baza acestui ordin de către președinții curților de apel din țară, care au calitatea de angajator, acesta a devenit un drept salarial asupra căruia ministrul nu mai poate dispune.
acestui spor reprezintă o diminuare a drepturilor sa care poate avea loc doar în situația unei sancțiuni disciplinare și noi fost sancționați disciplinar, mi nistrul justiției neavând nici o compeță în acest sens.
Acest act administrativ, pri n refuzul plății sporului aferent lunii iunie 2009, încalcă în mod flagrant și dispozițiile art.15 alin Constituția României, care prevăd că legea dispune numai pentru vii excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, au fost încă lcate dispozițiilor art. 156 din Codul muncii în care acordă prioritate drepturilor sal ariale care trebuiesc plătite în oricăror obligații bănești disfuncționalitățile de ordin administrat financiar nu pot afecta exist nța sau cuantumul drepturilor salariale stabilite imperativ de ege, recum p. și art.164 din același Cod, care reglementează principiul potrivit căruia reținerile ori suspendarea salariului nu poate fi operată decât pentru caz urile și condițiile prevăzute de obligația de plată a salariului este una principală, de la care angajate se poate sustrage invocând lipsa de fonduri bănești, așa cum s-a pre prin decizia nr. 3382/2004.
În fundamentarea acestui act administrativ, Ministrul Justiției Libertăților s-a referit la dispozițiile date de Primul - ministru și Ministrul Finanțelor Publice, dispoziții care nu au semnificația unor norme obligatorii cuprinse în legi.
Prin dispoziția de suspendare a dreptului salarial, au fost încălcate și prevederile art.8 alin. 1 din Convenția organizației internaționale a muncii privind proiecția salariatului nr. 95/1949, ratificată de Român Decretul nr. 284/1973.
Potrivit acestor dispoziții, orice modificare adusă cu pri vire plata salariului, rețineri, diminuări, nu se pot face decât în condi țiile și limitele prescrise de legea națională, sau stabilite prin contracte co lective de muncă.
Intervenția ministrului de a dispune neplata sporului încalcă și dispozițiile de principiu cuprinse în art. 44 din Constituția României potrivit cărora nimeni nu poate să fie lipsit de proprietatea asupra bunurilor sale, decât numai printr-o măsură a exproprierii și pentru o cauză de utilitate publică stabilită prin lege cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Drepturile salariale sunt asimilate bunurilor mobile, prin determinarea legii, potrivit art. 474 din Codul civil.
Refuzul de plată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică echivalează cu o lipsire abuzivă de acest drept, contrar dispune constituționale evocate.
Câtă vreme salariul este un drept echivalent muncii prestate, apreciază că sunt perfect aplicabile dispozițiile art.53 din Constituția României, conform cărora "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor,
desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav". Potrivit alin.2 din același text constituțional, "restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică -, trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie apucată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Or, atâta vreme cât salariu! magistraților este stabilit prin lege, el poate fi modificat prin le ge ori, eventual restrâns (redus ), numai prin le e, în sens de act normativ adoptat de puterea legiuitoare a țări: - Parlamentul. n acest context, este mai mult decât evident că prin ordinul atacat s-a dispus o restrângere indirectă a salariului magistraților, fără a ne găsi într-una din situațiile prevăzute expres de legea fundamentală și fără a fi respectată cerința imperativă a Constituției ca această restrângere să se realizeze prin lege.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant în sensul că neplata drepturilor salariale (între care se regăsesc și sporurile) constituie o încălcare a art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.
n actul administrativ se menționează că plata dreptului privind sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică urmează a se efectua eșalonat, potrivit nr.OUG 71/2009.
Schimbarea modalității de plată a salariului, eșalonat, fără acordul nostru, contravine, de asemenea, principiilor reglementate de art. 161 alin. 1 din Codul muncii, potrivit căruia plata se face cel puțin o dată pe lună fără a se putea eșalona acest drept de creanță în lipsa acordului angajatului.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a cerut respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamanților, excepție respinsă ca nefondată, prin încheierea de ședință din 11.XI.2009 și pe fondul cauzei nu și-a exprimat nici un punct de vedere.
La termenul de judecată din 11.XI.2009 Curtea de Apel Timișoaraa invocat excepția necompetenței materiale a instanței privitor la petitele privind pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și G, ca Ministru al Finanțelor Publice, raportat la prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Examinând acțiunea, se va disjunge, se admite cererea reclamanților de anulare a adresei nr. nr.76.602/3.VII.2009 emisă de pârât, se declină în rest acțiunea formulată de aceeași reclamanți împotriva pârâților Ministerul Finanțelor B și Ministrul Finanțelor - G în favoarea Tribunalului Arad, ca instanță de litigii de muncă, pentru că:
Potrivit probelor dosarului reclamanții sunt încadrați în muncă, la Tribunalul Arad, ca personal auxiliar și sunt beneficiarii sporului pentru risc și supra solicitare neuropsihică, începând cu luna aprilie 2009, în baza ordinului nr.1165/C/2009, emis în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și prin adresa nr.76.602/3.VII.2009, pârâtul Ministerul Justiției și libertăților a dispus sistarea plății acestui spor către toate instanțele din țară, respectiv către toți ordonatorii de secundari de credite, urmare la intrarea în vigoare a OUG nr.71/2009, conform căreia plata sporului urmează a se face eșalonat și nu lunar.
Prin conținutul său, adresa atacată încalcă dispozițiile art.156 și 164 din Codul muncii, potrivit căruia drepturile salariale trebuie plătite înainte de orice alte obligații bănești, care nu pot afecta cuantumul drepturilor salariale, decât în condițiile legii, ceea ce însă nu este cazul în litigiu.
Lipsa fondurilor bănești nu este un motiv legal de reducere a veniturilor salariale.
Așa fiind, cererea reclamanților se admite, sub acest aspect, anulându-se actul administrativ emis de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
În rest acțiunea se declină în favoarea Tribunalului Arad, ca instanță de litigii de muncă cu aplicarea art.158 și 159 Cod procedură civilă, întrucât raporturile de serviciu ale reclamanților, personal auxiliar în cadrul Tribunalului Arad, nu cad sub incidența contenciosului administrativ, neexistând nici un temei legal în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Disjunge acțiunea.
Admite cererea formulată de reclamanții, N, I, împotriva pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, și anulează adresa nr.76.602/3.VII.2009 emisă de pârât.
Declină în rest acțiunea formulată de aceeași reclamanți împotriva pârâților Ministerul Finanțelor B și Ministrul Finanțelor - G în favoarea Tribunalului Arad, ca instanță de litigii de muncă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare pentru soluția în contencios administrativ și 5 zile de la pronunțare pentru declinarea competenței.
Pronunțată în ședință publică 11.XI.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică
-reclamanților:, N, I, cu domiciliul procesual ales în A, str.- - mr.2-4
-pârâtului: Ministerul Justiției și Libertăților, -, sector 5
-pârâtului: Ministerul Finanțelor B -, sector 5
-pârâtului: Ministrul Finanțelor Publice- G -, sector 5
Emis 50 com.
Red.-16.11.2009
tehnored../ 24.11.2009/ 2 ex.
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru
