Anulare act administrativ . Decizia 354/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE
DOSAR MR- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.354
Ședința publică din data de 7 martie 2008
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Preda Popescu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - Cons SRL, cu sediul în P,-, județul P, prin reprezentant, administrator judiciar, cu sediul în P,-,.37 B,.2, județul P, împotriva sentinței nr.370 din data de 30 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă P, cu sediul în P, str. -, nr.1, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 4 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a permite părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art.156 alin.2 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 7 martie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr- reclamanta - CONS SRL a chemat în judecată Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă P, solicitând anularea dispoziției nr.380/2007 și a procesului verbal de control măsuri active nr.163/2007, precum și exonerarea reclamantei de plata sumei de 31.123,29 lei precum și suspendarea executării actelor administrative contestate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că procesul verbal contestat încalcă dispozițiile art.17 din Ordinul nr.279/2004 care prevede obligația consemnării refuzului persoanelor fizice sau juridice de a semna procesul verbal de control întrucât acest act nu este semnat de reprezentantul reclamantei, astfel încât el nu poate fi considerat ca fiind comunicat în condiții legale.
Pe fondul cauzei, reclamanta a susținut că urmare controlului efectuat de reprezentanții pârâtei s-a stabilit în sarcina sa plata unei penalități egale cu mărimea creditului acordat pentru fiecare loc de muncă creat și neocupat, potrivit obligațiilor rezultate din contractul de credit încheiat de societate, proporțional cu numărul de luni neocupate, totalizând astfel 31.123,29 lei, măsură pe care o apreciază ca nelegală și netemeinică, atâta timp cât reclamanta și-a îndeplinit obligația de a notifica pârâtei
scăderea numărului persoanelor angajate, situația locurilor de muncă vacante, pentru ca aceasta să-i pună la dispoziție persoanele înregistrate în evidențele sale aflate în căutarea unui loc de muncă.
S-a mai arătat că din 179 persoane invitate s-au prezentat doar 43 la interviu, din care 10 nu au corespuns cerințelor angajatorului, reclamanta fiind nevoită să testeze doar 9 persoane pentru angajare, cu toate că societatea a depus toate diligențele în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate.
Reclamanta a mai arătat că 82 contracte de muncă au încetat la inițiativa salariaților, o persoană s-a pensionat și una a decedat, iar din inițiativa reclamantei au încetat doar două raporturi de muncă.
Referitor la penalitățile calculate, reclamanta a învederat faptul că nivelul acestora este influențat în mod direct de culpa pârâtei, care la rândul ei nu și-a îndeplinit obligațiile asumate la art.19 din contractul încheiat între părți.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că procesul verbal de control contestat este semnat de reprezentantul reclamantei, poartă ștampila societății, reclamanta nerespectând dispozițiile art.88 alin.1 și 2 din Legea 76/2002, art.10 alin.1 lit.d din Normele metodologice /BNR nr- precum și obligațiile asumate prin contract privind crearea de noi locuri de muncă, motiv pentru care penalitățile calculate sunt corect datorate.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr.370/30.10.2007, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând în considerente faptul că procesul verbal de control contestat a fost întocmit ținând seama de situația reală în care s-a aflat reclamanta, care după obținerea creditului cu dobândă avantajoasă nu a depus toate diligențele în vederea angajării persoanelor ce trebuiau să presteze muncă în cadrul societății, raportat la cuantumul creditului acordat.
Instanța a respins susținerea reclamantei privind culpa pârâtei în derularea contractului dintre părți, întrucât penalitățile au fost generate în esență din culpa exclusivă a acesteia, care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și, deși avea posibilitatea să sesizeze pârâta în mod expres cu privire la această neîndeplinire, pentru a evita majorările stabilite conform art.89 alin.2 din Legea nr.76/2002 republicată, prin trecerea timpului nu a făcut acest lucru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Prima critică învederează faptul că recurenta nu contestă modul de prezentare a schemei de acordare a creditului cu dobânda avantajoasă, însă susține că nerespectarea contractului nu îi este imputabilă, deoarece și în prezent se confruntă cu un deficit de personal.
Instanța de fond a pierdut din vedere imposibilitatea reală și obiectivă a ocupării locurilor de muncă cauzate de fenomenul migrației forței de muncă către alte țări din spațiul comunitar, fenomen de notorietate și care a căpătat o mare amploare în ultimul timp.
A doua critică se referă la nerespectarea de către pârâtă a obligațiilor contractuale.
Sub acest aspect recurenta învederează faptul că penalitățile în cuantumul imputat societății este determinat în mod direct de culpa intimatei care la rândul său nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul încheiat între părți sub aspectul creării de noi locuri de muncă, ocuparea și menținerea acestora și care privesc în mod direct tema controlului în baza căruia s-a încheiat procesul verbal contestat.
Potrivit punctului 19 cap. IV din contract agenția avea obligația de a efectua un control la angajatorul care nu a respectat prevederile pct.12 în termen de 3 zile de la expirarea termenului prevăzut pentru îndeplinirea obligației, cu excepția situației în care s-a efectuat un control în urmă cu mai puțin de 30 de zile.
Modul în care s-a derulat contractul nu a fost ascuns reprezentanților pârâtei, în acest sens stând ca dovadă corespondența purtată pe tema executării contractului.
Ultima critică invocă practica judiciară pronunțată în domeniul contractelor cu credit avantajos încheiate între societățile comerciale și intimată.
Recurenta învederează faptul că între aceleași părți s-a mai derulat un litigiu înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, care a avut ca efect același obiect, acțiunea fiind promovată de reclamantă împotriva unui alt proces verbal de control măsuri active, litigiu soluționat prin sentința nr.190/2007 și prin care societatea a avut câștig de cauză.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a răspuns motivelor de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate în recurs, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a încheiat cu - Sucursala P contractul de credit nr.213/11938/2004, cu dobândă avantajoasă din bugetul asigurărilor de șomaj, pentru suma de 7.500.000.000 lei ROL în baza căruia s-a obligat printre altele să creeze un număr de 60 noi locuri de muncă și să angajeze șomeri înregistrați în evidențele pârâtei în proporție de cel puțin 50% din locurile nou create.
Ulterior, prin actul adițional din 15 septembrie 2005, numărul de locuri nou create a fost stabilit la 75.
De asemeni, reclamanta a mai încheiat cu pârâta un contract pentru crearea de noi locuri de muncă, ocuparea și menținerea acestora cu nr.213/0938 prin care s-a obligat să creeze un număr de 75 noi locuri de muncă pentru care să angejeze cel puțin 38 de șomeri.
În urma controlului efectuat la sediul reclamantei de către reprezentanții pârâtei, s-a încheiat procesul verbal din 5 martie 2007, prin care s-a constatat că societatea nu a respectat dispozițiile art.88 alin.1 și 2 din Legea nr.76/2002, art.10 alin.1 lit.d din Normele metodologice comune /BNR/2560/2004 și cele de la capitolul A 3 pct.36 lit.g din Instrucțiunile comune și BCR nr- precum și obligațiile contractuale astfel încât a stabilit în sarcina ei obligațiile de plată a unor penalități ce totalizează 31.123,29 lei.
Reclamanta a contestat procesul verbal, contestația sa fiind respinsă prin dispoziția nr.380/3 aprilie 2007.
Criticile formulate de recurentă împotriva acestui act de control sunt întemeiate, întrucât cu actele depuse la instanța de fond a făcut dovada imposibilității reale de ocupare a locurilor de muncă, atât datorită migrației oamenilor către spațiul comunitar, cât și datorită lipsei specializărilor necesare desfășurării procesului de producție al societății reclamante.
Deși a încunoștiințat pârâta despre necesarul de personal ce trebuia angajat potrivit contractului derulat între părți, nici pârâta la rândul ei nu a fost în măsură să pună la dispoziția recurentei numărul de muncitori în specializările solicitate, raportată la activitatea concretă a agentului economic, dovadă a deficitului forței de muncă ce caracterizează domeniul construcțiilor.
Și cea de-a doua critică invocată de recurentă privind cuantumul penalităților este fondată.
Cu actele depuse la instanța de fond recurenta a făcut dovada că persoanele angajate în baza recomandărilor intimatei nu se prezentau în vederea angajării la sediul societății, parte din cei care se prezentau nu corespundeau din punct de vedere al calificării necesarului de personal corespunzător activității societății, iar persoanele angajate au lucrat o perioadă scurtă de timp după care au abandonat locurile de muncă fără nici o motivare.
Rezultă în mod cert că recurenta a încercat să respecte prevederile contractuale, nefiindu-i imputabile nerespectarea întrutotul în anumite perioade de timp a obligațiilor asumate în baza contractului de credit.
Și ultima critică vizând practica judiciară în materie este fondată, reclamanta recurentă având pe rolul instanței mai multe litigii determinate de derularea contractului încheiat între părți, supus controlului periodic de către intimată și constatându-se ulterior că procesele verbale de control contestate nu sunt fondate.
În acest sens, la dosar a fost depusă decizia nr.1665 din 4 mai 2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
În baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul și să modifice în tot sentința în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - Cons SRL, cu sediul în P,-, județul P, prin reprezentant, administrator judiciar, cu sediul în P,-,.37 B,.2, județul P, împotriva sentinței nr.370 din data de 30 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană
pentru Ocuparea Forței de Muncă P, cu sediul în P, str. -, nr.1, județul P și în consecință:
Modifică în tot sentința recurată și, pe fond, admite acțiunea și dispune anularea dispoziției nr.380/03.04.2007 a Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă P, admite contestația și anulează procesul verbal de control nr.163/05.03.2007 și exonerează reclamanta de plata sumei de 31.123,29 lei.
Obligă pârâta la plata sumei de 4 lei către recurenta-reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Preda Popescu Florentina Chirica
G - - - - -
Grefier,
Red.GA/CC
3 ex/02.04.2008
f- - Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Preda Popescu Florentina Chirica
