Anulare act administrativ . Decizia 358/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.358
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09 02 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 2: Radu Daniel
JUDECĂTOR 3: Voicu Rodica
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ "IMPRIMERIA NAȚIONALĂ" SA, împotriva sentinței civile nr.756/27 02 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE-DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/07 11 2008, lipsind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Pașapoarte, invocată prin întâmpinare și în subsidiar, pe cererea de recurs.
Recurenta reclamantă, prin apărător, solicită respingerea excepției, având în vedere că licitația a fost organizată de Direcția de Pașapoarte din cadrul, în calitate de autoritate contractantă, și plata se face din bugetul
Pe fond, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul obligării pârâtei la plata contravalorii chitanțelor personalizate, recepționate și primite de aceasta. Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 756/27.02.2008, Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională Imprimeria Națională SA, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Administrației și Internelor-Direcția Generală de Pașapoarte, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că acțiunea este neîntemeiată, fiind vorba de un contract de achiziție publică, acesta nu este un contract consensual, ci un contract solemn, încheierea sa în formă autentică este o condiție ad validitatem astfel cum rezultă din definiția dată de art.3 lit.b din OUG 60/2001 (în prezent abrogată) act normativ sub imperiul căruia s-a negociat încheierea contractului: "în sensul prezentei ordonanțe de urgență se înțelege prin: b) contract de achiziție publică - contract cu titlu oneros încheiat în forma scrisă între autoritatea contractantă și contractant", astfel că nu sunt aplicabile disp.art.1295 din civ. vânzarea nefiind încheiată din momentul "învoirii părților", ci numai după încheierea contractului în formă scrisă între autoritatea contractantă și contractant, ceea ce în cazul de față așa cum se observă în conținutul contractului nr.834/18.08.2005 și ambele părți recunosc că nu s-a realizat.
Nici factura asumată la plată nu obligă pârâta pentru că a fost semnată de o persoană delegată din partea altei direcții, nu Direcția Generală de Pașapoarte ci Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, astfel că nu se poate constata o asumare a obligației de plată de către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Compania Națională Imprimeria Națională SA, criticând sentința pentru că a pronunțat o hotărâre cu greșita aplicare și interpretare a legii.
A arătat recurenta că potrivit înțelegerii avute cu intimata în urma negocierii din data de 18.08.2005, a fost livrată și recepționată cantitatea de 50-58 chitanțiere personalizate în data de 31.08.2005. A avut loc printr-o desfășurare cronologică a evenimentelor: negocierea contractului, stabilirea de comun acord a prețului/tipizat, stabilirea datei și momentului livrării tipizatelor, livrarea efectivă a acestora, recepționarea lor și semnarea facturii fiscale reprezentând valoarea de achiziție a acestora astfel cum a fost negociată.
Consideră recurenta că instanța de fond a interpretat în mod eronat prev.art.3 lit.b din OUG 60/2001, astfel contractul solemn în formă autentică presupunând încheierea sa în fața unui notar public nu este prevăzută ca și condiție ad validitatem pentru nici un contract de achiziției publică indiferent de valoarea acestuia sau de părțile contractante, nici în legea în vigoare la acel moment, nici în actul normativ în vigoare astăzi.
Încheierea sub formă scrisă a contractelor de achiziție este forma la care obligă legea - ad probationem, dar nu sub formă solemnă cum e definită de codul civil. Trebuie avută în vedere situația de fapt în care se află în acest moment recurenta, lovindu-se de reaua credință vădită a intimatei, care a înțeles să preia bunul mobil negociat, dar să refuze semnarea contractului de achiziție cu motivarea încălcării prevederilor OUG 60/2001.
Recurenta invocă prev.art.1295 civ. conform căruia "vânzarea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.
În materie de vânzare de imobile, drepturile care rezultă prin vânzarea perfectă între părți, nu pot a se opune, mai înainte de transcripțiunea actului, unei a treia persoane care ar avea și ar fi conservat, după lege, oarecare drepturi asupra imobilului vândut".
În situația de față, "prețul s-a învoit - lucrul s-a predat", însă prețul nu s-a achitat, iar atâta timp cât intimata nu numai că a comandat marfa dar a și intrat în posesia ei, acest lucru este considerat ca o acceptare tacită a contractului de achiziție nr.843/2005 și pe cale de consecință, intimata urmează să-și îndeplinească obligația plății.
De asemenea arată recurenta că în cauză sunt îndeplinite și condițiile art.948 civ.
Dacă intimata ar fi fost de bună credință și ar fi anunțat imediat recurenta despre noua interpretare dată negocierii din 18.08.2005 având în vedere că între data negocierii și data furnizării mărfii -18.08.2005-31.08.2005, s-au scurs aproape 3 săptămâni, timp în care marfa a fost livrată, aceasta intrând în posesia și în proprietatea intimatei.
În ceea ce privește persoana care a semnat de primire pe factura fiscală, s-a arătat că acest lucru nu s-a aprobat, că organizarea defectuoasă a intimatei nu poate fi imputată recurentei, că oricum direcțiile nu au personalitate juridică, pentru angajarea răspunderii patrimoniale figurează în proces Ministerul Administrației și Internelor.
Intimata pârâtă Direcția Generală de Pașapoarte a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Se arată că urmare negocierilor purtate reclamanta recurentă a întocmit contractul nr.834/18.08.2005, contract nesemnat însă de Direcția Generală de Pașapoarte din cauza refuzului de viză de control financiar preventiv din partea FP, întrucât prin acest contract se încălca procedura prevăzută de OUG 60/2001.
Deși contractul de furnizare carnete-chitanțiere nu a fost încheiat, reclamanta recurentă a emis factura fiscală nr.-/31.08.2005 în valoare de 20.706 lei pe numele Direcția Generală de Pașapoarte în calitate de cumpărător, factura fiind acceptată și formularele recepționate de către personalul Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Totodată aceasta din urmă nu poate da curs obligației de plată către reclamantă întrucât factura fiscală nr. -/31.08.2005 a fost eliberată pe numele Direcției Generale de Pașapoarte fiind beneficiara chitanțelor personalizate achiziționate prin factura fiscală menționată.
La termenul din 9.02.2009, Curtea a pus în discuția părților și excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Pașapoarte.
Analizând cu prioritate în conf.cu art.137 pr.civ. excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Pașapoarte, Curtea constată că este neîntemeiată.
În primul rând intimata Direcția Generală de Pașapoarte a avut calitatea de pârât în dosarul soluționat de instanța de fond, iar potrivit art.316 rap.la art.294 alin.1 pr.civ. nu se poate schimba în recurs calitatea părților, cauza, obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
În al doilea rând excepția invocată este o excepție de procedură, de ordine publică și Curtea reține sub acest aspect că acțiunea de fond așa cum a fost promovată este îndreptată împotriva pârâtei Direcția Generală de Pașapoarte, obiectul cauzei fiind obligarea acesteia la plata sumei reprezentând creanța pe care o are de achitat față de reclamanta recurentă provenită din tipărirea de carnete chitanțe personalizate, iar cauza juridică a acestor pretenții este negocierea dintre părți privind achiziționarea unei cantități de chitanțiere personalizate în conf.cu art.12 lit.a din OUG 60/2001, negociere finalizată prin încheierea procesului verbal nr.19482/18.08.2005 prin care s-a convenit asupra prețului de achiziției de 2,9 lei/carnet.
În aceste condiții intimata Direcția Generală de Pașapoarte are calitate procesuală pasivă și Curtea va respinge excepția.
Analizând cererea de recurs Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește caracterul solemn al contractului de achiziție publică încheiat în conf.cu disp.OUG 60/2001 se reține că potrivit art.3 lit.b din OUG 60/2001 (în prezent abrogată) act normativ sub imperiul căruia s-a negociat încheierea contractului: "în sensul prezentei ordonanțe de urgență se înțelege prin: b) contract de achiziție publică - contract cu titlu oneros încheiat în forma scrisă între autoritatea contractantă și contractant".
Contractul solemn este contractul pentru a cărui validitate se cere ca acordul de voință al părților să fie exprimat într-o anumită formă prevăzută expres de lege. Legea instituie printr-o dispoziție imperativă o cerință de formă a cărei nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută a contractului, în speță cerința este încheierea în formă scrisă între autoritatea contractantă și contractant.
Contractul oneros este acela în care fiecare parte voiește a-și procura un avantaj (art.945 civ.)
De altfel, ambele părți recunosc că, contractul de achiziție nu a fost semnat de pârâtă, așadar, nu este un contract încheiat valabil conf.art.948 civ. fiind analizat în acest context față de situația de fapt existentă în raport cu obiectul cauzei deduse judecății.
Instanța de fond a reținut în mod corect că nu sunt aplicabile disp.art.945 civ. invocate și în cererea de recurs, întrucât obiectul contractului de achiziție publică nu se confundă cu vânzarea cumpărarea; achiziție publică înseamnă potrivit art.3 alin.1 lit.a din OUG 60/2001 aplicabilă speței - dobândirea, definitivă sau temporară, de către o persoană juridică definită ca autoritate contractantă, a unor produse, lucrări sau servicii, prin atribuirea unui contract de achiziție publică;
Temeiul de drept al acțiunii recurentei reclamante este art.46 cod comercial și 969 civ. și art.720 pr.civ.
Prin decizia comercială nr.1315/28.11.2007 s-a reținut irevocabil că potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.554/2004 instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea-executarea, și încetarea contractului administrativ.
Tribunalul București a reținut în mod corect că nu sunt aplicabile nici disp.art.46 din codul comercial, în speță fiind aplicabilă legislația referitoare la procedurile privind achizițiile publice.
Curtea reține însă că în speță nefiind un contract de achiziție valabil încheiat, iar din situația de fapt prezentată precum și din obiectul cererii de chemare în judecată și motivarea acțiunii rezultă că în cauză se pune în discuție problema îmbogățirii fără justă cauză a intimatei ca urmare a livrării chitanțierelor personalizate conf.art.12 alin.a din OUG 60/2001.
Ca atare, având în vedere prev.art.103 din OUG 60/2001 potrivit cărora "În măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu prevede altfel se aplică dispozițiile din dreptul comun"; și dispozițiile irevocabile ale deciziei comerciale nr.1315/28.11.2007 că potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.554/2004 instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze prezenta cauză, iar instanța de recurs nu poate trimite cauza spre soluționare la instanța competentă de drept comun, în conf.cu art.312 pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat deoarece nu sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr.554/2004 arătate mai sus, în cauză nefiind încheiat un contract de achiziție.
Recurenta urmează să își valorifice pretențiile la instanța de drept comun invocând îmbogățirea fără justă cauză, potrivit art.992 civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ "IMPRIMERIA NAȚIONALĂ" SA, împotriva sentinței civile nr.756/27 02 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE-DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.VR GREFIER
EF/2ex.
12.03.2009
Tr.B-9
Jud.
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor, Radu Daniel, Voicu Rodica
