Anulare act administrativ . Sentința 3593/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Sentința civilă nr. 3593

Ședința publică din 29.10.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Eugenia Ion

Grefier: ---

Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâții ARHIVELE NAȚIONALE și .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22.10.2009 și la data de azi, 29.10.2009.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Arhivele Naționale, reprezentată de, și, personal, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției Directorului General al Arhivelor Naționale nr. 308/17.06.2008 și a Raportului nr. 541/13.06.2008 al Comisiei de disciplină a funcționarilor publici din Arhivele Naționale, reintegrarea sa în funcția publică deținută, de Serviciu Arhive Contemporane, plata de către pârâta Arhivele Naționale unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat până la reintegrarea în funcția deținută, să se constate nelegalitatea constituirii Comisiei de disciplină funcționarilor publici din Arhivele Naționale, să se constate că domnul nu ocupă legal funcția de director general al Arhivelor Naționale, fiind personal contractual și nu funcționar public, așa cum prevăd disp. art. 2 din Legea nr. 188/1999, să fie obligați pârâții la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale și a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 12.07.2007, la conducerea Arhivelor Naționale a fost numit pentru perioadă de un an, în baza unui contract, fără a deține calitatea de funcționar public de conducere conform Legii nr. 188/1999, calitate pe care nu deține nici azi.

În aceste condiții, din dorința de a avea acces nelimitat și fără a respecta cadrul legal și normele interne privind accesul la fondurile și colecțiile arhivistice, pârâtul pornit campanie împotriva celor care stăteau în calea intereselor lui.

Reclamanta menționat că în depozitele serviciului cărui șef este din anul 1996 se află arhiva fostului CC al și CC al, că pârâtul manifestat un interes deosebit pentru documentele ce se găsesc în aceste fonduri, astfel că, fără respecta procedurile interne privind accesul la documentele ce fac parte din Fondul Național, în scopul înlăturării sale din funcție, dispus efectuarea unui control tematic la Serviciul Arhive Contemporane, pe care reclamanta îl conduce, control care avea ca obiectiv "oportunitatea rămânerii în funcția de șef serviciu" a acesteia, cu toate că nu avea niciun motiv obiectiv să dispună acest control, întrucât activitatea serviciului se desfășura în condiții optime.

În privința acestui control, reclamanta precizat că din comisia constituită făceau parte și persoane care nu aveau autorizație de acces la documentele aflate în depozitele controlate, că pe parcursul controlului s-au săvârșit o serie de abuzuri constând în copierea unor dosare clasificate fără a se respecta regimul multiplicării acestora, copii care ulterior au dispărut.

A adăugat reclamanta faptul că, pe perioada desfășurării controlului, directorul general dat aprobare pentru cercetarea dosarului Român, iar la câteva zile fotocopii ale acestui dosar au apărut în presă, cu toate că Legea nr. 16/1996, anexa 6, prevede că nu pot fi folosite informații privind viața privată unei persoane decât după 40 de ani de la moartea acesteia.

De asemenea, s- făcut precizarea că pârâtul, pentru avea acces la documentele clasificate, dat dispoziții de declasificare unor documente, încălcând limitele funcției pe care ocupa, neavând calitatea de a declasifica informații ce au fost clasificate prin Ordinele nr. 353/2002 și nr. 389/2003 ale ministrului de interne.

Reclamanta învederat instanței că, la patru luni de la primul control, pârâtul dispus un nou control cu aceleași obiective, dar de această dată intitulat "control de fond" și numit- în funcția de director al Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale pe, care nu era funcționar public în cadrul acestei direcții, încălcându-se astfel prevederile Legii nr. 188/1999.

Reclamanta arătat că postul de director al Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale era vacant, că la concursul organizat pentru ocuparea acestuia s-au înscris atât ea cât și, însă pentru i se îngrădi accesul la ocuparea funcției de director, pârâtul dat Dispoziția privind destituirea din funcția publică la data de 17.06.2008, în aceeași zi fiindu- adus la cunoștință de comisia de disciplină Raportul nr. 541/13.06.2008.

Tot la data de 17.06.2008, Agenția Națională a Funcționarilor Publici admisese dosarul reclamantei de participare la concursul pentru ocuparea funcției de director al Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale.

Reclamanta a susținut că Dispoziția nr. 308/17.06.2008 și Raportul nr. 541/13.06.2008 sunt nelegale și netemeinice, pentru următoarele motive:

1. Încălcarea de către directorul general disp. art. 101 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 prin comunicarea Dispoziției nr. 308/17.06.2008 către reclamantă în ziua de 18.06.2008;

Procedându-se în acest mod, reclamanta susține că fost împiedicată să își încheie activitatea în mod legal, să facă evaluarea personalului din subordine în conformitate cu prevederile HG nr. 1209/2004, să predea lucrările care i-au fost încredințate în vederea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, în conformitate cu disp. art. 103 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, să participe la concursul pentru ocuparea funcției de director și să își facă lichidarea;

2. Dispoziția nr. 308/17.06.2008 i- fost comunicată fără fi semnată de directorul general și avizată de către consilierul juridic, iar fișa de lichidare i- fost înmânată pe data de 18.06.2008, odată cu dispoziția de destituire, fără preavizul la care era îndreptățită, întrucât ocupase funcție de conducere;

3. Directorul general nu avea competența să emită dispoziția de destituire, întrucât ocupa acest post ilegal, în raport de art. 2 din Legea nr. 188/1999, în condițiile în care este încadrat ca personal contractual și nu ca funcționar public;

4. Nu beneficiat de judecată dreaptă comisiei de disciplină, ilegal constituită, pentru următoarele motive:

- Comisia nu fost legal constituită, fiind încălcate disp. art. 4, art. 11 alin.2 și 16 din HG nr. 1344/2007, întrucât din componența acesteia nu a făcut parte niciunul dintre juriștii instituției, niciunul dintre membrii comisiei nu fost desemnat de sindicat, iar secretarul supleant al comisiei de disciplină nu are studii superioare juridice sau administrative, nici măcar studii superioare, fiind încadrat ca arhivar cu studii medii;

- Solicitarea de suspendare unui membru al comisiei, domnul, prieten cu directorul general nu a fost luată în discuție și nu a fost soluționată, nefiind adus la cunoștință raportul prin care comisia soluționat cererea reclamantei conform art. 13 alin.5 lit. c) din HG nr. 1344/2007;

- Cererea de suspendare președintelui comisiei, doamna, formulată la data de 27.03.2008 de doamna, fost imediat admisă, cu încălcarea art. 13 din HG nr. 1344/2007, fără se întocmi un raport în acest sens;

- Deși sesizarea formulată de doamna este informă, fiind omisă data săvârșirii faptelor sesizate ca abateri disciplinare, așa cum cere art. 28 alin. 2 din HG nr. 1344/2007, iar în procesul-verbal de audiere, aceasta se referă la fapte petrecute cu mai mult de 18 luni înainte de formularea sesizării, comisia de disciplină propus sancționarea reclamantei, încălcând astfel art. 29;

- Din ianuarie 2008 și până în prezent, reclamanta a formulat 4 sesizări la Comisia de disciplină împotriva doamnei, însă niciuna dintre acestea nu a fost soluționată, cu toate că sesizarea formulată de doamna împotriva reclamantei fost soluționată cu celeritate, reclamanta fiind sancționată;

- Comisia de disciplină propune aplicarea sancțiunii disciplinare conform art. 77 alin. 3 lit. e) din Legea nr. 188/1999, respectiv destituirea din funcția publică, fără a face o cercetare administrativă, astfel cum prevăd disp. art. 30-31 din HG nr. 1344/2007.

Reclamanta precizat că niciodată nu a fost cercetată administrativ cu privire la nicio abatere disciplinară, nici înainte de procedura disciplinară desfășurată de comisia de disciplină și nici în timpul acesteia și că cercetare administrativă conform art. 81 din Legea nr. 188/1999 ar fi trebuit precedată de solicitarea cazierului administrativ din partea președintelui comisiei de disciplină;

- Comisia de disciplină dispus sancționarea și pentru "abateri disciplinare" cu căror cercetare nu fusese investită. Astfel, deși nu i s- cerut să analizeze managementul desfășurat de reclamantă în cadrul activității de conducere și cu toate că performanța managementului nu poate fi subiectul unei abateri disciplinare, comisia disciplinară constatat în raportul întocmit și "exercitarea unui management neperformant";

- Comisia de disciplină nu a respectat principiul proporționalității sancțiunii cu abaterea disciplinară prevăzut de art. 19 alin. 1 lit. d) din HG nr. 1344/2007, întrucât propus să- fie aplicată cea mai gravă sancțiune pentru fapte de care nu se face vinovată, fără să aibă în vedere că nu mai fost sancționată disciplinar, că întotdeauna activitatea profesională fost apreciat cu calificativul " ", iar în cursul anului 2007 obținut și premiul Academiei Române;

- Comisia de disciplină dispus sancționarea cu destituirea din funcția publică, cu toate că nu erau îndeplinite prevederile art. 101 alin. 1 lit. a) și b), întrucât pârâtul nu avea calitatea de dispune această măsură, fiind personal contractual, iar reclamanta nu mai săvârșit nicio abatere disciplinară, pentru faptele imputate neexistând dovezi că ar fi avut consecințe grave.

De asemenea, reclamanta susținut că nici pentru situația de incompatibilitate, în care nu se afla la data sesizării comisiei, aceasta nu putea să propună sancționarea sa cu destituirea din funcția publică;

5. Faptele imputate prin sesizarea adresată comisiei de disciplină, calificate drept abateri disciplinare, nu sunt reale, nu îi aparțin, nu le- săvârșit cu vinovăție și nu îi pot fi imputate, după cum se va arăta în continuare:

a) Comisia a reținut săvârșirea faptelor enunțate în sesizare la punctele b, c și d, fără să facă referire și la motivele pentru care nu au fost reținute faptele menționate la punctele a, e și

b) Fapta constând în neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor nu corespunde realității întrucât:

- Comisia de disciplină nu verificat Registrul General de Arhivă și nici Registrul pentru putea constata dacă cele afirmate în sesizare sunt adevărate. Toate fondurile și colecțiile din fosta arhivă al CC al au fost înregistrate încă din 1991 în registrul General de Arhivă la poziția 1422, iar ulterior, în anul 2005, documentele au intrat în depozitele Serviciului Arhive Contemporane, începându-se înregistrările lor individuale, conform planurilor de activitate pe anii 2006 - 2007, aprobate de conducerea instituției;

- . în registrul General de Arhivă s-au făcut întotdeauna după procesele-verbale, așa cum cer normele legale. Același lucru s-a întâmplat și cu fondurile la care face referire raportul comisie de disciplină;

- Verificarea existentului cu instrumentele de evidență, inventarul, a fost operațiune pe care a efectuat-o datorită faptului că documentele au fost aduse neordonate în pachete, saci și chiar neordonate pe fonduri și colecții. Această activitate s- desfășurat cu știința conducerii și fără să fie afectată realizarea planului anual de activitate;

- Fondul s- aflat în custodia Arhivelor Naționale conform documentației existente la Serviciul Metodologie Îndrumare și Control al Arhivelor Naționale și fost înregistrat ca urmare Raportului de control S/1926/04.09.2007. Toate celelalte fonduri au fost înregistrate conform planificărilor aprobate de conducere Arhivelor Naționale;

- Activitatea de predare-primire depozitelor, măsura dispusă prin Raportul S/1926/2007, era în curs de desfășurare, fapt reflectat și în rapoartele de activitate ale Serviciului Arhive Contemporane și în procesele verbale ale ședințelor colectivului, finalizarea acestei activități fiind programată pentru data de 31.08.2009 conform Raportului de control S/576/2008;

În ceea ce privește "selectarea arbitrară informațiilor ce se pun la dispoziția cercetătorilor", reclamanta a precizat că cercetarea documentelor care nu au împlinit 30 de ani de la crearea lor se poate realiza numai cu aprobarea conducerii Arhivelor Naționale, că nu este vina sa că există foarte multe documente fără instrumente de evidență, motivul fiind lipsa de personal calificat;

c) În mod eronat s- reținut refuzul de îndeplini atribuțiile de serviciu, întrucât niciodată nu i- fost comunicată Dispoziția conducerii nr. 4/2008 privind predarea-primirea fondurilor și colecțiilor din depozitele aflate în administrarea serviciului Arhive Contemporane și nu a refuzat niciodată punerea în aplicare vreunei dispoziții conducerii;

De asemenea, este neîntemeiată acuzația privitoare la "atitudini irevențioase în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu prin refuzul repetat de recunoaște autoritatea ierarhică conducerii Arhivelor Naționale și conducerii ", întrucât nu a manifestat niciodată atitudine ireverențioasă față de nimeni.

Argumentul Comisiei de disciplină referitor la "lipsa de respect, bună credință și amabilitate în relațiile cu personalul " este nesusținut și nu se desprinde din niciuna dintre probele dosarului.

d) Fapta reținută de comisia de disciplină constând în "încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici" nu corespunde realității, întrucât soțul reclamantei, nu fost niciodată în raporturi de subordonare cu aceasta. El lucrat și lucrează în cadrul Serviciului Arhive Economice din cadrul, pontajul și evaluarea activității acestuia s-au făcut de Serviciul Arhive Economice, iar dacă incompatibilitatea era reală și ar fi existat, ea nu putea trece neobservată controlului tematic, care a avut loc în anul 2005, la Serviciul Arhive Contemporane.

În privința afirmațiilor existente în finalul Raportului nr. 541/13.06.2008 al comisiei de disciplină, în sensul că faptele săvârșite au avut consecințe deosebit de grave, reclamanta susținut că, în realitate, chiar dacă faptele relatate în cuprinsul raportului ar fi fost reale și probate, săvârșite de aceasta cu vinovăție, consecințele lor nu au fost niciodată grave, întrucât nu cauzat niciun prejudiciu Arhivelor Naționale și cu atât mai puțin un prejudiciu grav.

Reclamanta subliniat că nu se poate considera că a cauzat consecințe deosebit de grave prin faptul că și- îndeplinit cu conștiinciozitate și rigoare raportată la normele în vigoare, atribuțiile de serviciu, fără a se subordona orbește și împotriva legii dispozițiilor unui director general, care nu are calitatea de funcționar public și de nu răspunde intereselor lui personale materializate în dispoziții ce contravin normelor aplicabile.

În final, reclamanta a susținut că raportul comisiei de disciplină și dispoziția directorului general prin care s- dispus destituirea sa din funcția publică i-au adus grave prejudicii morale constând în împiedicarea sa de participa la concursul pentru ocuparea funcției de Director al Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale, ocazie cu care ar fi putut să dovedească pregătirea profesională pe care dobândit-o, i-au afectat imaginea în fața colegilor și tuturor persoanelor și instituțiilor cu care colaborat și care o cunoșteau ca un om cu o probitate morală nepătată, iar consemnarea acestei situații în dosarul său profesional va arunca umbră de îndoială cu privire la moralitatea sa, la atitudinea sa cu privire la exercitarea funcției publice.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 554/2004, Legii nr. 188/1999 și HG nr. 1344/2007.

Prin întâmpinarea formulată la data de 14.10.2008 pârâta Arhivele Naționale solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

La data de 04.03.2008, funcționarul public, director împuternicit al Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale, a sesizat Comisia de disciplină funcționarilor publici din cadrul Arhivelor Naționale, cu privire la săvârșirea de către reclamantă, în calitate de funcționar public, următoarelor fapte: încălcarea cu vinovăție îndatoririlor corespunzătoare funcției publice, neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor, refuzul de îndeplini obligațiile de serviciu, încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici, lipsă de respect, bună-credință și amabilitate în relațiile cu personalul Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale, atitudini ireverențioase în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, prin refuzul repetat de recunoaște autoritatea ierarhică conducerii Arhivelor Naționale și directorului Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale.

Din analiza datelor și informațiilor cuprinse în înscrisurile prezentate în cadrul cercetării prealabile, precum și a celor două părți, martorilor propuși, prin raportare la faptele sesizate ca abateri disciplinare și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, Comisia de disciplină apreciat și a constatat că faptele care au făcut obiectul cercetării disciplinare sunt reale, grave și reprezintă abateri disciplinare, în sensul art. 75 și art. 77 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Motivațiile reclamantei nu explică încălcarea actelor normative interne referitoare la administrarea documentelor și la procedura de organizare și desfășurare a activităților în Arhivele Naționale, nu justifică refuzul de aduce la îndeplinire obligațiile de serviciu în concordanță cu prevederile actelor normative în vigoare și nici menținerea de fapt, pentru perioadă îndelungată, raporturilor ierarhice cu soțul său, în cadrul Serviciului Arhive Contemporane.

deficiențelor de natură profesională semnalate prin Raportul nr. S/1926/2007, circumscrie un management defectuos, menținerea situației de incompatibilitate în legătură cu soțul său, domnul, precum și caracterul repetitiv al faptelor reținute în sarcina reclamantei, constituie circumstanțe agravante. Cu toate că anterior reclamanta nu mai fost sancționată, gravitatea faptelor descrise și probate constituit un element determinant în individualizarea sancțiunii disciplinare.

Pârâta a adăugat că, faptele săvârșite, așa cum rezultă din Raportul Comisiei de disciplină nr. 541/13.06.2008, au avut consecințe deosebit de grave în ceea ce privește activitatea, imaginea și prestigiul instituției Arhivelor Naționale, având drept cauză exercitarea unui management neperformant, ceea ce condus la concluzia că reclamanta este principala responsabilă pentru acestea.

În dovedirea acțiunii s-au administrat probele cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei Arhivele Naționale.

Pârâtul, deși a fost legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.

La solicitarea reclamantei, instanța a dispus citarea pârâtului cu mențiunea "personal la interogatoriu", iar la termenele de judecată din 09.04.2009 și 15.10.2009, când procedura de citare cu acesta a fost legal îndeplinită, s-au înregistrat la instanță cereri privind imposibilitatea de prezentare, însoțite de înscrisuri doveditoare.

În aceste condiții, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente disp. art. 225 Cod procedură civilă care prevăd că: "Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice".

În apărare, pârâtei Arhivele Naționale i s-au încuviințat probele cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei, probe care au fost administrate în cauză.

În temeiul disp. art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, autoritatea pârâtă depus documentația care stat la baza emiterii actelor contestate.

De asemenea, atât reclamanta cât și pârâta Arhivele Naționale au depus concluzii scrise în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin Dispoziția Directorului General al Arhivelor Naționale nr. 308/17.06.2008 s- dispus sancționarea disciplinară a reclamantei, funcționar public de conducere, șef serviciu (consilier, clasa I, gradul profesional superior, treapta 1) la poziția 108 din statul de organizare al Structurilor Subordonate Arhivelor Naționale - Serviciul Arhive Contemporane, cu destituirea din funcția publică, sancțiune prevăzută de art. 77 alin. 3 lit. e) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, începând cu data emiterii dispoziției.

Temeiul legal invocat în preambulul dispoziției de sancționare disciplinară fost prezentat de: prevederile art. 43 alin. 1 și alin. 3, art. 45 alin. 1 și alin. 2, art. 49, art. 75, art. 77 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 188/1999, coroborate cu dispozițiile cuprinse în art. 5-7 și art. 12 din Legea nr. 7/2004 privind Codul d conduită funcționarilor publici, republicată, art. 95 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

La baza dispoziției de destituire din funcția publică stat și Raportul nr. 541/13.06.2008 al Comisiei de Disciplină Funcționarilor Publici din Arhivele Naționale.

Sancționarea disciplinară a fost aplicată pentru: neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor, refuzul de îndeplini atribuțiile de serviciu, încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții privind exercitarea funcției publice.

S- reținut că abaterea disciplinară constând în neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor, prevăzută de art. 77 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, s-a manifestat prin:

- administrarea defectuoasă a fondurilor și colecțiilor arhivistice aflate în păstrarea Serviciului Arhive Contemporane, fapt ce constituie încălcare a principalei atribuții instituționale Arhivelor Naționale, așa cum este prevăzută de art. 3 din Legea nr. 16/1996, cu modificările și completările ulterioare;

- exercitarea unui management neperformant.

Referitor la administrarea defectuoasă a documentelor, s-au invocat următoarele:

- întârzieri foarte mari în privința înregistrării în instrumentele de evidență unui număr important de fonduri, fapt ce contravine prevederilor art. 76 din Normele tehnice privind desfășurarea activităților în Arhivele Naționale, aprobate de Directorul General prin Ordinul nr. 227/18 iunie 1996 au fost menționate următoarele exemple: fondurile nr. 1544-1596, 1598 - 1612, 1613-1664, 1668 - 1692, etc. au fost înscrise în Registrul General de Arhivă în anul 2007, cu toate că, potrivit actelor de preluare și referatelor existente la dosarul fondului, documentele în cauză au intrat în administrarea Arhivelor Naționale în perioada 1993-1995, de unde au fost transferate în gestiunea Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale () - Serviciul (Biroul) Arhive Contemporane în perioada 1997 - 2001, fondul nr. 1698, preluat, conform documentelor, în anul 2001, respectiv fondul nr. 1714, preluat, conform documentelor, în anul 2003, au fost înscrise în Registrul general de Arhivă în anul 2008.

- înscrierea în Registrul General de Arhivă unor fonduri pentru care, potrivit Raportului de control nr. S/576/18.02.2008, precum și potrivit răspunsurilor șefului Serviciului Arhive Contemporane la audierea din data de 28.01.2008, nu au fost depistate în depozitele proprii documente până la data luării lor în evidență, încălcându-se astfel prevederile art. 76 din Normele Tehnice.

În acest sens, s-au exemplificat: fondurile nr. 1699 (Comitetul regional Muntenia al ), nr. 1704 (Comitetul Regional al din România), nr. 1706 (liga contra prejudecăților), nr. 1708 (Documente propagandistice ale statului din coaliția antihitleristă difuzate în România), nr. 1709 (Documente ale unor personalități), nr. 1710 ( muncitorească și socialistă din România până în 1989), nr. 1711 (Dosarele foștilor membri emigranți politici greci), nr. 1712 (Dosarele foștilor membri emigranți politici iugoslavi).

- procesele - verbale de verificare existentului cu instrumentele de evidență întocmite în cadrul Serviciului Arhive Contemporane nu oferă suficiente informații cu privire la stadiul de prelucrare și conservare documentelor și nu au consemnat măsurile adecvate în vederea perfecționării prelucrării arhivistice și asigurării condițiilor de conservare. De asemenea, o serie de fonduri și colecții au fost supuse operațiunii de verificare existentului, premergător înscrierii lor în instrumentele de evidență, fapt ce contravine art. 56 din Normele tehnice (exemple: fondurile 1600, 1606, 1608, 1630, 1612, 1633, 1641, 1644, 1658, 1661, 1662, 1675, 1620, 1622, 1626, verificate cu existentul în anii 2005 -. 2006 și luate în evidență în anul 2007. În unele situații nu sunt completate cotele unităților arhivistice constatate lipsă din inventare. Totodată nu au fost centralizate măsurile propuse în vederea verificării existentului cu inventarul, nici pe linia prelucrării, în vederea îmbunătățirii instrumentelor de evidență, și nici în ceea ce privește conservarea documentelor;

- multe dintre documentele depuse la dosarele fondurilor, deși reprezintă acte oficiale de gestiune, fie nu sunt înregistrate în registrul de intrare-ieșire al Arhivelor Naționale, fie au fost înregistrate cu întârziere nejustificată, fapt ce contravine prevederilor art. 7 din Legea nr. 16/1996 și art. 8-9 din Instrucțiunile privind activitatea de arhivă la creatorii și deținătorii de documente, aprobate de conducerea Arhivelor Naționale prin Ordinul de zi nr. 217/23 mai 1996. Au fost menționate ca exemple următoarele: procesul-verbal din 24.03.2003 privind preluarea fondului fost înregistrat sub nr. 663 din 12.01.2008; procesul-verbal din 28 ianuarie 1999 referitor la preluarea albumelor foto provenite de la al - neînregistrat, toate procesele verbale de verificare existentului cu instrumentele de evidență depuse la dosarele fondurilor neînregistrate;

- predarea-primirea depozitelor, măsură dispusă prin Raportul nr. S/1926/2007, întocmit ca urmare controlului tematic din luna august 2007, nu s- realizat la termenul stabilit, fapt ce constituie încălcare prevederilor art. 85-92 din Normele tehnice, cu toate că Șeful Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale a emis și dispoziție în acest sens ( nr. 4 din 08.01.2007);

- selectarea arbitrară informațiilor ce se pun la dispoziția cercetătorilor, având în vedere că acestora li se pun la dispoziție liste de documente depistate de arhiviștii din cadrul Serviciului Arhive Contemporane și nu instrumentele de evidență, fapt ce conduce la obstrucționarea accesului la informație și la încălcarea art. 7 din Regulamentul privind accesul la informare și cercetarea documentelor aflate în păstrarea Arhivelor Naționale.

În ceea ce privește exercitarea unui management neperformant, prin decizia de sancționare disciplinară s- reținut că reclamanta manifestat:

- neglijență și formalism în proiectarea obiectivelor și strategiilor, care nu au reflectat o ierarhie priorităților instituție Arhivelor Naționale și societății românești, astfel încât planurile de activitate pe anii 2006-2007 nu au constituit instrumente de lucru manageriale valabile;

- o tendință de diminuare responsabilităților specifice, pe linia evaluării cantitative și calitative a performanțelor obținute;

- superficialitate, inconsistență și formalism în elaborarea documentelor și în organizarea ședințelor periodice de analiză, în care nu se dezbat principalele probleme cu care se confruntă Serviciul Arhive Contemporane;

- neimplicare în controlul sarcinilor planificate și al modului în care au fost executate operațiunile arhivistice;

- neglijență și superficialitate în întocmirea rapoartelor periodice ale căror date sunt incomplete și inexacte, pe linia cuantificării cantităților propuse și realizate; astfel, datele însumate din realizările lunare raportate nu concordă cu cele trimestriale;

- disfuncționalități în delegarea de competențe și în repartizarea de sarcini membrilor colectivului;

- dezinteres, neglijență și superficialitate în întocmirea " postului" personalului de execuție al Serviciului Arhive Contemporane; Astfel, au fost întocmite fișe identice pentru grade profesionale diferite cu responsabilități de planificare și luare deciziilor specifice șefului de serviciu, acte nedatate și cu semnături de luare la cunoștință care nu sunt recunoscute de titularii postului;

O altă abatere disciplinară reținută în sarcina reclamantei este refuzul de îndeplini atribuțiile de serviciu, abatere prevăzută de art. 77 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 188/1999, republicată, manifestată prin:

- refuzul de pune în aplicare dispoziția conducerii Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale nr. 4/2008 privind predarea-primirea fondurilor și colecțiilor din depozitele aflate în administrarea Serviciului Arhive Contemporane, fapt ce contravine și art. 85-90 din Normele Tehnice;

- atribuțiile ireverențioase în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu prin refuzul repetat de recunoaște autoritatea ierarhică conducerii Arhivelor Naționale Istorice Centrale, fapt ce contravine art. 8 alin. 1 și 2 și art. 9 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Arhivelor Naționale, aprobat prin Dispoziția Secretarului de Stat din cadrul Ministerului Administrației și Internelor nr. S/1083 din 05.02.2005;

- lipsă de respect, de bună credință și de amabilitate în relațiile cu personalul Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale, fapt ce contravine art. 12 alin. 1 din Legea nr. 7/2004, republicată în 02.08.2007.

Prin dispoziția contestată s- reținut că reclamanta se face vinovată și de încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici, abatere prevăzută de art. 77 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 188/1999, republicată manifestată prin:

- existența raporturilor ierarhice directe de fapt ale d-nei cu soțul domniei sale, d-nul, în perioada 2003 - 1ugust 2007, încălcându-se astfel prevederile art. 49 din Legea nr. 188/1999, republicată și art. 95 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Astfel, în perioada menționată, d-nul și-a desfășurat efectiv activitatea în cadrul Serviciului Arhive Contemporane și în subordinea directă soției sale, d-na;

Prin dispoziția de destituire din funcția publică de conducere au fost reținute ca circumstanțe agravante următoarele: persistența deficiențelor de natură profesională semnalate prin raportul nr. S/1926/2007, circumscrise unui management defectuos, menținerea situației de incompatibilitate cu soțul său, d-nul, precum și caracterul repetitiv al faptelor reținute în sarcina reclamantei.

De asemenea, s-a făcut precizarea în cuprinsul dispoziției contestate că, deși anterior reclamanta nu mai fost sancționată, gravitatea faptelor descrise și probate constituit un element determinant în individualizarea sancțiunii disciplinare.

În final, s- susținut că faptele săvârșite, astfel cum reiese din Raportul Comisiei de Disciplină nr. 541/13.06.2008, au avut consecințe deosebit de grave în ceea ce privește activitatea, imaginea și prestigiul instituției Arhivele Naționale, având drept cauză exercitarea unui management neperformant, ceea ce a condus la concluzia că reclamanta este principala responsabilă pentru acestea.

Curtea, examinând dispoziția contestată, în raport de motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, de apărările pârâtei, de probele administrate în cauză și de prevederile legale aplicabile, constată că acțiunea promovată de reclamantă este în parte întemeiată, pentru următoarele motive:

Dispozițiile art. 77 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, definesc abaterea disciplinară ca fiind "încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege".

La alineatul 2 al art. 77 din același act normativ sunt enumerate faptele care constituie abateri disciplinare, iar la lit. b), i) și j) sunt menționate cele reținute în sarcina reclamantei prin dispoziția contestată, respectiv:

Neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor, refuzul de îndeplini atribuțiile de serviciu, încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, compatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici.

De asemenea, art. 101 din Legea nr. 188/1999, republicată prevede că:

" (1) Destituirea din funcția publică se dispune, în condițiile art. 78, prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică, ca sancțiune disciplinară aplicată pentru motive imputabile funcționarului public, în următoarele cazuri:

a) pentru săvârșirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecințe grave;

b) dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcționarul public nu acționează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.

(2) Actul administrativ prevăzut la alin. (1) se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la date emiterii. Comunicarea actului administrativ trebuie să se facă anterior datei destituirii din funcția publică".

Dispoziția Directorului General al Arhivelor Naționale nr. 308/17.06.2008 i- fost comunicată reclamantei la data de 18.06.2008 ( 39 - verso, dosar, vol. I), ulterior destituirii din funcția publică (17.06.2008), încălcându-se astfel disp. art. 101 alin. 2 teza II din legea nr. 188/1999, republicată, care instituie în mod expres obligația comunicării actului administrativ anterior destituirii din funcția publică.

Exemplarul nr. 1 al dispoziției contestate fost semnat de directorul general al Arhivelor Naționale și avizat pentru legalitate de consilierul juridic ( 36-39 dosar, vol. I).

De asemenea, exemplarul nr. 1 al Raportului Comisiei de Disciplină nr. 541/13.06.2008, poartă rezoluția de aprobare directorului general, din data de 16.06.2008 ( 40- 45 dosar, vol. I).

Reclamantei i s-au comunicat exemplarul nr. 3 al dispoziției de destituire din funcția publică și exemplarul nr. 1 al Raportului Comisiei de Disciplină nr. 541/13.06.2008, înscrisuri ce au fost anexate cererii de chemare în judecată și cu privire la care există mențiunile reclamantei, sub semnătură, din data de 18.06.2008 ( 39-verso, dosar, vol. I).

În aceste condiții, nu poate fi reținută afirmația reclamantei, în sensul că exemplarul nr. 1 al dispoziției contestate, în original, i- fost comunicat acesteia și nu fost însușit, prin semnătură, de conducerea instituției și avizat de consilierul juridic.

Referitor la motivul de nelegalitate ce vizează neacordarea preavizului, deși s- dispus destituirea dintr- funcție publică de conducere, Curtea constată că obligația acordării unui preaviz de 30 de zile calendaristice este reglementată de art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, republicată, în cazul eliberării din funcția publică (art. 97 alin. 1 lit. c), iar nu în situația încetării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici prin destituire din funcția publică (art. 97 alin. 1 lit. d).

Așa fiind, este neîntemeiată critica de nelegalitate invocată de reclamantă privitoare la acest aspect.

Relativ la persoana care are competența legală de dispune destituirea din funcția publică, prevederile art. 101 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată, fac referire la persoana care are competența legală de numire în funcția publică.

De asemenea, disp. art. 62 alin. 2 din același act normativ prevăd că: "numirea în funcțiile publice de conducere [] se face prin actul administrativ emis de conducătorii autorităților sau instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală, la propunerea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici".

Din interpretarea coroborată acestor prevederi legale rezultă că persoana care are competența de a dispune destituirea din funcția publică este conducătorul autorității publice, în speță, directorul general al Arhivelor Naționale, d-nul .

Desemnarea d-lui în funcția de director general al Arhivelor Naționale s- realizat prin ordin al ministrului administrației și internelor, potrivit răspunsurilor pârâtei la interogatoriu ( 702, dosar, vol. II).

În privința acestui act administrativ, ca de altfel față de orice act administrativ, funcționează prezumția de legalitate, astfel că legalitatea ocupării postului de director general poate fi analizată doar pe calea unei acțiuni în anularea actului administrativ, promovată în contradictoriu și cu emitentul actului, în termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 și nu în acest cadru procesual.

Prin urmare, emitentul dispoziției de destituire din funcția publică avea competența legală de dispune această măsură, critica de nelegalitate privitoare la acest aspect fiind neîntemeiată.

Referitor la constituirea Comisiei de disciplină din cadrul Arhivelor Naționale, reclamanta invocat încălcarea disp. art. 4 alin. 1, art. 11 alin. 2 și art. 16 alin. 1 din HG nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare comisiilor de disciplină, care prevăd:

Art. 4 alin. 1:

"Comisia de disciplină are în componență 3 membri titulari, funcționari publici definitivi numiți în funcția publică pe perioadă nedeterminată. Doi membri sunt desemnați de conducătorul autorității sau instituției publice, iar al treilea membru este desemnat, după caz, de organizația sau organizațiile sindicale reprezentative ori de majoritatea funcționarilor publici din cadrul autorității sau instituției publice pentru care este organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt organizați în sindicat. Alegerea reprezentanților funcționarilor publici se face prin vot secret".

Art. 11 alin. 2:

"C puțin unul dintre membrii comisiei de disciplină are studii juridice sau administrative".

Art. 16 alin. 1:

"Secretarul titular și supleantul acestuia au, de regulă, studii superioare juridice sau administrative".

Reclamanta a criticat faptul că, deși în instituție exista sindicat, niciunul dintre membrii Comisiei de disciplină nu fost desemnat de sindicat. În acest sens, s-a făcut trimitere la Adresa nr. 75/09.09.2009 emisă de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici și Personalului Contractual din Arhivele Naționale, prin care reclamantei i se face cunoscut că Sindicatul din Arhivele Naționale nu a avut reprezentant în Comisia de disciplină din Arhivele Naționale care a dispus destituirea acesteia din funcția public ( 908, dosar, vol. III).

Pârâta Arhivele Naționale contestat afirmațiile reclamantei. Aceasta susținut că au fost respectate prevederile art. 4 alin. 1 din HG nr. 1344/2007 la data constituirii Comisiei de disciplină, că un membru fost desemnat de majoritatea funcționarilor publici din cadrul Arhivelor Naționale, întrucât conducerea instituției nu avea cunoștință de organizarea vreunui sindicat la nivelul Arhivelor Naționale. Pârâta subliniat că, abia la data de 05.02.2008, prin adresa nr. 23, înregistrată la Arhivele Naționale sub nr. 2387/05.02.2008, s- adus la cunoștința conducerii că s- constituit un astfel de sindicat, iar cu Adresa nr. 2387/22.02.2008, Arhivele Naționale au solicitat ca acest sindicat să prezinte dovezile corespunzătoare.

Comisia de disciplină funcționarilor publici din Arhivele Naționale s- constituit prin Dispoziția Directorului General al Arhivelor Naționale nr. 88/28.01.2008 ( 303, dosar, vol. II), iar cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu s- făcut dovada că la momentul constituirii acesteia funcționarii publici din cadrul instituției erau organizați în sindicat.

Constituirea acestui sindicat fost adusă la cunoștința Arhivelor Naționale ulterior desemnării membrilor Comisiei de disciplină, prin Adresa nr. 2387/05.02.2008, și fără fi prezentate dovezile corespunzătoare, împrejurare ce determinat emiterea Adresei nr. 2387/22.02.2007din partea autorității pârâte.

Înscrisul invocat de reclamantă, respectiv Adresa nr. 75/09.09.2009, nu face decât să confirme faptul că în componența Comisiei de disciplină sindicatul nu a avut reprezentant, ceea ce nu poate conduce la concluzia nelegalității constituirii comisiei de disciplină, în lipsa dovezilor privitoare la existența acestui sindicat la acea dată.

Un alt aspect criticat de reclamantă se referă la faptul că nici un membru al Comisiei de disciplină nu este jurist și că secretarul supleant al comisiei nu are studii superioare juridice sau administrative și nici măcar studii superioare.

Relativ la această critică, pârâta precizat că d-nul, membru al comisiei de disciplină, este absolvent al Facultății de Drept și că reclamanta avea deschisă calea prevăzută de art. 18 din HG nr. 1344/2007 pentru contesta desemnarea vreunui membru al comisiei de disciplină, posibilitate pe care nu valorificat-

Curtea reține că disp. art. 11 alin. 2 din HG nr. 1344/2007 impun ca cel puțin unul dintre membrii comisiei de disciplină să aibă studii juridice sau administrative, iar afirmația pârâtei, în sensul că d-nul, membru al comisiei de disciplină are studii juridice nu a fost dovedită în cauză.

În privința secretarului supleant al comisiei de disciplină, Curtea remarcă faptul că disp. art. 16 alin. 2 din HG nr. 1344/2007 fac trimitere la disp. art. 11, care la alin. 1 prevăd condițiile ce trebuie să fie îndeplinite de funcționarul public pentru a putea fi desemnat membru al comisiei de disciplină, iar la lit. b) este menționată cerința ca acesta să aibă studii superioare.

Or, în cauză, nu s- dovedit de către pârâtă că secretarul supleant al comisiei de disciplină are studii superioare.

Deși aceste două aspecte de nelegalitate privind constituirea comisiei de disciplină sunt întemeiate, Curtea constată că reclamanta nu a atacat pe calea contenciosului administrativ, în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004, Dispoziția Directorului General al Arhivelor Naționale nr. 88/28.01.2008 privind constituirea Comisiei de Disciplină Funcționarilor Publici din Arhivele Naționale, astfel că, în acest cadru procesual, nu se poate dispune, în sensul anulării în tot sau în parte acestei dispoziții.

Motivele de nelegalitate invocate de reclamantă se referă și la activitatea Comisiei de disciplină pe durata procedurii de cercetare disciplinare.

Astfel, s- susținut, în esență, că cererea reclamantei privind suspendarea unui membru al Comisiei de disciplină, d-nul, nu fost soluționată și nu i- fost adus la cunoștință raportul prin care comisia soluționat cererea, contrar disp. art. 13 alin. 5 lit. c) din HG nr. 1344/2007, că solicitarea formulată de d-na la data de 27.03.2008, privind suspendarea președintelui comisiei a fost imediat admisă și fără a se întocmi un raport în acest sens, cu încălcarea art. 13 din HG nr. 1344/2007, că din cele 4 sesizări adresate Comisiei de disciplină de către reclamantă împotriva d-nei niciuna nu a fost soluționată, iar sesizarea d-nei împotriva reclamantei fost soluționată cu celeritate, în sensul aplicării sancțiunii disciplinare.

Curtea, examinând criticile formulate, reține următoarele:

Cererea formulată de reclamantă, înregistrată la Comisia de disciplină sub nr. 366/2008, cu privire la suspendarea d-nului, fost soluționată de Comisia de disciplină, fiind respinsă ca neîntemeiată, sens în care s-a întocmit Raportul nr. 389/07.04.2008 ( 351, dosar, vol. II).

Dispozițiile art. 13 alin. 5 lit. c) din HG nr. 1344/2007 prevăd obligația comunicării raportului Comisiei de disciplină persoanei care solicitat suspendarea, dacă este alta decât cea care făcut obiectul cererii de suspendare.

În privința comunicării acestui raport, pârâtei îi revene obligația de a face dovada comunicării către reclamantă a Adresei nr. 392/2008 ( 352, dosar, vol. II), prin care se aduce la cunoștință soluția dată cererii de suspendare unui membru al Comisiei de disciplină, însă această dovadă nu a fost prezentată, ceea ce echivalează cu inexistența comunicării și, pe cale de consecință, cu nerespectarea disp. art. 13 alin. 5 lit. c) din HG nr. 1344/2007.

Afirmațiile reclamantei conform cărora cererea formulată de d-na, prin care solicitat înlocuirea președintelui Comisiei de disciplină, d-na, a fost admisă fără se întocmi un raport al comisiei, nu vor fi reținute de instanță, întrucât la dosarul cauzei fost depus de către autoritatea pârâtă Raportul Comisiei de disciplină nr. 419/17.04.2008 ( 317, dosar, vol. II), prin care s- dispus suspendarea d-nei din calitatea de președinte al Comisiei de disciplină, existând astfel dovada respectării prevederilor art. 13 din HG nr. 1344/2007.

În privința celor 4 sesizări formulate împotriva d-nei, la care reclamanta face trimitere, susținând că nu i-au fost soluționate de Comisia de disciplină, Curtea reține următoarele:

Cererea înregistrată sub nr. 5822/26.03.2008, prin care s- solicitat judecarea cauzei după soluționarea plângerii penale formulate împotriva d-nei, a fost soluționată, în sensul respingerii, împrejurare ce rezultă din Adresa nr. 5822/15.04.2008 ( 350, dosar, vol. II).

Cererea înregistrată sub nr. 7387/18.04.2008, prin care reclamanta solicitat excluderea d-nei din lista martorilor propuși în sesizarea d-nei, nu a fost analizată de Comisia de disciplină, pe motiv că a fost înaintată după data de 31.03.2008, data limită la care reclamanta putea să depună înscrisuri referitoare la cazul respectiv.

În acest sens, s- emis către reclamantă, Adresa de răspuns nr. 422/05.05.2008.

Din documentația depusă la dosarul cauzei nu au putut fi identificate alte două sesizări pretins a fi fost formulate de reclamantă și nesoluționate, împotriva d-nei, în lipsa prezentării unor elemente suplimentare privind numărul și data înregistrării, obiectul acestora.

Prin urmare, critica de nelegalitate referitoare la acest aspect va fi respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce privește încălcarea disp. art. 30-31 din HG nr. 1344/2007, Curtea constată că în cauză a fost efectuată procedura cercetării administrative, prevăzută obligatorii în cazul aplicării sancțiunii disciplinare constând în destituirea din funcția publică (art. 77 alin. 3 lit. e) din Legea nr. 188/1999), aceasta fiind finalizată prin Raportul Comisiei de disciplină nr. 541/13.06.2008.

De asemenea, observă că disp. art. 31 alin. 1 din HG nr. 1344/2007 reglementează posibilitatea, iar nu obligația Comisiei de disciplină de desemna 1 ori 2 membri sau, după caz, de a solicita compartimentului de control din cadrul autorității publice să efectueze cercetări administrative si să prezinte un raport în acest sens, însoțit de documentele ce au stat la baza acestuia.

Prin urmare, nu se poate susține că nerespectarea acestor dispoziții legale ar echivala cu neefectuarea cercetării administrative, cum în mod eronat se susține de către reclamantă.

Un alt motiv de nelegalitate se referă la sesizarea Comisiei de disciplină, formulată de d-na, în calitate de director împuternicit al Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale, înregistrată sub nr. 4318/04.03.2008 ( 48, dosar, vol. I), reclamanta afirmând că aceasta este informă, fiind omisă data săvârșirii faptelor sesizate ca abateri disciplinare.

Dispozițiile art. 28 alin. 1 din HG nr. 1344/2007 prevăd că sesizarea se formulează în scris și trebuie să cuprindă mai multe elemente, printre care și data săvârșirii faptei care constituie obiectul sesizării.

În cuprinsul Sesizării nr. 4318/04.03.2008 există mențiunea că faptele care constituie obiectul sesizării au fost săvârșite "pe tot cursul anului 2007, precum și în continuare, în lunile ianuarie - februarie 2008".

A fost respectată astfel cerința impusă de disp. art. 28 alin. 1 lit. e) din HG nr. 1344/2007.

Analizând faptele reținute ca fiind abateri disciplinare prin dispoziția contestată, în raport de elementele esențiale ale răspunderii disciplinare, de susținerile părților, de probele administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:

1. Cu privire la pretinsa neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor - abatere prevăzută de art. 77 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată

Pârâta a susținut că această abatere disciplinară constatat în administrarea defectuoasă fondurilor și colecțiilor arhivistice aflate în păstrarea Serviciului Arhive Contemporane și în exercitarea de către reclamantă unui management neperformant.

Relativ la administrarea defectuoasă fondurilor și colecțiilor arhivistice aflat în păstrarea Serviciului Arhive Contemporane, reclamantei i s-au imputat:

- întârzieri foarte mari în privința înregistrării în instrumentele de evidență unui număr important de fonduri;

- înscrierea în Registrul General de Arhivă unor fonduri pentru care nu au fost depistate în depozitele proprii documente până la data luării lor în evidență;

- procesele -verbale de verificare existentului cu instrumentele de evidență nu oferă informații suficiente cu privire la stadiul de prelucrare și conservare documentelor și nu au consemnat măsurile adecvate în vederea perfecționării prelucrării arhivistice și asigurării condițiilor de conservare. serie de fonduri și colecții au fost supuse operațiunii de verificare existentului, premergător înscrierii lor în instrumentele de evidență. În unele situații nu sunt completate cotele unităților arhivistice constatate lipsă din inventare. Nu au fost centralizate de către reclamantă unele măsuri propuse în urma verificării existentului cu inventarul, nici pe linia prelucrării, în vederea îmbunătățirii instrumentelor de evidență, și nici în ceea ce privește conservarea documentelor:

- multe dintre documentele depuse la dosarele fondurilor, deși reprezintă acte oficiale de gestiune, fie nu sunt înregistrate în registrul de intrare-ieșire al Arhivelor Naționale, fie au fost înregistrate cu întârziere nejustificată;

- predarea-primirea depozitelor, măsură dispusă prin Raportul nr. S/1926/2007, întocmit ca urmare controlului tematic din luna august 2007, nu s-a realizat în termenul stabilit;

- selectarea arbitrară informațiilor ce se pun la dispoziția cercetătorilor, având în vedere că acestora li se pun la dispoziție liste de documente depistate de arhiviștii din cadrul Serviciului Arhive Contemporane și nu instrumentele de evidență.

Referitor la pretinsele întârzieri foarte mari în privința înregistrării în instrumentele de evidență, unui număr important de fonduri, Curtea constată următoarele:

Dispozițiile art. 76 alin. 1 din Normele tehnice privind desfășurarea activităților în Arhivele Naționale, aprobate de Directorul General prin Ordinul nr. 227/18.06.2006, la care pârâta face trimitere, prevăd că:

"Arhivele Naționale Istorice Centrale și direcțiile județene întocmesc un registru general de arhivă, model anexa 15, în care înregistrează fondurile și colecțiile pe care le dețin la data întocmirii, iar în continuare, preluările de documente, în ordinea intrării lor, și cele depistate ulterior în depozitele Arhivelor Naționale fără forme de evidență".

Din analiza conținutului acestor norme se observă că nu sunt suficient de precise și previzibile în privința termenelor de înregistrare în registrul general de arhivă fondurilor și colecțiilor deținute de Arhivele Naționale la momentul întocmirii registrului general de arhivă, precum și a celor depistate ulterior în depozitele Arhivelor Naționale fără forme de evidență.

Principiul legalității presupune existența unor norme de drept suficient de accesibile, precise și previzibile pentru a permite destinatarilor acestora să prevadă la un nivel rezonabil, în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar rezulta dintr-un act determinat.

Inexistența unei reglementări interne la nivelul autorității pârâte, care să permită a se stabili de către instanță care erau termenele în care reclamanta avea obligația de a efectua înregistrările fondurilor deținute în registrul general de arhivă, precum și lipsa oricăror mențiuni în acest sens în actele de cercetare disciplinară și în dispoziția de destituire din funcția publică, care erau absolut necesare, de vreme ce se invocă "întârzieri foarte mari în privința înregistrării" sau "întârzieri nejustificate", impun examinarea susținerilor reclamantei prin raportare la atribuțiile acesteia înscrise în fișa postului, dar și la rezultatele evaluării activității profesionale acesteia.

Potrivit Postului ( 727-731, dosar, vol. III), pct. V -, reclamantei îi revin responsabilității de planificare; anual, întocmește planul de muncă al serviciului; de raportare; lunar, raportează activitățile desfășurate de către personalului serviciului.

La pct. E - Standarde de performanță asociate postului - Indicatori cantitativi este înscrisă în atribuția de executa lucrările planificate și repartizare, la nivelele cantitative și la termenele stabilite.

La dosarul cauzei au fost depuse de activitate ale Serviciului Arhive Contemporane pe anii 2005, 2006, 2007, aprobate de conducerea Arhivelor Naționale (director general, director general adjunct, director al Direcției Arhive Naționale Istorice Centrale), de activitate pe anii 2005, 2006, 2007, defalcate pe membrii Serviciului Arhive Contemporane, precum și Rapoartele de activitate aferente acestei perioade.

În Raportul de evaluare activității profesionale reclamantei pentru perioada 01.12.2005 - 30.11.2006, cap. II - Rezultatele activității desfășurate sunt înscrise obiectivele, termenele și procentele de realizare. Se remarcă faptul că obiectivele aferente perioadei evaluate au fost realizate în procent de 100% ( 653, dosar, vol. II), iar calificativul acordat fost acela de " bine".

În aceeași fișă de evaluare sunt consemnate și calificativele obținute în ultimii 4 ani, care au fost acelea de " bine".

În privința evaluării activității profesionale pentru perioada 01.12.2006 - 01.12.2007, calificativul acordat inițial reclamantei de către Directorul General al Arhivelor Naționale, d-nul, numit în această funcție la data de 12.07.2007 și emitent al dispoziției de sancționare disciplinară fost de "".

Contestația formulată de reclamantă împotriva acestui raport de evaluare fost admisă de Comisia de cercetare și soluționare a contestației, numită prin Dispoziția Secretarului de Stat din Ministerul Internelor și Reformei Administrative nr. II/7115/2008, acordându-se calificativul final " bun".

Așa fiind, Curtea constată că în perioada anilor 2005, 2006, 2007, reclamanta, în calitate de Serviciu Arhive Contemporane, și- desfășurat activitatea cu respectarea atribuțiilor conferite prin fișa postului, conform planurilor de activitate anuale aprobate de conducerea Arhivelor Naționale, iar rezultatele evaluării profesionale, ce au vizat inclusiv obiectivele, termenele și ponderea realizării lor, au fost concretizate în acordarea calificativului " ".

Curtea subliniază că rezultatele foarte bune în activitatea profesională a reclamantei s-au înregistrat și în cei 4 ani anteriori evaluării pe anul 2005, potrivit mențiunilor din fișele de evaluare, necontestate de pârâtă.

În aceste condiții, nu se poate reține existența unor întârzieri în înregistrarea în instrumentele de evidență și, cu atât mai puțin unor întârzieri "foarte mari" care să justifice antrenarea răspunderii disciplinare reclamantei și aplicarea celei mai grave sancțiuni disciplinare, destituirea din funcția publică.

Tot în privința înregistrării defectuoase documentelor, s- reținut, prin dispoziția contestată, "înscrierea în Registrul General de Arhivă unor fonduri pentru care, potrivit Raportului de control nr. S/576/18.02.2008, nu au fost depistate în depozitele proprii documente până la data luării lor în evidență".

S- susținut de autoritatea pârâtă că această faptă contravine prevederilor art. 76 din Normele tehnice conform cărora, în Registrul General de Arhivă se înregistrează numai fondurile și colecțiile deținute la data întocmirii, iar în continuare preluările de documente, în ordinea intrării lor și cele depistate ulterior.

Aprecierile instanței expuse anterior, legate de lipsa de claritate și precizie a acestor norme interne sunt valabile și în această analiză, întrucât din interpretarea lor nu se poate desprinde modalitatea în care se procedează în situația fondurilor existente în depozitele Arhivele Naționale, fără forme de evidență, fără inventare, care au fost înregistrate pe baza proceselor verbale de preluare.

Prin concluziile scrise formulate în cauză, pârâta a admis că într-un depozit de arhivă pot exista atât fonduri arhivistice prelucrate (ordonate, inventariate), cât și neprelucrate ( 937, dosar, vol. III).

În acest context, se impun fi evidențiate afirmațiile reclamantei, necontestate de pârâtă, în sensul că înregistrările în Registrul General de Arhivă s-au făcut întotdeauna după procesele-verbale de preluare, că același lucru s- întâmplat și cu fondurile la care se face referire în raportul Comisiei de disciplină, care se află în depozitul, unde se mai află 350. neprelucrați, fără nicio formă de evidență, fără inventare, înregistrați pe bază de proces-verbal.

De asemenea, este de remarcat faptul că reclamanta susținut că nu poate fi reținută vinovăția sa, întrucât înregistrarea acestor fonduri nu a fost înscrisă în planul anual de activitate, ci a fost o activitate pe care desfășurat- pentru duce la îndeplinire măsura controlului tematic din august 2007.

Această măsură viza "înregistrarea în tuturor fondurilor și colecțiilor aflate în depozitele serviciului, în conformitate cu art. 76 și anexa nr. 15 din Normele Tehnice ( 852, dosar, vol. III), fără se face niciun fel de precizări cu privire la procedura ce trebuie urmată în cazul fondurilor existente în depozite fără forme de evidență, fără inventare.

Având în vedere circumstanțele în care s- realizat operațiunea de înregistrare fondurilor și colecțiilor existente în depozitele Serviciului Arhive Contemporane, faptul că reclamanta a acționat animată de intenția de a aduce la îndeplinire în termen o sarcină de serviciu stabilită în responsabilitatea exclusivă a acesteia și care nu figura înscrisă în planul anual de activitate, Curtea reține că, în realitate, fapta nu are caracter ilicit, că reclamanta nu se face vinovată de săvârșirea acesteia, astfel că răspunderea sa disciplinară nu poate fi angajată.

Referitor la pretinsa administrare defectuoasă documentelor manifestată prin faptul că: procesele-verbale de verificare existentului cu instrumentele de evidență nu oferă suficiente informații cu privire la stadiul de prelucrare și conservare documentelor și nu au consemnat măsurile adecvate în vederea perfecționării prelucrării arhivistice și asigurării condițiilor de conservare, o serie de fonduri și colecții au fost supuse operațiunii de verificare existentului, premergător înscrierii lor în instrumentele de evidență, în unele situații nu sunt completate cotele unităților arhivistice constatate lipsă din inventare, nu au fost centralizate măsurile propuse în urma verificării existentului cu inventarul, nici pe linia prelucrării, în vederea îmbunătățirii instrumentelor de evidență și nici în ceea ce privește conservarea documentelor, Curtea reține următoarele:

Potrivit disp. art. 19 alin. 2 din HG nr. 1344/2007, Comisia de Disciplină își desfășoară activitatea numai în baza unei sesizări, în limitele și raportat la obiectul acesteia.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea constată că faptele anterior menționate au fost reținute în Raportul Comisiei de disciplină nr. 541/13.06.2008 și în Dispoziția de sancționare disciplinară nr. 308/16.06.2008, ca formă de manifestare abaterii disciplinare constând în neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor, însă acestea nu se regăsesc în Sesizarea Comisiei de disciplină nr. 4318/04.03.2008, ce stat la baza cercetării disciplinare.

În aceste condiții, au fost încălcate atât disp. art. 19 alin. 2 din HG nr. 1344/2007, cât și principiile contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de art. 19 alin. 1 lit. b) și c) din HG nr. 1344/2007, fiind întemeiate susținerile reclamantei, în sensul că a fost sancționată și pentru "abateri disciplinare", cu căror cercetare comisia de disciplină nu a fost investită.

La acestea se adaugă faptul că pretinsele deficiențe privitoare la procesele - verbale de verificare existentului cu instrumentele de evidență se regăsesc în Raportul privind concluziile controlului tematic nr. S/1926/04.09.2007 și în Raportul privind concluziile controlului de fond nr. S/576/18.02.2009, iar în cazul acestora perioada verificată fost 2006-2007, fără a se putea identifica acele fapte care au fost săvârșite în cursul anului 2007, în condițiile în care data menționată în sesizarea comisiei de disciplină ca fiind data săvârșirii faptelor nu vizează și anul 2006.

În acest context, se observă că în actele de cercetare disciplinară, precum și în interogatoriul și concluziile scrise formulate de autoritatea pârâtă există multitudine de trimiteri la fapte ce s-au petrecut înainte de anul 2007 și chiar ulterior înregistrării Sesizării Comisiei de disciplină nr. 4318/04.03.2008, ignorându-se complet faptul că întreaga activitate profesională reclamantei s-a desfășurat corespunzător fișei postului și planurilor de activitate aprobate de conducerea instituției.

Un ultim aspect ce se impune fi subliniat, legat de activitatea de verificare existentului cu instrumentele de evidență, este că această activitate s-a desfășurat fără fi inclusă în planul de activitate anual, cu știința conducerii, fiind impusă de faptul că documentele au fost aduse neordonate în pachete, saci și chiar neordonate pe fonduri și colecții.

Concluzionând, Curtea constată nelegalitatea dispoziției de sancționare disciplinară și raportului comisiei de disciplină și în privința faptelor privitoare la verificarea existentului cu instrumentele de evidență, atât pentru nerespectarea disp. art. 19 alin. 1 lit. b) și c) și alin. 2 din HG nr. 1344/2007, cât și pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare, în condițiile în care abaterea disciplinară nu există.

Relativ la pretinsa abatere constând în faptul că multe dintre documentele depuse la dosarele fondurilor, deși reprezintă acte oficiale de gestiune, nu au fost înregistrate sau au fost înregistrate cu întârziere nejustificată, că procesele-verbale de verificare existentului cu instrumentele de evidență depuse la dosarele fondurilor nu au fost înregistrate, Curtea reține următoarele.

Susținerile reclamantei în acest sens au vizat faptul că fondul nu face parte din Fondul Național, conform documentației existente la Serviciul Metodologie Îndrumare și Control al Arhivelor Naționale și fost înregistrat ca urmare a Raportului de control S/1926/04.09.2007, că acesta nu trebuia înregistrat, deoarece se afla în custodie, iar celelalte fonduri au fost înregistrate conform planificărilor aprobate de conducerea Arhivelor Naționale.

Aceste susțineri au fost contrazise de pârâtă, care afirmat că Fondul face parte din fondurile pe care reclamanta nu le- înregistrat deloc până la momentul controlului, contrar prevederilor art. 76 și anexei 15 din Normele tehnice, că acest fond trebuia înregistrat la momentul preluării.

Or, dacă fondul trebuia înregistrat la momentul preluării, respectiv anul 2003 (proces-verbal de preluare din 24.03.2003), atunci o eventuală abatere constând în neînregistrarea acestuia nu putea face nicidecum obiectul unei sesizări disciplinare în anul 2008, întrucât sesizarea se depune în termen de maximum un an și șase luni de la data săvârșirii faptei (art. 28 alin. 2 din HG nr. 1344/2007).

Aceste argumente sunt valabile și în privința procesului - verbal din 28.01.1999, referitor la preluarea albumelor foto provenite de la CC al, la care se face trimitere în dispoziția de sancționare disciplinară.

Curtea constată și de această dată lipsa de claritate și precizie a disp. art. 76 din Normele Tehnice, întrucât din conținutul acestora nu rezultă dacă sunt supuse înregistrării și fondurile aflate în custodia Arhivelor Naționale și care sunt termenele de efectuare operațiunilor de înregistrare.

În aceste condiții, divergențele de interpretare existente între părți legate de obligativitatea înregistrării/neînregistrării Fondului, care nu face parte din Fondul Național, nu pot fi reținute decât ca dovadă a inexistenței caracterului ilicit al faptei și al vinovăției reclamantei în săvârșirea acesteia.

Această concluzie se desprinde și din constatarea faptului că, atât în perioada menționată în Sesizarea Comisiei de disciplină că reprezentând data săvârșirii faptelor, respectiv "tot cursul anului 2007, precum și în continuare, în lunile ianuarie - februarie 2008", și anterior, activitatea profesională a reclamantei a fost evaluată inclusiv prin prisma respectării termenelor de realizare obiectivelor înscrise în planurile anuale de activitate aprobate de conducerea instituției și procentului în care acestea au fost îndeplinite.

În aceste circumstanțe, Curtea constată inexistenta abaterii disciplinare privitoare la administrarea defectuoasă documentelor prin neînregistrarea sau înregistrarea cu întârziere nejustificată unora dintre documentele depuse la dosarele fondurilor.

Tot ca formă de manifestare pretinsei administrări defectuoase documentelor fost invocată de către pârâtă și nerealizarea în termenul stabilit măsurii de predare-primire depozitelor, măsura dispusă prin Raportul nr. S/1926/2007, deși în acest sens a fost emisă de către Șeful Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale Dispoziția nr. 4/08.01.2007.

Sub acest aspect, constatările instanței sunt următoarele:

Prin Raportul nr. S/1926/2007 ( 858, dosar, vol. III) s-au dispus mai multe măsuri în urma constatărilor controlului tematic efectuat la Serviciului Arhive Contemporane, printre care și măsura de predare-primire, pe baza de proces-verbal, depozitelor Serviciului Arhive Contemporane, în conformitate cu prevederile art. 85-92 din Normele Tehnice, stabilindu-se ca termen de realizare 31 octombrie 2007.

Prin raportul nr. 13519/22 octombrie 2007 (filele 100, 101, dosar, vol. I), reclamanta a adus la cunoștința conducerii instituției că Serviciului Arhive Contemporane nu are depozite care să corespundă Normele Tehnice, fiind dotat cu rafturi improprii (pentru cazarment și nu pentru arhivă) și a solicitat; dotarea serviciului cu rafturi și polițe pentru putea fi depozitați cei 3000. de documente, asigurarea condițiilor necesare conservării, păstrării și securității documentelor, conform art. 152 din Normele Tehnice, asigurarea mijloacelor specifice pentru depozitarea diferitelor genuri de documente (ex. albume foto) conform art. 153 din Normele Tehnice, asigurarea condițiilor necesare pentru protecția documentelor de acțiunea agenților de deteriorare, potrivit art. 154 din Normele tehnice.

Tot pe linia aducerii la îndeplinire măsurii de predare-primire depozitelor, reclamanta s- adresat directorului Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale, prin Adresa nr. 19354/20.12.2007, la care au fost anexate cele 14 note ale funcționarilor Serviciului Arhive Contemporane, aducându- la cunoștință imposibilitatea de efectuare, în termenul prevăzut, operațiunii de predare-primire și conservare din depozitele Serviciului Arhive Contemporane datorită lipsei evidențelor pentru parte din documentele deținute și condițiilor de depozitare și conservare (filele 102-121, dosar, vol.I).

De asemenea, reclamanta întocmit un nou raport, înregistrat sub nr. 789/14 ianuarie 2008, prin care prezentat în detaliu condițiile improprii în care Serviciul Arhive Contemporane își desfășoară activitatea profesională de prelucrare, conservare și depozitare documentelor și a solicitat aprobarea ca procesul de predare-primire depozitelor să înceapă după ce condițiile din depozite vor putea permite desfășurarea optimă a activităților, respectiv după luna august 2008.

La demersurile întreprinse de reclamantă și de 14 dintre funcționarii Serviciului Arhive Contemporane, conducerea Direcției Arhive Naționale Istorice Centrale a emis Adresele de răspuns nr. 19354/04.01.2008 și nr. 789/16.01.2008, prin care a fost menținută măsura de predare-primire a depozitelor, astfel cum s-a stabilit prin raportul de control tematic din august 2007, apreciindu-se că Normele tehnice nu stabilesc nicio relație de condiționalitate între starea materială depozitelor de arhivă și obligativitatea acțiunii de predare-primire a depozitelor.

Prin raportul nr. S/576/18.02.2008 privind concluziile controlului de fond efectuat la Serviciul Arhive Contemporane, control ce s- desfășurat în perioada 18-31.01.2008, s- reținut că până la data începerii controlului nu s- realizat predarea-primirea depozitelor, măsură dispusă prin Raportul nr. S/1927/2007.

S- stabilit astfel ca termen de realizare data de 31.08.2008.

Prin acest raport de control s-au reținut dificultățile în care Serviciul Arhive Contemporane își desfășoară activitatea ( 876, dosar, vol. III), concretizate în: lipsa dotărilor pentru depozite (căldură, rafturi, apă curentă, fluctuația personalului, lipsa spațiilor de depozitare din cadrul Direcției Arhivelor Naționale Istorice, sistematizările repetate ale fondurilor și colecțiilor, condițiile din depozite, care au afectat atât starea de sănătate angajaților, cât și îndeplinirea obiectivelor planificate, distanța foarte mare între sediul în care își desfășoară activitatea Serviciul Arhive Contemporane și depozitul din Calea, în care se află cea mai mare parte din arhiva serviciului.

În considerarea acestor circumstanțe specifice, a demersurilor întreprinse de reclamantă, susținute de personalul Serviciului Arhive Contemporane, pe linia aducerii la cunoștința conducerii condițiilor improprii în care își desfășoară activitatea profesională de prelucrare, conservare și depozitare documentelor corelate cu absența oricăror măsuri de remediere din partea conducerii instituției, Curtea reține lipsa caracterului ilicit al conduitei reclamantei și inexistența vinovăției acesteia pentru nerespectarea termenului de aducere la îndeplinire măsurii de predare-primire a depozitelor Serviciului Arhive Contemporane.

Referitor la fapta constând în selectarea arbitrară informațiilor ce se pun la dispoziția cercetătorilor, reținută ca formă de manifestare a pretinsei administrări defectuoase a documentelor, Curtea va avea în vedere următoarele:

Potrivit afirmațiilor reclamantei, în cazurile în care documentele solicitate de cercetători nu aveau instrumente de evidență (inventare), acestora le-au fost puse la dispoziție, cu aprobarea conducerii, liste de documente depistate de arhiviștii din cadrul Serviciului Arhive Contemporane, pe anumită temă.

Reclamanta subliniat faptul că această situație s- datorat lipsei de personal calificat, că prelucrarea arhivistică celor 3500. de documente aflați în depozitele Serviciului Arhive Contemporane, ar necesita aproximativ 20 de ani de activitate cu personalului încadrat în acest moment.

Pârâta nu contestat afirmațiile reclamantei, ci susținut că o astfel de procedură obstrucționat accesul cercetătorilor la informație și că reclamanta se face vinovată de săvârșirea acestei fapte.

Prin raportul privind concluziile controlului de fond nr. S/576/18.02.2008 s-au dispus măsuri profesionale, printre care și măsura de punere la dispoziția cercetătorilor, în urma "solicitării acestora scrise și aprobării directorului general, pentru cazurile în care fondurile sunt inventariate, dar nu s-au întocmit/predat inventarele la sala de studiu, a fișelor de inventar întocmite" ( 892, dosar, vol. III).

Dispunând în acest sens, pârâta admite existența la nivelul Arhivelor Naționale situației în care fondurile nu sunt inventariate și nu există fișe de inventar întocmite, însă pe linia asigurării accesului cercetătorilor la informație nu oferă nicio soluție pentru această situație, ajungându-se astfel nu la "obstrucționarea accesului la informație", ci la încălcarea efectivă acestui drept.

În aceste condiții, Curtea nu poate reține caracterul ilicit și vinovăția reclamantei pentru abaterea reținută în sarcina sa, privitoare la "selectarea arbitrară informațiilor ce se pun la dispoziția cercetătorilor".

Un alt aspect invocat de pârâtă, referitor la pretinsa abatere disciplinară constând în "neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor", este reprezentat de exercitarea de către reclamantă unui management neperformant.

În acest sens, Curtea reține următoarele:

Atât controlul tematic desfășurat în perioada 20-24 august 2007, cât și controlul de fond, ce s- efectuat în perioada 18-31.01.2008, au vizat calitatea actului managerial al conducerii Serviciului Arhive Contemporane și îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor specifice de către colectivul Serviciului Arhive Contemporane în perioada ianuarie 2006 - iulie 2007.

În urma controlului tematic efectuat, s-au propus, printre alte măsuri, efectuarea unui control de fond și analiza oportunității menținerii în funcția de șef al Serviciului Arhive Contemporane a reclamantei.

În privința calității actului managerial, deficiențele reținute în cadrul controlului tematic au fost preluate întocmai în raportul privitor la concluziile controlului de fond și, ulterior, în sesizarea Comisiei de disciplină, raportul Comisiei de disciplină și dispoziția de sancționare disciplinară.

Au fost analizate cu ocazia celor două controale planurile de activitate pe anii 2006, 2007, rapoartele de activitate, fișele de post ale personalului serviciului, planurile de perfecționare profesională, delegarea de competență și activitatea de prelucrare cu întreg personalului materialelor prezentate la bilanțul anual al instituției și la reuniunile profesionale ale conducerii Arhivelor Naționale.

Prin Raportul nr. S/576/18.02.2008 cuprinzând principalele concluzii rezultate în urma controlului de fond s-a propus acordarea calificativului "" pentru calitatea actului managerial al conducerii Serviciului Arhive Contemporane și sesizarea Comisiei de disciplină în legătură cu abaterile săvârșite de șeful Serviciului Arhive Contemporane, d-na, prevăzute de art. 77 alin. 2 lit. b) și j) din Legea nr. 188/19999, republicată.

Prin raportul de evaluare a activității reclamantei, pentru perioada 01.12.2006-01.12.2007, s-a propus acordarea calificativului "", iar contestația formulată de reclamantă împotriva acestui raport de evaluare a fost admisă de Comisia de cercetare și soluționare a contestației, numită prin Dispoziția Secretarului de Stat nr. II/7115/2008, acordându-se calificativul final " ".

cu acordarea calificativului "", pentru activitatea profesională desfășurată de reclamantă pe anul 2007, conducerea Arhivelor Naționale procedat la retragerea salariului de merit, începând cu data de 05.09.2007, prin Dispoziția Directorului General nr. S/468/2007, anularea premiului anual și excluderea reclamantei din grupul de lectori ai Școlii Naționale de ă " ", începând cu anul 2007 (filele 578, 628, 629, dosar, vol. II).

Toate aceste dispoziții s-au întemeiat pe rezultatele controlului tematic din august 2007, ce a vizat, în principal, calitatea actului managerial exercitat de reclamantă, în calitate de Serviciu Arhive Contemporane.

Procedându-se în această modalitate, s- ajuns la o situație inadmisibilă în care, pentru activitatea profesională desfășurată în anul 2007, pe de o parte, reclamantei să-i fie acordat calificativul " ", iar pe de altă parte, să i se aplice cea mai gravă sancțiune disciplinară - destituirea din funcția publică, asociată cu retragerea salariului de merit, anularea premiului anual și excluderea din lista lectorilor Școlii Naționale de ă, începând cu anul 2008.

Aceasta, în condițiile în care, anterior activitatea profesională a acesteia a fost evaluată în fiecare an prin acordarea calificativului " ", s-a desfășurat în conformitate cu planurile de activitate anuale, trimestriale, defalcate pe membrii Serviciului Arhive Contemporane, aprobate de conducerea Arhivei Naționale (director general, director general adjunct, director al Direcției Arhivelor Naționale Istorice), precum și cu atribuțiile de serviciu prevăzute în Fișa postului.

În ceea ce privește activitatea profesională pe anul 2006, inclusiv calitatea actului managerial, Curtea constată că s-a desfășurat în conformitate cu planul de activitate aprobat de conducerea instituției, cu atribuțiile prevăzute în fișa postului și a fost evaluată prin acordarea calificativului " ".

Sub acest aspect, este esențial de reținut că data săvârșirii faptelor menționate în Sesizarea comisie de disciplină nu vizează și anul 2006, ci anul 2007, precum și lunile ianuarie și februarie 2008.

Concluzionând, referitor la pretinsa abatere disciplinară constând în neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor, prevăzută de art. 77 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, Curtea reține că nu a existat o neîndeplinire sau o îndeplinire defectuoasă atribuțiilor de serviciu și nici vinovăția reclamantei în săvârșirea faptelor reținute ca fiind abateri disciplinare, astfel că, în lipsa acestor elemente esențiale ale răspunderii disciplinare, sancțiunea aplicată este nelegală.

2. Cu privire la pretinsa abatere disciplinară reprezentată de refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu (art. 77 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 188/1999, republicată.

Referitor la această abatere disciplinară, s- invocat, ca formă de manifestare, refuzul de a pune în aplicare Dispoziția conducerii Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale nr. 4/2008 privind predarea-primirea fondurilor și colecțiilor din depozitele aflate în administrarea Serviciului Arhive Contemporane.

Critica de nelegalitate formulată de reclamantă constă, în esență, în faptul că nu are cunoștință de existența Dispoziției nr. 4/2008, întrucât nu i- fost comunicată, și că nu refuzat niciodată punerea în aplicare dispozițiilor conducerii instituției.

În aceste condiții, autorității pârâte îi revenea obligația de a dovedi atât existența unei astfel de dispoziții, cât și comunicarea acesteia către reclamantă, pentru putea susține, cu temei, existența unui refuz de aducere la îndeplinire măsurilor cuprinse în aceasta.

Or, apărările pârâtei din cuprinsul întâmpinării și concluziilor formulate în cauză nu vizează aceste aspecte, ci se limitează în susține existența refuzului de punere în aplicare Dispoziției nr. 4/2008.

Mai mult, la dosarul cauzei nu a fost depusă această dispoziție, deși pârâta a susținut că a depus integral documentația ce a stat la baza emiterii actelor contestate.

În aceste condiții, concluzia instanței nu poate fi decât în sensul inexistenței refuzului reclamantei de aducere la îndeplinire Dispoziției nr. 4/2008 și, implicit, inexistenței faptei ilicite, ca element al răspunderii disciplinare.

Tot din perspectiva refuzului de îndeplini atribuțiile de serviciu, în sarcina reclamantei s-au reținut atitudini ireverențioase în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, prin refuzul repetat de recunoaște autoritatea ierarhică conducerii Arhivelor Naționale și directorului Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale.

În privința acestor fapte, constatările instanței sunt următoarele:

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 72 -74, 162, 163, 156, 158, 168 - vol. I, 589, 595, 597, 625, 644-652, 673-681- vol. II) rezultă că între reclamanta, în calitate de Serviciu Arhive Contemporane, și d-na, în calitate de director al Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale și autor al Sesizării Comisiei de disciplină nr. 4318/04.03.2008, existat relație de comunicare în privința problemelor legate de activitatea de predare-primire depozitelor aflate în administrarea Serviciului Arhive Contemporane, elaborarea planului de activitate pe anul 2008 al Serviciului Arhive Contemporane și modul de soluționare a cererilor formulate de unii cercetători prin care se solicita accesul la fișele de inventar ale anumitor fonduri.

Nu s- administrat în cauză nicio probă în dovedirea existenței unui refuz al reclamantei de recunoaște autoritatea ierarhică conducerii Arhivelor Naționale și Directorului Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale și, cu atât mai puțin, unui refuz repetat în acest sens.

De asemenea, nu s- făcut dovada manifestării de către reclamantă unor atitudini ireverențioase în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, unei lipse de respect, bună credință și amabilitate în relațiile cu personalul Direcției Arhivelor Naționale Istorice.

În acest context, se impun fi evidențiate declarațiile martorilor, și (filele 474, 476, 481, 499, 503, dosar, vol. II), audiați pe parcursul cercetării disciplinare, care au relatat faptul că nu a existat și nu au constatat o situație de insubordonare reclamantei față de directorul Arhivei Naționale Istorice, d-na.

Prin urmare, pentru considerentele exprimate, Curtea constată inexistența abaterii disciplinare constând în refuzul de îndeplini atribuțiile de serviciu, sub cele trei forme de manifestare, invocate de pârâtă, astfel că sancțiunea disciplinară aplicată reclamantei este nelegală și din această perspectivă.

3. Referitor la abaterea disciplinară constând în încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici (art. 77 alin. lit. j) din Legea nr. 188/1999, republicată).

S-a reținut în dispoziția de sancționare disciplinară existența raporturilor ierarhice directe, de fapt, ale reclamantei cu soțul acesteia, d-l, în perioada 2003 - august 2007, fiind încălcate astfel disp. art. 49 din Legea nr. 188/1999, republicată, și art. 95 alin. 1 din Legea nr. 161/2003.

Dispozițiile art. 49 din Legea nr. 188/1999, republicată, reglementează obligația funcționarilor publici de respecta întocmai regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților, stabilite potrivit legii.

Art. 95 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 prevede că: "Nu sunt permise raporturile ierarhice directe în cazul în care funcționarii publici respectivi sunt soți sau rude de gradul I".

Dispozițiile legale menționate nu sunt incidente în cauză, pentru următoarele motive:

Perioada 2003-2006, la care se face referire în dispoziția de sancționare disciplinară, nu poate fi reținută și analizată sub aspectul existenței abaterii disciplinare prev. de art. 77 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 188/1999, întrucât excede perioadei înscrisă în Sesizarea Comisiei de disciplină nr. 4318/04.03.2008, ca reprezentând data săvârșirii faptei, respectiv "pe tot cuprinsul anului 2007, precum și în continuare, în lunile ianuarie - februarie 2008".

Aceasta, deoarece, potrivit disp. art. 12 alin. 2 din HG nr. 1344/2007, Comisia de disciplină își desfășoară activitatea numai în baza unei sesizări, în limitele și raportat la obiectul acesteia.

Așa fiind, examinarea existenței faptei vizează perioada ianuarie - august 2007.

În această perioadă, d-nul fost încadrat la Serviciul Arhive Economice, situație necontestată în cauză.

Prin concluziile scrise formulate în cauză ( 950, dosar, vol. III), autoritatea pârâtă precizat că, prin Dispoziția Directorului General al Arhivelor Naționale nr. S/142/2003, d-nul a fost transferat la Serviciul Arhive Economice, pentru nu mai fi în incompatibilitate, conform art. 95 din Legea nr. 161/19.04.2003, cu soția sa.

Prin urmare, din anul 2003, nu existat situație de incompatibilitate constând în raporturi ierarhice directe între reclamanta și soțul acesteia, d-nul, în sensul disp. art. 95 alin. 1 din Legea nr. 161/2003.

Faptul că, din dispoziția conducerii Arhivelor Naționale, d-nul fost desemnat să lucreze în fapt la Serviciul Arhive Contemporane până în luna august 2008, fost justificat de reclamantă prin faptul că, în depozitele Serviciului Arhive Contemporane se află în custodie și fonduri arhivistice economice, iar unele cereri adresate de petenți Arhivele Naționale vizau aceste fonduri.

Independent de considerentele care au fundamentat această decizie, este relevant în cauză că situația de fapt a fost impusă de conducerea Arhivelor Naționale, astfel că nu poate fi nicidecum imputabilă reclamantei, care nu s-a aflat în niciuna dintre situațiile de incompatibilitate prevăzute de lege, pentru a se putea reține în sarcina acesteia neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 101 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, aceea de a acționa pentru încetarea motivului de incompatibilitate, în termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii acestuia.

Prin urmare, Curtea constată că abaterea disciplinară prevăzută de art. 77 alin. 2 lit. j) din Legea nr. 188/1999, republicată, fost reținută nelegal în sarcina reclamantei, criticile de nelegalitate invocate de aceasta fiind întemeiate și în această privință.

Ținând seama de constatarea nelegalității actelor contestate sub aspectul tuturor abaterilor disciplinare invocate, pentru inexistența elementelor esențiale prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii disciplinare (fapta ilicită și vinovăția), Curtea apreciază că nu mai este necesară examinarea respectării principiului proporționalității prevăzut de art. 19 alin. 1 lit. d) din HG nr. 1344/1999, conform căruia, în activitatea comisiei de disciplină trebuie respectat un raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acesteia și sancțiunea disciplinară propusă fi aplicată.

În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept evidențiate, Curtea va dispune, în temeiul disp. art. 18 alin. 1 și 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 80 și art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, admiterea acțiunii în parte, în sensul anulării Dispoziției Directorului General al Arhivelor Naționale nr. 308/17.06.2008 și Raportului Comisiei de Disciplină Funcționarilor Publici din cadrul Arhivelor Naționale nr. 541/13.06.2008, reintegrării reclamantei în funcția deținută anterior, de Serviciu Arhive Contemporane, obligării pârâtei Arhivele Naționale la plata către reclamantă unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat, de la data destituirii din funcția publică deținută și până la efectiva reîncadrare în funcție.

În privința cererii reclamantei de obligare în solidar pârâților la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale, sunt incidente următoarele dispoziții legale:

Art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care prevede că:

"Cererile în justiție prevăzute de prezenta lege pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului [] dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă".

De asemenea art. 18 alin. 3 din același act normativ menționează că:

"În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru".

Aceste dispoziții legale justifică admisibilitatea cererii având ca obiect obligarea în solidar pârâților la plata daunelor morale, cerere ce va fi admisă, având în vedere că pârâtul, în calitate de Director General al Arhivelor Naționale, emis Dispoziția de sancționare disciplinară nr. 308/17.06.2008, aprobat Raportul Comisiei de disciplină nr. 541/13.06.2008, acte a căror nelegalitate s- constatat în precedent, și a dispus efectuarea celor două controale, tematic și de fond, cu obiective identice, în scopul expres menționat de analiza oportunitatea menținerii reclamantei în funcția de șef Serviciu Arhive Contemporane, prin verificarea activității profesionale a acesteia inclusiv pe anul 2007, an în care calificativul inițial acordat de pârâtul, acela de "", a fost infirmat de Comisia de soluționare contestației, calificativul final fiind de " ".

Reclamanta a solicitat obligarea, în solidar, pârâților la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.

Ea menționat că destituirea sa din funcția publică este un abuz al conducerii instituției, care i- împiedicat accesul la promovarea în ierarhia profesională, întrucât urma să susțină examenul pentru ocuparea postului de director al Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale. Reclamanta a adăugat că, prin destituirea abuzivă, i- fost îngrădit accesul la ocuparea altei funcții publice pentru perioadă de 7 ani.

Pârâta Arhivele Naționale solicitat respingerea acțiunii sub aspectul tuturor capetelor de cerere, fără formula, în concret, un punct de vedere în privința prejudiciului moral invocat de reclamantă.

Pârâtul nu formulat apărări în cauză, ci a adus la cunoștința instanței și dovedit imposibilitatea de a se prezenta la interogatoriu, la temenele de judecată în care a fost citat cu această mențiune.

Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că reclamanta suferit un prejudiciu moral incontestabil, care nu poate fi remediat prin simpla constatare nelegalității actelor administrative contestate.

Cu toate acestea, consideră că suma solicitată este oarecum excesivă.

Prejudiciul moral este reprezentat de sentimentul profund de nedreptate suferit de reclamantă, datorat faptului că, în pofida unei experiențe profesionale de 15 ani de activitate în cadrul Arhivelor Naționale, din care 12 ani în funcția de conducere, a rezultatelor activității profesionale evaluate anual prin acordarea calificativului " ", asociate cu acordarea în anul 2007 Academiei Române, i- fost aplicată cea mai gravă sancțiune disciplinară, destituirea din funcția publică, cu consecința interdicției de mai ocupa o funcție publică pe o durată de 7 ani, pentru pretinse abateri disciplinare, care s-au dovedit în totalitatea lor a fi nelegale.

În plus, sancțiunea disciplinară s- dispus pe data de 17.06.2008, dată la care Agenția Națională a Funcționarilor Publici afișat rezultatul selecției dosarelor de înscriere la concursul pentru ocuparea funcției publice de director al Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale, din perioada 24.06.2008 - 25.06.2008 ( 682, dosar, vol. II).

În mod cert, instanța nu poate emite speculații cu privire la rezultatul concursului, dar apreciază că este rezonabil să considere că reclamanta pierdut șansă reală.

În consecință, Curtea consideră că acordarea sumei de 6000 lei cu titlu de daune morale reprezintă satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat și va dispune obligarea, în solidar, pârâților la plata acestei sume către reclamantă.

Cu privire la celelalte capete de cerere, acțiunea promovată de reclamantă va fi respinsă, pentru motivele evidențiate în precedent.

De asemenea, va fi respinsă cererea reclamantei de acordare cheltuielilor de judecată, întrucât nu s-au depus la dosarul cauzei documente justificative privind cuantumul acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul în B,-, sector 4, în contradictoriu cu pârâții ARHIVELE NAȚIONALE, cu sediul în B, B-dul - - nr. 49, sector 5 și, cu adresă de comunicare a actelor de procedură la sediul Arhivelor Naționale, din B, B-dul - - nr. 49, sector 5.

Anulează Dispoziția Directorului General al Arhivelor Naționale nr. 308/17.06.2008 și Raportul Comisiei de Disciplină Funcționarilor Publici din cadrul Arhivelor Naționale nr. 541/13.06.2008.

Dispune reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior, de Serviciu Arhive Contemporane.

Obligă pârâta Arhivele Naționale la plata către reclamantă unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat, de la data destituirii din funcția publică deținută și până la efectiva reîncadrare în funcție.

Obligă pârâții, în solidar, la plata sumei de 6000 RON reprezentând daune morale către reclamantă.

Respinge acțiunea cu privire la celelalte capete de cerere, ca neîntemeiată.

Respinge cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - ---

Red. EI

Tehnored. CB/ 5 ex.

02.12.2009

Președinte:Eugenia Ion
Judecători:Eugenia Ion

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 3593/2009. Curtea de Apel Bucuresti