Anulare act administrativ . Decizia 36/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 36
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul Biroul executor Judecătoresc AS, împotriva sentinței civile nr. 3548 din data de 21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat avocat pentru AS și consilier juridic pentru intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice D.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii;
Avocat pentru AS, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii, anulării deciziei nr.4/05.02.2007, a raportului de inspecție fiscală din data de 15.09.2006 și a actelor subsecvente, și pe cale de consecință exonerarea de la plata creanțelor fiscale aferente bazei impozabile stabilite suplimentar.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă DGFP D, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constata ca la data de 2.07.2007 s -a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ acțiunea reclamantului BEJ AS prin care a solicitat sa se constate nulitatea Deciziei nr. 4/05.02.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr.54332 din data de 15.09.2006 și a actelor subsecvente.
In temeiul art.185 alin.2 s-a solicitat, de asemenea, suspendarea actelor fiscale atacate până la soluționarea contestației.
In motivare, contestatorul a susținut că prin raportul de inspecție fiscală întocmit la data de 15. 09. 2006 de către DGFP D, în mod greșit s-au diminuat cheltuielile cu chiria motivându-se că în conformitate cu art.11 din Legea 571/2003 autoritatea fiscală procedat la ajustarea cheltuielilor. Prin art.11 din Legea mai sus menționată se prevede faptul că autoritatea fiscală putea să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic.
A mai susținut contestatorul că, în mod nelegal s-a făcut aplicarea articolului mai sus menționat, deoarece contractele de închiriere nu reprezintă o tranzacție, ci o prestare de servicii conform art.129 alin.2 din Codul fiscal, fiind evident faptul că s-a făcut o greșită încadrare juridică a cheltuielilor rezultate din contractele de închiriere, acestora nefiind aplicabile dispozițiile art.11 din Fiscal.
Mai mult, art.11 din fiscal face trimitere la faptul că se poate să nu fie luată în considerare o tranzacție care nu are un scop economic. Ori, contractele de închiriere au drept scop economic punerea la dispoziția noastră a unor spații pentru buna desfășurare a activității în schimbul achitării chiriei.
În ceea ce privește modul de impozitare, reclamantul este asimilat comercianților, impozitul fiind unul mai ridicat pentru imobilele aflate în proprietatea noastră, de aceea închiriază spațiile de care are nevoie pentru desfășurarea activității. cu modalitatea de impozitare, chiria spațiilor pentru comercianți este în general ridicată, astfel încât și chiria percepută reclamantului este probabil mai mare decât prețul general al pieței.
Pe de altă parte, a învederat reclamantul că prin raportul de inspecție fiscală din 21.08.2004 contractul de închiriere nr.1935/2003 a fost avut în vedere de organul fiscal fără nici un fel de obiecțiuni.
La dosarul cauzei s -au depus următoarele acte: raport de inspecție fiscală încheiat la 15.09.2006, adresa nr.62081/2007 emisă de DGFP D, Decizia nr.4 din 05.02.2007, contractul de închiriere nr.1935/11.12.2003, contract de închiriere nr.3248 din 06.02.2004.
Prin sentința nr. 3548 din 21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Dolja reținut că prevederile art.11 alin.1 din Cod fiscal au fost aplicate si interpretate corect de organele fiscale, fiind vorba de un contract de închiriere care reprezintă o tranzacție intre părți, care are un scop economic așa cum susține reclamanta, dar care nu reflecta scopul real, conținutul real economic si prețul real al pieții bunurilor si serviciilor. Chiria stabilita intre parți depășește de 4 sau 5 ori prețul de piața solicitat pentru spatii similare in aceiași zona, iar organele fiscale au posibilitatea legala de o cenzura. Nu poate fi împărtășită opinia contestatoarei potrivit căreia conform art.969 C. civ contractul reprezintă legea parților iar un terț nu poate interveni ori cenzura clauzele acestuia.
S-a reținut că este vorba de prioritatea interesului public in raport cu cel particular, interes, protejat tocmai prin posibilitatea legala a autorității fiscale de a cenzura clauzele contractuale ce pot aduce prejudicii bugetului de stat.
A mai reținut Tribunalul Dolj că potrivit Normelor metodologice adoptate prin HG nr.1.840/2004 in aplicare textului legal, reconsiderarea evidentelor persoanelor afiliate nu poate avea loc in cazul tranzacțiilor încheiate intre persoane juridice romane afiliate sau intre persoane independente. În speță insă tranzacția este încheiată intre o asociație fără personalitate juridică si o persoană fizică, pentru care legislația fiscală prevede norme diferite de impozitare. Ipoteza in speță nu este exclusă de la reconsiderarea efectuată de către organele fiscale. Rațiunea avută in vedere de legiuitor atunci când a exclus de la reconsiderare tranzacțiile încheiate intre contribuabili supuși unui regim similar fiscal de impozitare a fost că prejudiciul creat prin diminuarea artificiala a bazei impozabile s -ar acoperi oricum prin majorarea corelativa a bazei de impozitare a co-contractantului si prin urmare nu s-ar produce un real prejudiciu bugetului de stat. In cazul de față, însă contribuabilii nu sunt supuși aceluiași regim de impozitare astfel încât diminuarea artificială a bazei de impozitare a reclamantului nu se va compensa prin impozitarea venitului locatorului. Astfel, prejudiciul creat bugetului de stat este real, iar reconsiderarea operată de către organele fiscale este justificată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurentul reclamant BEJ, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, s-a susținut în principal, că în mod greșit instanța de fond a considerat că actele administrativ fiscale contestate au fost legal întocmite, organele de inspecție fiscală făcând aplicare corectă a dispozițiilor art.11 și 48 din Codul fiscal.
S-a mai arătat că în mod nelegal au fost aplicate dispozițiile mai sus menționate, întrucât contractele de închiriere nu reprezintă o tranzacție, ci o prestare de servicii, conform art.129 alin.2 din Codul fiscal.
De asemenea, s-a arătat că organele fiscale au făcut o încadrare greșită a cheltuielilor rezultate din contractele de închiriere.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin raportul de inspecție fiscală nr.54332/29.09.2006, care a stat la baza emiterii deciziilor de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr.54332/29.09.2006 și nr.54330/29.09.2006, organele de inspecție fiscală din cadrul C au constatat printre altele, că pentru anul 2004 nu pot fi acceptate integral ca fiind deductibile cheltuielile cu chiria spațiului.
Organele de inspecție fiscală au stabilit că nu sunt deductibile fiscal în totalitate cheltuielile ocazionate de plata chiriei pentru spațiile destinate desfășurării activității profesionale, spații situate în C, str.22 1989, -.B,.31 și respectiv-.
Pentru a dispune astfel, s-au avut în vedere dispozițiile art.48 alin.4 din Lg.571/2003, reținându-se că aceste cheltuieli nu au fost efectuate în scopul realizării veniturilor.
Din cuantumul total de 1.387.911.900 lei al cheltuielilor reprezentând chirie pentru anul 2004 a fost apreciată ca fiind deductibilă din punct de vedere fiscal doar suma de 427.452.660 lei.
Cu privire la contractul de închiriere nr.3248/06.02.2004, încheiat între reclamant și pentru un imobil cu două camere situat în C,- și teren în suprafață de 362, chiria lunară fiind de 7000 RON, s-a stabilit că, suma plătită cu titlu de chirie este exagerată în raport de prețul pieței și nu reflectă în mod real conținutul economic al tranzacției.
Din corespondența purtată de organele fiscale cu agențiile imobiliare ce desfășoară activitate în zona respectivă, s-a reținut că pentru un imobil cu două camere, nivelul chiriei este cuprins între 150-600 Euro lunar.
Cu privire la contractul de închiriere nr.1935/11.12.2003, încheiat între și - A, fratele asociatului, pentru un imobil cu două camere, situat în C, str.22 1989, -.b,.31, chiria lunară achitată de reclamant fiind de 5000 RON, organele de inspecție fiscală au stabilit, de asemenea, că prețul chiriei este nejustificat de mare.
S-a mai stabilit că acest din urmă contract a fost încheiat între persoane afiliate, făcându-se, în speță, aplicare dispozițiilor art.11 alin.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
În raport de cele reținute, se apreciază că, în mod corect prima instanță a reținut că actele administrativ fiscale contestate sunt temeinice și legale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.11 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, la stabilirea unui impozit sau a unei taxe, în înțelesul prezentului Cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al acesteia.
Dispozițiile cuprinse în alin.2 al aceluiași articol, prevăd că " în cadrul unei tranzacții între persoane afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacției.
La stabilirea prețului de piață al tranzacțiilor între persoane afiliate, se folosește cea mai adecvată dintre următoarele metode: metoda comparării prețurilor, prin care prețul de piață se stabilește pe baza prețurilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane independente; metoda cost - plus, prin care prețul de piață se stabilește pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacție, majorat cu marja de profit corespunzătoare; metoda prețului de revânzare, prin care prețul de piață se stabilește pe baza prețului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului și o marjă de profit; orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind prețurile de transfer emise de Organizațiile pentru Cooperare și Dezvoltare Economică".
Prin urmare, în cazul unei tranzacții încheiate între persoanele afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma veniturilor sau cheltuielilor pentru a reflecta prețul real al pieței.
Dat fiind faptul că suma stabilită drept chirie de către părți depășește cu mult prețul practicat pe piață, tranzacția nu reflectă în mod real conținutul economic al acesteia, suma plătită nefiind aferentă realizării veniturilor cum cer prevederile art.2 din Codul Fiscal.
Pentru motivele ce au fost expuse anterior, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, amplu și corect motivată, iar criticile formulate sunt nefondate, în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul Biroul Executor Judecătoresc AS, împotriva sentinței civile nr. 3548 din data de 21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță | JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu | JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu |
Grefier, |
Red. jud.
Jud. fond /
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu, Teodora Bănescu
