Anulare act administrativ . Sentința 3612/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3612
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Daniel Severin
GREFIER: - -
Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primul Ministru al României și Ministerul Administrației și Internelor.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul, prin avocat, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin consilier juridic, lipsind pârâtul Primul Ministru al României.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul, prin avocat, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, inclusiv prin concluziile scrise depuse la dosar.
Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii. Consideră că trebuia admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că au un caracter accesoriu capetele 2 și 3 din acțiune.
Reclamantul, prin avocat, arată că pârâtul are calitate procesuală în cauză, având în vedere că se solicită reintegrarea în funcția deținută anterior.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.03.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primul Ministru al României și Ministerul Administrației și Internelor anularea Deciziei nr. 43/09.01.2009 pentru modificarea raporturilor sale de serviciu prin mobilitate în interes public. De asemenea, s- solicitat recunoașterea continuității raporturilor de muncă și plata drepturilor aferente.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că prin decizia atacată s-au modificat raporturile sale de serviciu în aceeași zi în care au fost modificate raporturile de serviciu ale tuturor înalților funcționari publici din Ministerul Administrației și Internelor, fapt contrar disp. art. 27 alin. 3 din HG nr. 341/2007.
Deși decizia este întemeiată pe "interes public" ea nu a vizat satisfacerea unei nevoi comunitare sau realizarea competenței vreunei instituții publice. De asemenea, nu se precizează când va fi numit reclamantul într- altă funcție publică și în ce funcție publică va fi numit ceea ce echivalează cu o suspendare raporturilor de serviciu.
Ministerul Administrației și Internelor formulat întâmpinare prin care invocă lipsa calității procesuale pasive iar pe fond se arată că măsura este în deplină concordanță cu disp. HG nr. 341/2007 fiind măsură care privește mobilitatea înalților funcționari publici fapt ce nu era condiționat de existența unei funcții publice corespunzătoare vacante.
Pârâtul Primul Ministru al României a formulat întâmpinare prin care arată că nu s- procedat la modificarea raporturilor tuturor înalților funcționari publici ci prin decizia nr. 45/2009 unul dintre comisarii șefi de poliție fost eliberat din funcție. În ceea ce privește numirea într-o altă funcție vacantă acesta este atributul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Mobilitatea în interes public nu presupune existența unei funcții vacante.
La dosar s- depus decizia atacată și actele care au stat la baza emiterii ei.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr. 43/ 09.01.2009 emisă de Primul Ministru s-a dispus: "pe data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnului, secretar general adjunct în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, i se modifică raporturile de serviciu prin mobilitate în interes public, urmând să fie numit într-o altă funcție publică.
Decizia nu conține o motivare în fapt iar în ceea ce privește motivarea în drept se invocă în mod formal dispozițiile art. 19 alin. 1 litera b din legea 188/1999, art. 27 alin. 1 lit. b, art. 31 lit. a și art. 34 din HG 341/2007.
Față de acest conținut al deciziei Curtea face următoarele observații:
Pentru prevenirea arbitrariului și a abuzului mai ales într-o astfel de materie ca cea a mobilității înalților funcționari publici extrem de sensibilă la intervenția "politicului" în administrație se impunea ca decizia să conțină o motivare în fapt pentru a se arăta motivele de fapt, rațiunile concrete care au determinat luarea măsurii. Doar în acest mod instanța ar fi putut verifica și accepta că măsura dispusă este una conformă cu legea nu una dispusă arbitrar, eventual din motive de natură pur politică.
În ceea ce privește motivarea în drept, aceasta nu poate suplini motivarea în fapt mai ales în situația în care textele de lege la care se face trimitere au un grad ridicat de generalitate, nefiind posibilă identificarea motivelor concrete care au determinat luarea măsurii. Art. 19 alin. 1 litera b din legea 188/1999 se referă la competența organului care dispune mobilitatea, art. 27 alin 1 litera b se referă la posibilitatea dispunerii mobilității "în interes public" iar art. 31 lit. a din HG 341/2007 prevede că "Mobilitatea în interes public se dispune în una dintre următoarele situații:
a) pentru realizarea unui interes care vizează satisfacerea nevoilor comunitare sau realizarea competenței autorităților și instituțiilor publice;"
Textele menționate nu fac decât să întărească convingerea instanței că emitentul actului ar fi trebuit să arate în concret care este interesul public care a determinat luarea măsurii.
Sub aspectul sancțiunii Curtea constată că potrivit art. 28 alin 1 din HG 341/2007 "Mobilitatea înalților funcționari publici se poate realiza și poate fi dispusă numai în condițiile legii, în scopul și limitele expres prevăzute de prezenta hotărâre, sub sancțiunea nulității acestei măsuri."
Așa cum am arătat mai sus, pentru ca instanța să poată verifica și decide că măsura dispusă respectă prevederile acestui articol ar fi trebuit ca emitentul să o motiveze.
În al doilea rând se observă că dispozitivul deciziei este contradictoriu. Pe de o parte se face vorbire de o "modificare" a raporturilor de serviciu dar, pe de altă parte nu se arată în concret ce anume se modifică și în ce mod. Prin decizie se operează, mai degrabă, o încetare a raporturilor de serviciu sau o suspendare a acestora întrucât în urma deciziei încetează raporturile de serviciu existente urmând ca într-un viitor neprecizat reclamantul să fie numit într-o altă funcție publică. De la momentul emiterii deciziei până la momentul incertei numiri pe o altă funcție publică reclamantul nu mai are raporturi de serviciu cu nici o instituție publică. În aceste condiții nu se poate vorbi de o "modificare" a raporturilor de serviciu.
Față de aceste considerente Curtea consideră că decizia privind mobilitatea în funcție a reclamantului este nelegală, impunându-se anularea ei.
Pentru a înlătura în mod retroactiv efectele deciziei, curtea urmează să dispună reintegrarea reclamantului cu plata tuturor drepturilor salariale aferente perioadei de al data emiterii deciziei până la data reintegrării definitive. Cu privire la reintegrare, exprimarea reclamantului din petitul acțiunii se referă la "recunoașterea continuității raporturilor de serviciu", fiind însă, evident că reclamantul tinde la repunerea sa în situația anterioară momentului emiterii deciziei ceea ce se realizează prin reintegrare însoțită de plata drepturilor salariale în mod retroactiv.
În ceea ce privește drepturile salariale instanța nu stabilește o sumă precisă întrucât nu există certitudine cu privire la perioada pentru care se dispune plata drepturilor bănești și nici indemnizația aferentă acestei funcții pentru toată această perioadă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales la Avocat " ", cu sediul în B, Calea nr. 60,. 6, sector 1, în contradictoriu cu pârâții Primul Ministru al României, cu sediul în B, nr. 1, sector 1 și Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1.
Anulează Decizia nr. 43/2009 emisă de Primul Ministru.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția de secretar general adjunct la Ministerul Administrației și Internelor.
Obligă Ministerul Administrației și Internelor la plata drepturilor salariale aferente acestei funcții de la data eliberării din funcție până la data reintegrării efective.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.DS
Tehnored.CB/ 5 ex.
18.12.2009
Președinte:Daniel SeverinJudecători:Daniel Severin
