Anulare act administrativ . Sentința 3650/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3650
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI și intervenienții accesorii și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.11.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 1.04.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea HG nr.1446/2008 privind aprobarea actului adițional nr.11 la contractul de explorare și împărțire a producției pentru perimetrele XIII și XV Midia încheiat între Agenția Națională pentru resurse Minerale și.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că hotărârea contestată nu respectă dispozițiile art.27 alin.3 din Legea 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, întrucât nu a fost semnată de ministrul justiției și de ministrul afacerilor externe, ca persoane care au obligația punerii în executare a hotărârilor, în special în condițiile în care prin acordul conex la tratatul politic de bază româno-ucrainian din 1997, România s-a angajat să se abțină de la exploatarea resurselor minerale ale zonelor de delimitat.
În acest context reclamantul susține că era semnătura celor doi miniștri, semnătură care însă nu se regăsește în hotărârea publicată în Monitorul Oficial.
Hotărârea nu este legală deoarece aprobă un act adițional care nu putea fi aprobat pe calea unei hotărâri de Guvern și nu se încadrează în dispozițiile Legii 238/2004, legea petrolului.
Se susține că prin HG 1446/2008 a fost aprobat un act adițional la un contract în vigoare din anul 1992, încheiat la acea dată între SA și firmele și, aprobat prin HG 570 /1992. Ulterior SA a fost privatizată iar calitatea de reprezentant al Statului român fost preluată de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, iar calitatea de titular a fost transferat companiei; contractul a fost modificat prin mai multe acte adiționale succesive, iar prin actul adițional nr.10 a fost suspendat începând cu 15 decembrie 2003.
La 24.08.2007 și. au încheiat actul adițional aprobat prin hotărârea de guvern contestată, potrivit căruia de la semnarea contractului de explorare și împărțirea producției la 6.08.1992 au survenit modificări importante ale legislației române care guvernează realizarea operațiunilor petroliere, modificări care fac imposibilă aplicarea mai multor prevederi de esență ale contractului de explorare și împărțire a producției.
Părțile contractante au încheiat de fapt un contract cu totul nou, cu un obiect diferit care preia prevederile Legii 238/2004, astfel încât se impunea încheierea acestuia potrivit dispozițiilor acestei legi, respectiv prin câștigarea concursului public de ofertă.
În raport de dispozițiile OUG 101/2007, respectiv art.31 alin.3 și ale Legii 238/2004, era imposibilă schimbarea doar prin acordul părților a regimului juridic al contractului inițial și transformarea lui în acord petrolier.
Un alt motiv de nelegalitate invocat este acela că hotărârea contestată aprobă un act adițional care excede actelor adiționale care pot fi aprobate prin hotărâri de Guvern, conform Legii 238/2004, legea petrolului.
Astfel, art.31 din Legea 238/2004 nu impun adoptarea unei hotărâri de guvern pentru adoptarea unui astfel de act adițional, astfel că aprobarea lui HG, este nelegală.
Acest text de lege permite încheierea de acte adiționale în cazul oricăror modificări care nu au putut fi prevăzute la încheierea acordului, inclusiv modificări legislative, cu excepția prevederilor legate de concursul public de ofertă.
Încheierea unui act adițional și aprobarea lor de către guvern, se poate face doar în condițiile în care contractul respectă dispozițiile prevăzute de Legea 238/2004, dispoziții care în acest caz nu sunt respectate, deoarece contractul nu a fost încheiat cu un câștigător la o licitație, cum se prevede în mod expres în lege.
Susține reclamantul că anularea actului se impune în considerarea interesului legitim vătămat, interes care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.8 și urm. din Legea -, art.27 din Legea 90/2001, art.31 și 61 din Legea 238/2004 modificată și completată prin OUG 101/2007.
În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei dovada îndeplinirii procedurii prealabile și adresa nr.H2/3949 din 10.10.2007 a Ministerului Afacerilor Externe.
Prin întâmpinare pârâtul Guvernul României a invocat excepția lipsei de interes în raport de dispozițiile art.1 alin.1, art.8 alin.11din Legea 554/2004, susținând că reclamantul nu a indicat dreptul său recunoscut de lege, încălcat prin adoptarea acestui act normativ sau interesul său legitim.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, susținându-se în esență că hotărârea contestată nu încalcă dispozițiile legale invocate în cuprinsul cererii introductive.
Atașat întâmpinării pârâtul a depus la dosarul cauzei, nota de fundamentare a HG 1446/2008.
La termenul de judecată de la 2.06.2009 Agenția Națională pentru Resurse Minerale a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, cerere admisă în principiu pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de ședință de la 27.10.2009.
Intervenienta accesorie a invocat excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată de la 13.10.2009, a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului, cerere admisă pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la 27.10.2009.
Intervenienta accesorie a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, în raport de dispozițiile art.7 alin.3 și art.7 alin.7 din Legea 554/2004, susținând că plângerea prealabilă depusă de reclamant este tardivă, întrucât a fost formulată cu depășirea termenului de 30 de zile, prev. de art.7 alin.1 din Legea 554/2004, de la data publicării HG în Monitorul Oficial.
S-a invocat totodată și excepția lipsei de interes a acțiunii în raport de dispozițiile art.8 alin.11din Legea 554/2004, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Intervenienta accesorie a depus la dosarul cauzei actul adițional nr.11 la contractul de explorare și împărțire a producției, acordul de concesiune pentru explorare dezvoltare și exploatare petrolieră.
Analizând cu prioritate în temeiul dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate, Curtea reține următoarele:
Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile sub aspectul tardivității solicitării reclamantului adresate pârâtului Guvernul României de revocare a actului administrativ contestat, este neîntemeiată în considerarea dispozițiilor art.7 al.3 din Legea nr.554/2004 modificată și completată care prevăd posibilitatea formulării plângerii prealabile de către o persoană vătămată printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept în termen de 6 luni de la data luării la cunoștință de existența acestuia.
Acest text instituie un termen diferit de formulare procedurii prealabile de către persoanele care se consideră vătămate dar nu sunt beneficiarele actului administrativ contestat, acela de 6 luni, de la data la care au cunoștință de adoptarea actului administrativ, astfel încât, luând în considerare data publicării HG 1446/2008 în Monitorul Oficial (21.10.2008), data de la care se poate presupune că reclamantul a cunoscut conținutul și existența actului și data cererii de revocare a acestuia adresată pârâtului Guvernul României, 10.02.2009, excepția este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.
Asupra excepției lipsei de interes a acțiunii, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile procedurale comune condiționează introducerea unei cereri de chemare în judecată, de existența interesului reclamantului în promovarea acțiunii, în sensul dovedirii unui folos practic, unui avantaj concret pentru reclamant care s-ar produce prin admiterea acțiunii.
Noțiunile procedurale și substanțiale speciale, instituite de legea contenciosului administrativ, deși prin specificitate și conținut nuanțează și lărgesc conținutul noțiunii de interes ca condiție de exercițiu al acțiunii în contencios administrativ, nu derogă de la regimul juridic comun al acțiunii civile din perspectiva condițiilor generale de admisibilitate.
Astfel, dispozițiile art.1 al.2 din Legea nr.- modificată și republicată prevăd că se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, adresat altui subiect de drept, interesul legitim care condiționează promovarea unei astfel de cereri putând fi, prin raportare la art.1 al.1 teza finală, atât interes legitim privat, cât și public.
astfel elementele specifice ale acțiunii în contencios administrativ, aceste dispoziții legale reglementează posibilitatea sesizării instanței de contencios administrativ pentru a asigura atât ocrotirea interesului public, cât și respectarea interesului privat al persoanei ale cărui drepturi, libertăți sau interese legitime au fost vătămate, fie printr-un act administrativ al cărei beneficiar este, fie printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept.
Noțiunea de interes legitim public care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ obiectiv, este definit de dispozițiile art.2 al.1 lit.r, ca fiind interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice.
Legiuitorul recunoaște așadar oricărei persoane vătămate dreptul de a se adresa instanței pentru ocrotirea unui interes legitim public, condiționând însă prin dispozițiile art.8 al.11introducerea unei astfel de cereri ca un capăt accesoriu al unei acțiuni prin care se solicită constatarea încălcării unui interes legitim privat.
Această dispoziție procedurală specială a fost introdusă prin modificările aduse legii contenciosului administrativ prin legea nr.262/2008 pentru delimitarea contenciosului în anulare de contenciosul subiectiv de drepturi, nuanțând dispozițiile art.1 al.1 și 2 din Legea 554/2004 în sensul că persoanele fizice și juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
În consecință, Curtea urmează, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, să analizeze în ce măsură invocarea în prezenta cauză a interesului legitim public în cererea de anulare a HG 1446/2008 este consecință a încălcării de către autoritatea publică emitentă a unui interes legitim privat, pentru a se stabili existența folosului practic de care reclamantul ar beneficia prin anularea acestei hotărâri de guvern.
Reclamantul invocă diverse motive de nelegalitate a actului administrativ contestat, susținând că nerespectarea tuturor procedurilor prevăzute de lege pentru acordarea dreptului de concesiune pentru perimetrele vizate de actul adițional aprobat prin HG 1446/2008 privează persoane juridice române sau străine de dreptul de încheia un acord petrolier pentru acele zone, mai ales în favoarea unei persoane care poate nu îndeplinește la fel de bine condițiile de eligibilitate necesare.
Analizând motivele cererii deduse judecății, Curtea constată c că reclamantul nu invocă existența încălcării interesului său legitim privat, în sensul dispozițiilor art.1 al.1 lit.f din legea 554/2004, modificată și republicată, din care ar decurge încălcarea interesului legitim public, referindu-se doar privarea unor alte persoane fizice și private de dreptul de a încheia un acord similar celui aprobat prin HG 1446/2008.
În aceste condiții și în raport de aceste considerente, Curtea apreciază că pe de-o parte acțiunea nu se subsumează condițiilor impuse de dispozițiilor art.8 al.11din Legea 554/2004 modificată și republicată și nici condițiilor generale de admisibilitate ale acțiunii civile sub aspectul probării interesului reclamantului în anularea unei hotărâri de guvern prin care a fost aprobat Actul Adițional nr.11 la Contractul de explorare și împărțire producției pentru perimetrele XIII și XV Midia încheiat între Agenția Națională pentru resurse Minerale și .
Față de cele reținute anterior, în baza art.8 al.11și art.18 din Legea - modificată și republicată, Curtea va admite excepția lipsei de interes și va respinge acțiunea ca lipsită de interes. În raport de soluția dată cererii principale, Curtea va admite cererile de intervenție accesorii în interesul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității plângerii prealabile.
Admite excepția lipsei de interes.
Respinge cererea formulată de reclamantul cu domiciliul ales în B, Calea nr.155, -.8,.8, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în nr.1, sector 1 și intervenienții accesorii cu sediul în B, str. -. - nr.3. sector 1 și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE cu sediul în B,--38, sector 1, ca lipsită de interes.
Admite cererile de intervenție accesorie în interesul pârâtului.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 2009.
PRESEDINTE GREFIER
Red.
Tehnored./6 ex.
09.02.2010
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
