Anulare act administrativ . Decizia 371/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.371/CA
Ședința publică de la 10 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier-
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții: UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - MUNICIPIUL I, PRIMARUL MUNICIPIULUI I, MUNICIPIUL I - DIRECȚIA ECONOMICĂ ȘI DE FINANȚE PUBLICE LOCALE I în contradictoriu cu intimații: - " "SA, - " "SA - CENTRUL DE TELECOMUNICAȚII I, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI I, având ca obiect-anulare act administrativ, recurs împotriva deciziei numărul 3956/ca din 17 decembrie 2007 Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă reprezentanții părților.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, către grefier, referat din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 07 iulie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, că, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitate reprezentanților părților de a depune la dosar și concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 10 iulie 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 3956/CA din 17 decembrie 2007, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamanta Romtelecom, în contradictoriu cu pârâții Municipiul I, Primarul Municipiului I și Direcția Economică și de Finanțe Publice Locale I, dispunând anularea în partea a raportului de inspecție fiscală nr. -/21 iunie 2007 și a deciziei de impunere nr. 62194/21 iunie 2007, numai cu privire la creanța bugetară suplimentară stabilită în sarcina reclamantei, în sumă totală de 112.895 lei, precum și a dispoziției nr. 1740/30 august 2007, emisă de Primarul Municipiului I, respingând acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local I, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin raportul de inspecție fiscală nr. 62195/21 iunie 2007, Direcția Economică și de Finanțe Publice Locale Ias tabilit că, pentru anii 2003 - 2006, reclamanta datorează o diferență de impozit, provenind din încadrarea eronată a terenului în zona de impozitare și din declarațiile unei suprafețe de teren neconstruite mai mici, că întrucât din declarația de impunere rectificativă pentru stabilirea impozitului pe anul 2005 nu s- indicat zona de impozitare pentru terenul declarat, încadrarea în zonă s-a făcut de organul fiscal și că trimiterile făcute la nr. 13/3 februarie 2003, nr. 566/2004 și nr. 443/2005 nu justifică încadrarea întregii suprafețe de teren în zona de impozitare, întrucât hotărârile menționate nu instituie criterii pentru încadrarea în zone de impozitare, ci doar stabilesc cuantumul taxelor și impozitelor datorate de contribuabili, raportat la zona de impozitare, considerând nerelevant faptul că reclamanta nu a prezentat documente detaliate privitoare la amplasarea rețelelor de telecomunicații, în condițiile în care, prin declarația rectificativă pentru anul 2005, reclamanta a individualizat suprafața de teren pe care are amplasate rețelele subterane, înscris pe baza căruia se putea face o încadrare corectă în zona de impozitare, prin adresa nr. 214/12198/2 august 2005, indicându-se și motivele depunerii declarației rectificative.
În ceea ce privește faptul declarării unei suprafețe de teren neconstruit mai mici, în suprafață de 42.561 și care a fost inițial declarată de contribuabil, prima instanță a reținut că nu există documente justificative cu privire la suprafața exactă ocupată de rețelele de telecomunicații și la zona de impozitare și că, cu toate acestea, organul fiscal a procedat la estimarea bazei de impunere având în vedere doar declarațiile de impunere depuse de contribuabil în anii anteriori, procedându-se la încadrarea acesteia într-o zonă de impozitare mai mare, fără a se face vreo raportare la elementele prevăzute de art. 66 din nr.OG 92/2003, și că, în atare condiții, organul fiscal a procedat la stabilirea eronată a bazei de impozitare pentru anii 2005 și 2006, eroare ce se regăsește în raportul de inspecție fiscală și în ceea ce privește taxa de teren stabilit pentru anul 2003, însumând 20.855 lei.
Raportându-se la aceste constatări, prima instanță a concluzionat că deși organele fiscale au reținut în mod corect că reclamanta, în calitate de concesionar al terenului public, datora o sarcină fiscală echivalentă impozitului pe teren, calculul acestei taxe, pentru anii 2003, 2005 și 2006 s-a făcut eronat, justificând astfel cererea de anulare a actelor administrative atacate, în partea referitoare la creanța bugetară și suplimentară, în sumă totală de 112.895 lei, și a accesoriilor aferente, precum și cererea de restituire a impozitului achitat pentru trimestrul I/2005.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs pârâții Municipiul I, Primarul Municipiului I și Direcția Economică și de Finanțe Publice Locale I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că, deși a stabilit că rețelele subterane se află pe terenurile proprietate publică ori privată Municipiului I, nu a dat eficiență dispozițiilor art. 67 Cod procedură fiscală, referitoare la estimarea bazei de impunere, ignorând caracterul sumar al informațiilor prezentate de contribuabil și faptul că impozitul pe teren a fost stabilit prin aplicarea cuantumului prevăzut la zona A de impozitare, conform nr. 13/2003 și că impozitul pe teren pentru anii 2005 și 2006 s-a făcut în același mod.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, apreciind că rețelele subterane nu sunt supuse impozitului pe teren că obligațiile născute din dreptul de acces pe proprietăți sunt de natură contractuală, și nu fiscală, Romtelecom neregăsindu-se în nici una din situațiile reglementate de art. 256 alin. 3 din Legea nr. 571/2003, apreciind că trebuie să se facă distincție între impozitele reglementate de Codul fiscal și tarifele datorate în baza nr.OG 79/2002.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Este necontestat faptul că Romtelecom este proprietara rețelelor de telecomunicații, că acestea sunt amplasate la o adâncime de cca. 1 metru, în raport cu suprafața rețelei stradale, și că exploatarea lor se face în condițiile prevăzute de nr.OG 79/2002.
Este de asemenea, necontestat faptul că reclamanta-intimată a comunicat recurenților situația rețelei de telecomunicații din municipiul I, însumând 212,883 km. precum și situația amplasării rețelei subterane în zonă și că aceste date au fost avute în vedere la stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare.
este și faptul că, la data de 28 septembrie 2006, părțile în litigiu au încheiat un contract privind acordarea dreptului de acces, conform art. 22 - 31 din nr.OUG 79/2002, pe terenurile proprietatea municipiului I și că, în schimbul recunoașterii "folosinței lunare a terenurilor", beneficiarul plătește un preț, stabilit în Anexa nr. 1.
Ceea ce reclamanta invocat în mod repetat, în susținerea cererii sale, iar prima instanță nu a dat eficiență este faptul că Romtelecom nu ocupă nici o suprafață din terenurile ce fac parte din domeniul municipiului I, că rețelele de telecomunicații sunt amplasate în subteran, făcând parte din infrastructura căilor rutiere, și că pentru folosința acelor terenuri ea plătește un preț, în baza contractului ce-i asigură dreptul de acces, în condițiile Legii telecomunicațiilor.
Ca atare, atâta timp cât terenul proprietate publică nu a fost concesionat, închiriat, dat în administrare ori în folosință și cât rețelele subterane de telecomunicații nu împiedică exploatarea bunului aflat în proprietate publică, în mod greșit se susține de recurentă și se reține de prima instanță că proprietarul rețelei de telecomunicații datorează impozitul pe teren, reglementat de art. 256 alin. 3 din Legea nr. 571/2003. Chiar dacă dreptul de acces nu ar fi fost reglementat, proprietarul domeniului public al unității administrativ - teritoriale tot nu ar fi în drept să pretindă plata concomitentă atât a impozitului pe teren cât și a tarifului stabilit prin contractul privind acordarea dreptului de acces, având în vedere că din cuprinsul acestuia din urmă rezultă fără echivoc că pentru folosința lunară a terenurilor aflate în proprietatea Municipiului I se plătește un preț și nu un impozit, dubla impozitare a folosinței terenurilor subterane neavând nici o bază legală.
Cum recurenților nu le este permis a adăuga la lege, asimilând beneficiarul dreptului de acces contribuabililor cărora le-au fost concesionate, închiriate, date în administrate sau în folosință exclusivă terenuri ce fac parte din domeniul public, și cum terenurile ocupate de drumuiri și infrastructura acestora, din care fac parte toate rețelele subterane de utilități, sunt scutite de plata impozitului pe terenuri, conform art. 257 lit. k din Codul fiscal, în condițiile în care pentru utilizarea rețelelor subterane beneficiarul plătește folosința bunului sub forma unui preț, Curtea apreciază că soluția de admitere a acțiunii și de anulare a obligațiilor fiscale suplimentare, în limita sumei de 112.895 lei este temeinică și legală, substituindu-se însă prezenta motivare considerentelor sentinței recurate.
Drept urmare, constatând lipsa de suport legal al obligației fiscale suplimentare, stabilită prin actele administrativ-fiscale a căror anular s-a dispus, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă ca nefondat recurusl pârâților, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de pârâții Municipiul I, Primarul municipiului I și Direcția Economică și de Finanțe Publice Locale I împotriva sentinței civile nr. 3956/CA/din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex. /11.07.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Dan Mircea Tăbâltoc, Violeta
