Anulare act administrativ . Sentința 3717/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.3717
Ședința publică de la 04.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
GREFIER - - -
...
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE I, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect "anulare act administrativ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14.10.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea 21.10.2009, 28.10.2009 și apoi la 04.11.2009, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Asupra cauzei de contencios administrativ prezente:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta Management Reorganizare Lichidare Iac hemat în judecată pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția națională de Administrare Fiscală, solicitând anularea următoarelor prevederi cuprinse in Ordinul nr. 1009/2007 privind procedurile de selecție a practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală (denumit în cuprinsul prezentei cereri Ordin):
1. art. 1 din Ordin;
II. lit. a, d, e, f, g ale art. 2, alin.2 din Ordin;
III. lit. d si e ale art. 2, alin. 3 din Ordin;
IV. art. 3 din Ordin;
lit. caa lin. 1 art. 14 din Ordin;
VI. alin. 2 art. 15 din Ordin;
VII. anexa 1,3, 4a, 4b si 7 din Ordin
În fapt, prin plângerea prealabilă adresată Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 14.01.2009 (potrivit confirmării de primire anexată), reclamantul a solicitat revocarea anumitor dispoziții ale Ordinului 1009/2007, menționate mai sus, in petitul cererii.
Deși a confirmat de primire plângerea prealabilă nu a răspuns solicitărilor reclamanta, în termenul de 30 de zile, așa cum era obligată potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004.
Prevederile din Ordinul sus-menționatîncălcă normele cu forța juridică superioară, respectiv:
1.Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor in insolvență;
siintră în contradicțiecu următoarele acte normative:
2.Statutul de organizare și funcționare al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România
3. Codul d e etica profesionala si disciplina al Uniunii Naționale a Practicienilor in insolvență;
Sinu sunt conforme cu normele din dreptul comunitar, cu care se pretinde ca ar fi armonizate, respectiv:
4.Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale transpusa in Legea nr.-privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România;
5.Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne.
Ordinul 1009/2007 se pretinde a fi emis în considerarea și pentru aplicarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței si a OUG86/2006 privind organizarea activității practicieni lor în insolvență.
Ca urmare, normele din prezentul Ordin ar trebui, potrivit prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă să nu adauge la actul normativ cu forță juridică superioară și să nu intre în contradicție cu acesta.
1. Astfel, art. 1 din Ordin, potrivit cu care practicienii in insolvență pot să își desfășoare activitatea pe zone geografice, intră în contradicție cu OUG 86/2006 si art. 11 din Statutul profesiei conform cărora exercitarea profesiei nu este limitată teritorial-administrativ.
Având în vedere ca este de departe cel mai mare creditor in majoritatea dosarelor de insolvență, acreditarea practicienilor în insolvență pentru anumite zone geografice limitează drastic accesul acestora la dosare de lichidare de pe tot cuprinsul țării și prin aceasta libera concurență dintre membrii profesiei.
Întrucât se pretinde de către statul român ca dreptul pozitiv în materie este armonizat cu Directivele 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne și 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, ar trebui ca actul administrativa cărei revocare o cere să reflecte prevederile celor două directive.
II. Solicită revocarea lit. a, d, e, f, g ale art. 2, alin.2 din Ordin deoarece aceste criterii de departajare defavorizează practicienii noi intrați în profesie precum și practicienii care își schimbă forma de exercitare a profesiei.
Astfel, niciodată un practician în insolvență nou intrat în profesie sau care și-a schimbat forma de exercitare a profesiei nu va putea să se prevaleze de un portofoliu de societăți lichidate pentru care să se poate calcula procentul de sume recuperate atât pentru creditorul cât și pentru alți creditori. În mod identic, acesta nu va putea proba experiența în colaborarea cu organul fiscal sau sumele aduse la masa credală ca urmare a anularii unor acte făcute în frauda creditorilor, știindu-se că dintr-un anumit număr de dosare numai o fracțiune mică se pretează pentru exercitarea acțiunilor menționate. Urmarea nu este cea dorita de legiuitorul comunitar si cel național ci în sens contrar scopului pentru care Ordonanța a fost emisă, deoarece practicienii vechi în profesie sunt favorizați în detrimentul celor nou intrați, producându-se o discriminare "între persoane aflate în situații identice, putând deturna actul normativ în aplicarea căreia a fost emis de la însuși scopul pentru care a fost adoptat".
Acest fapt contravine art.69 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne.
Chiar dacă ar avea dreptul de a "agrea" practicieni în insolvență, regimul de autorizare trebuie sa fie justificat printr-un motiv imperativ de interes general și proporțional cu acest obiectiv.
III. În ceea ce privește lit.d și e ale art.2, alin.3 din Ordin, a arătat că, potrivit art.43 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne
. (43) Una dintre dificultățile fundamentale cu care se confrunta în special -urile în accesul la activitățile de servicii si în exercitarea acestora este complexitatea, durata si insecuritatea juridica a procedurilor administrative. Din acest motiv, după exemplul unor inițiative de modernizare în ceea ce privește bunele practici administrative la nivelul comunitar sau național, este necesar să se stabilească principii de simplificare administrativă, în special prin limitarea obligației autorizării în prealabil la cazurile în care acest lucru este indispensabil și introducerea principiului autorizării tacite de către autoritățile competente după expirarea unui anumit termen.
Strategia de reorganizare și/sau lichidare a societății debitoare este de fapt un pseudo-criteriu de departajare intre practicienii in insolvență din următoarele considerente:
1.presupune accesul la informație și documente financiar-contabile privind debitoarea pe care nu îl are niciun practician în insolvență cu excepția celui care a fost desemnat provizoriu, dar în acest caz este net favorizat cel numit provizoriu;
2.pentru a se puncta această strategie de reorganizare/lichidare, se presupune ca membrii comisiei de departajare să examineze premisele de la care pornește aceasta strategie, deci documentația financiar-contabila precum si situația patrimoniala a debitoarei. În caz contrar se favorizează strategiile de reorganizare/lichidare superoptimiste si irealizabile deoarece numai acestea, in viziunea comisiei, pot primi punctaj maxim.
3.pentru a puncta o strategie de reorganizare/lichidare, membrii comisiei ar trebui sa fie ei înșiși experți în insolvență/management de criză, ceea ce nu se întâmplă deoarece aceștia au alte specializări.
4.punctajele acordate nu pot fi cenzurate deoarece subiectivismul în acordarea lor este inerent pentru strategia de reorganizare/lichidare a societății debitoare.
Punctul e al alin. 3, art. 2 din Ordin face vorbire de "colaborarea cu organele fiscale" rezultata din situația transmisă de organele fiscale județene. Așa numita colaborare cu organul fiscal este o chestiune pur subiectiva dând loc abuzului administrativ, acest aspect neputând fi controlat nici de către practici anul in insolvență si nici de către instanța judecătorească. Or, este inadmisibil ca un ordin să cuprindă criterii subiective, care să nu poată fi cenzurate de către instanța judecătorească.
Criteriul "colaborarea cu organele fiscale" reprezintă, dat fiind arbitrariul sau si sustragerea de la orice posibilitate de cuantificare sau de control, o dispoziție în totală contradicție cu Directiva -/CE, fiind neconvențională si adoptată cu exces de putere administrativă.
IV. A precizat că art.3 fiind subsecvent art. 2 cărui revocare a solicitat-o, trebuie anulat și acesta în virtutea principiului accesorium sequitur principale.
A apreciat că lit.c a alin.1 a art. 14. Motivele pentru care trebuie revocat au fost dezbătute la capitolul III.
VI. (A menționat că alin.2 a art. 15. Motivele pentru care trebuie revocat au fost dezbătute la capitolul II.
VII. De asemenea, anexele 1, 3, 4a, 4b și 7 din Ordin trebuie revocate, având în vedere că reprezintă transpunerea matematică a normelor atacate la capitolele I-VI.
În drept, și-a întemeiat cererea pe Legea nr. 554/2004, Legea nr. 85/2006, Directiv 2006/123/CE a Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne, Directiva 2005/36/CE transpusă în Legea nr.200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor in insolvență; Statutul de organizare și funcționare al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, Codul d e etica profesionala si disciplina al Uniunii Naționale a Practicienilor in Insolvență.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 4 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007, dispoziții care nu sunt contestate de reclamantă:
"(1) Organele fiscale care au calitatea de creditori fiscali în dosarele care au ca obiect procedura insolvenței vor propune judecătorului-sindic și vor vota desemnarea de administratori judiciari sau de lichidatori numai dintre cei înscriși pe Lista practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Potrivit dispozițiilor art.6 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007, dispoziții care, de asemenea, nu sunt contestate de reclamantă, organele fiscale, de asemenea, vor propune.
Astfel cum se poate constata din dispozițiile legale sus menționate, actul normativ atacat de reclamantă vizează numai selecția practicienilor în insolvență care urmează a fi propuși judecătorului sindic și care urmează a fi votați n vederea desemnării ca administratori judiciari sau lichidatori de către organele fiscale care au calitatea de creditor fiscal și nu desemnarea efectivă a practicienilor în insolvență ca administratori sau lichidatori în cadrul dosarelor de insolvență.
Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007 are în vedere criterii pe baza cărora organele fiscale își pot exprima poziția în dosarele de insolvență, în calitate de creditor, alături de alți creditori, in vederea luării unei hotărâri.
Desemnarea efectiva a practicienilor în insolvență și confirmarea acestora se realizează în conformitate cu dispozițiile art.11 alin. 1 lit. c si d si ale art. 19 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările si completările ulterioare.
În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia art.1 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1009/2007"intra în contradicție cu OUG nr. 86/2006 și art.11din Statutul profesiei"(fila 3 paragraful 1 din acțiune), precum și cu prevederile Directivei 2006/123/CE si ale Directivei 2005/36/CE transpusă în Legea nr.200/2004 conform cărora exercitarea profesiei nu este limitata teritorial iar acreditarea practicienilor in insolvență pentru anumite zone geografice ar limita accesul acestora la dosare pe tot cuprinsul țării și prin aceasta libera concurenta intre membrii profesiei a învederat următoarele:
Dispozițiile art.1 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1009/2007 nu limitează desfășurarea activității practicienilor în insolvență pe tot cuprinsul țării.
Mai mult, în situația în care un practician în insolvență dorește extinderea agreării și pentru alte zone decât cele pentru care a optat inițial poate face o solicitare în acest sens în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 2 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007.
Este nefondată solicitarea reclamantei privind revocarea art. 2 alin. 2 lit. a, d, e, f, si g din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1009/2007 întrucât aceste criterii de departajare ar defavoriza practicienii nou intrați în profesie și pe cei care și-au schimbat forma de exercitare a profesiei, precum și solicitarea privind anularea art. 2 alin. 3 lit.d) si e) din Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1009/2007.
Astfel cum se poate constata dispozițiile art. 2 alin. 2 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1009/2007 stabilesc criterii privind agrearea practicienilor in insolvență și înscrierea acestora în Lista practicienilor agreați. In această listă sunt înscriși toți practicienii in insolvență care obțin un anumit punctaj.
Este nefondată susținerea reclamantei potrivit căreia prin stabilirea criteriilor de selecție a practicienilor agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală, ar fi încălcate prevederile Directivei nr.2006/123/CE, privind serviciile in cadrul pieței interne, în sensul că ar împiedica accesul la o activitate sau exercitarea acesteia in temeiul libertății de stabilire, precum si cea potrivit căreia prin stabilirea criteriilor de agreare, Agenția Națională de Administrare Fiscală ar stabili un regim de autorizare.
Prin stabilirea unei proceduri de selecție a practicienilor agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală instituția pârâtă urmărește să stabilească criterii obiective, pe baza cărora, în condițiile Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței, organele fiscale teritoriale sau centrale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care gestionează dosarele de insolvență, sa facă propuneri de desemnare de către judecătorul sindic a practicienilor in insolvență.
În ceea ce privește afirmația reclamantei potrivit căreia strategia de reorganizare si/sau lichidare a societății debitoare ar fi de fapt un pseudo-criteriu de departajări" între practicienii în insolvență (fila 5 paragraful 6 din acțiune) a învederat faptul că această strategie poate fi elaborată de practicianul in insolvență și fără a avea acces la documentele financiar-contabile ale debitoarei, strategia fiind strict un plan de acțiune, cu etape și desfășurare în timp, creditorul bugetar urmând a aprecia pe baza elementelor menționate de practicienii în insolvență, inclusiv programul în timp al strategiei, care dintre aceste strategii avantajează creditorul bugetar, in considerarea interesului public pe care acesta îl apără, prin aplicarea punctajului prevăzut în anexa nr. 1 pct. 2 la Ordinul 1009/2007.
Referitor la afirmația reclamantei potrivit căreia membrii comisiei nu ar avea expertiza necesară analizei și punctării strategiei (fila 6 paragraful 2 din acțiune) a arătat că membrii acestei comisii sunt persoane cu pregătire economică și juridică; cu o experiență îndelungată în activitatea de administrarea a creanțelor bugetare.
În ceea ce privește criteriul colaborării cu organele fiscale, a precizat că acesta a fost instituit în considerarea relațiilor directe dintre organele fiscale si practicienii in insolvență in dosarele de insolvență gestionate anterior de acesteia, precum si a faptului că nu este în interesul organului fiscal, creditor bugetar, să propună judecătorului-sindic în procedura insolvenței desemnarea unui practician cu care a avut o colaborare trecută defectuoasă.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de revocare a dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1009/2007, astfel cum arată chiar reclamanta, obiectivul vizat este acela de a se asigura un procent cat mai mare de recuperare a creanțelor.
Acest criteriu de departajare între ofertanți vizează gradul de acoperire a creanțelor (în valori procentuale %) si nu sumele efectiv recuperate astfel încât nu are relevanță faptul că firmele aflate în lichidare sunt"coloși industriali"sau"RL-uri", astfel cum, în mod eronat, apreciază reclamanta la fila 5 paragraful 2 din acțiune.
In ceea ce privește solicitarea reclamantei privind revocarea art. 2 alin. 3 lit. d si e, ale art.3 si ale art. 14 alin.1 Iit.c din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1009/2007, a învederat faptul că actul normativ contestat de reclamantă vizează numai selecția practicienilor în insolvență care urmează a fi propuși judecătorului sindic și care urmează a fi votați în vederea desemnării ca administratori judiciari sau lichidatori de către organele fiscale care au calitatea de creditor fiscal și nu desemnarea efectiva a practicienilor in insolvență ca administratori sau lichidatori în cadrul dosarelor de insolvență.
Referitor la solicitarea de revocare a anexelor nr. 1, 3, 4a, 4b, și 7 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007"având în vedere ca reprezintă transpunerea matematică a normelor atacate la capitoleleI1-VI"(fila 7 paragraful 1 din acțiune) a rugat să se respingă acțiunea ca nefondata în baza principiului"accesorium sequitur principale".
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri reprezentând documentația care a stat la baza actului administrativ atacat.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată faptul că acțiunea este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
După cum s-a consacrat în jurisprudența CEDO (cauza Rotaru împotriva României, în principiu, orice legelato sensutrebuie să îndeplinească cerințele de accesibilitate și previzibilitate.
În ceea ce privește cerința previzibilității, aceeași jurisprudență a stabilit că o normă este "previzibilă" numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate, să își corecteze conduita.
Totodată, conform art.1 alin.2 din Legea nr.24/2000, republicată, "actele normative se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică în conformitate cu prevederile Constituției României, republicată, cu dispozițiile prezentei legi, precum și cu principiile ordinii de drept", iar potrivit art.34 alin.1 din aceeași lege " actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie".
Rezultă, deci, că atât jurisprudența CEDO, cât și legislația internă impun anumite cerințe de ordin calitativ, printre care și ce a preciziei normelor, în așa măsură încât să permită corectarea conduitei, care trebuie respectate în cazul adoptării tuturor actelor normative.
Or, din analiza prevederilor Ordinului nr.1009/2007 al Președintelui ANAF, rezultă, fără echivoc, că această cerință esențială a legii nu este respectată în privința literei d) a art.2 alin.3 din Ordinul ANAF nr.1009/2007, precum și a pct.-ului 2-1, doar în ceea ce privește acordarea punctajului pentru strategia de reorganizare și/sau lichidare din Anexa 1 la același ordin.
Astfel, conform art.2 alin.3 lit.1 din Ordinul ANAF nr.1009/2007, pentru "contribuabilii care au creanțe fiscale mai mari sau egale cu 10.000.000 lei, Comisia va efectua o selecție pentru desemnarea practicianului care va fi propus judecătorului sindic de către organul fiscal, având în vedere următoarele criterii: d) strategia de reorganizare și/sau lichidare, cu program în timp"
Totodată,la pct.-ul 2-1 din Anexa 1 la același ordin se prevede, corelativ criteriului "strategia de reorganizare și/sau lichidare, cu program în timp", un număr de 25 de puncte pentru cea mai avantajoasă strategie, cu pas de scădere de 5 puncte pentru celelalte strategii, în ordine descrescătoare.
Se observă, deci, în mod facil, că un ordin menit a stabili criterii ușor cuantificabile, în vederea determinării, în mod transparent, a practicienilor în insolvență agreați, având ca rațiune primordială sporirea eficienței cheltuirii fondurilor publice și stimularea practicienilor în insolvență care au dovedit preocupare pentru protejarea intereselor creditorilor (implicit ale statului, în calitate de creditor), acordă, în cazul marilor creditori, un punctaj foarte mare pentru un criteriu de maximă generalitate(strategie), care nu este însoțit de nici un algoritm sau mod de calcul, cel puțin orientativ, și de nicio garanție că ipoteticii practicieni candidați vor avea acces, în egală măsură, la datele absolut necesare, în privința societății aflate în insolvență, pentru edificarea strategiei.
Practic, criteriul în discuție, deschide, indubitabil, calea arbitrariului din partea autorității fiscale, în desemnarea practicienilor în insolvență agreați, tocmai în cazul contribuabililor "care au creanțe fiscale mai mari sau egale cu 10.000.000 lei", unde transparența și rigoarea ar trebui să fie maxime.
Curtea precizează și faptul că un criteriu precum, "strategia de reorganizare și/sau lichidare, cu program în timp", dacă este însoțit, în mod corespunzător, de un algoritm sau modalitate de calculare a punctajului, precum și de garanții privind accesul, în aceleași condiții, la datele necesare construirii strategiei, nu numai că ar respecta cerințele legii, dar ar fi și un element suplimentar de asigurare a realizării scopului actului normativ. Legea este încălcată doar prin prevederea unor criterii, precum cel aflat în discuție, care favorizează acțiunea arbitrar și nu permite identificarea elementelor care să conducă la corectarea conduitei,astfel încât să asigure realizarea deplină a scopului criteriului (identificarea sigură și transparentă a celei mai avantajoase strategii, căreia să i se acorde punctajul maxim).
Referitor la celelalte critici formulate de reclamantă, Curtea constată că sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate.
Astfel, art.1 din Ordinul ANAF prevede doar elaborarea unei liste a practicienilor în insolvență agreați pe zone geografice, având drept scop sporirea eficienței cheltuirii fondurilor publice, dar prin aceasta nu se limitează desfășurarea activității practicienilor în insolvență pe tot cuprinsul țării. în insolvență care depun documentația necesară au posibilitatea să opteze pentru o zonă geografică, mai multe zone geografice, neaducându-se atingere OUG nr.86/2006.
De asemenea, cum corect susține pârâta, este nefondată solicitarea reclamantei privind anularea art. 2 alin. 2 lit. a, d, e, f, și g din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 1009/2007 întrucât aceste criterii de departajare ar defavoriza practicienii nou intrați în profesie și pe cei care și-au schimbat forma de exercitare a profesiei, precum și solicitarea privind anularea art. 2 alin. 3 lit e) din Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1009/2007.
Astfel cum se poate constata dispozițiile art. 2 alin. 2 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007 stabilesc criterii privind agrearea practicienilor în insolvență și înscrierea acestora în Lista practicienilor agreați. In aceasta listă sunt înscriși toți practicienii în insolvență care obțin un anumit punctaj.
Este nefondata susținerea reclamantei potrivit căreia prin stabilirea criteriilor de selecție a practicienilor agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscala, ar fi încălcate prevederile Directivei nr.2006/123/CE, privind serviciile în cadrul pieței interne, în sensul că ar împiedica accesul la o activitate sau exercitarea acesteia in temeiul libertății de stabilire, precum și cea potrivit căreia prin stabilirea criteriilor de agreare, Agenția Națională de Administrare Fiscala ar stabili un regim de autorizare.
Prin stabilirea unei proceduri de selecție a practicienilor agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală instituția noastră urmărește să stabilească criterii obiective, pe baza cărora, în condițiile Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței, organele fiscale teritoriale sau centrale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscala, care gestionează dosarele de insolvență, să facă propuneri de desemnare de către judecătorul sindic a practicienilor în insolvență.
Va rugam sa observați ca aceasta procedura de selecție nu presupune accesul la o activitate sau exercitarea acesteia, finalitatea ei fiind selecția practicienilor în insolvență ce urmează a fi agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscala, în calitatea sa de creditor în cadrul procedurii de insolvență, desemnarea practicienilor în insolvență și confirmarea acestora realizându-se, astfel cum am arătat mai înainte,î conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Mai mult decât atât criteriile de selecție prevăzute în cuprinsul art.2 alin.(2) lit.a), d), e), f), g) din Ordinul nr. 1009/2007 nu pot fi calificate ca și criterii discriminatorii, Agenția Națională de Administrare Fiscala în calitatea sa de administrator al bugetului general consolidat si din aceasta perspectiva creditor al debitorilor aflați în procedura insolvenței, stabilindu-le în considerarea interesului public pe care gestiunea sumelor datorate bugetului general consolidat îl presupune.
In ceea ce privește criteriul colaborării cu organele fiscale instanța apreciază că acesta a fost instituit in considerarea relațiilor directe dintre organele fiscale si practicienii in insolvență în dosarele de insolvență gestionate anterior de acesteia, precum și a faptului că nu este în interesul organului fiscal, creditor bugetar, să propună judecătorului-sindic în procedura insolvenței desemnarea unui practician cu care a avut o colaborare trecută defectuoasă.
Mai mult decât atât, acest criteriu nu este unul subiectiv și în niciun caz lăsat la liberul arbitru al organului fiscal, întrucât organul fiscal care stabilește modul de colaborare cu practicianul în insolvență a vizat poate proba proasta colaborare pe baza actelor efectuate în dosarele de insolvență anterioare gestionate de practicianul în insolvență în cauza.
In ceea ce privește solicitarea reclamantei de revocare a dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007, astfel cum arată chiar reclamanta, obiectivul vizat este acela de a se asigura un procent cât mai mare de recuperare a creanțelor.
Acest criteriu de departajare între ofertanți vizează gradul de acoperire a creanțelor (în valori procentuale %) și nu sumele efectiv recuperate astfel încât nu are relevanță faptul că firmele aflate în lichidare sunt"coloși industriali" sau"-uri", astfel cum, în mod eronat, apreciază reclamanta prin acțiune.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind anularea art.2 alin.3 lit.e ale art.3 și ale art.14 alin.1 lit.c din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1009/2007, aceasta este neîntemeiată, deoarece prevederile în discuție se referă la un criteriu legal și necesar și asigură funcționalitatea actului normativ. Totodată, faptul că, doar prin modul în care a fost formulat, criteriul referitor la strategie nu este legal, nu înseamnă că depunerea unei astfel de strategii nu ar fi utilă (mai sus, s-a arătat chiar că, dacă s-ar respecta anumite cerințe, ar fi foarte necesară), fără ca, în condițiile date, să fie punctată.
În ceea ce privește solicitarea de anulare a anexelor 1,3,4a, 4b și 7 din Ordinul Președintelui ANAF nr.1009/2007, mai puțin prevederea privind punctarea strategiei, aceasta este neîntemeiată, deoarece reprezintă o transpunere materială necesară a normelor apreciate anterior ca fiind legale, în cazul lor fiind aplicabil, într-adevăr, principiul general de drept consacrat de adagiul " accesorium requitur principale".
Pe cale de consecință, în baza art.18 din Legea nr554/2004, modificată și completată, se va admite în parte acțiunea și se va anula lit.d) a art.2 alin.3 din Ordinul ANAF nr.1009/2007, precum și pct.-ul 2-1, doar în ceea ce privește acordarea punctajului pentru strategia de reorganizare și/sau lichidare, din Anexa 1 la același ordin. Totodată, se va respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantei privind anularea art. 2 alin. 31it.e, ale art. 3 si ale art. 14 alin. 1 lit. c din.Ordinul Presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1009/2007, acesta este |
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE I, cu sediul ales în B,-,.101,.2,.2,.20, sector 3, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B,-, sector 5.
Anulează lit.d) a art.2 alin.3 din Ordinul ANAF nr.1009/2007, precum și pct.-ul 2-1, doar în ceea ce privește acordarea punctajului pentru strategia de reorganizare și/sau lichidare, în Anexa 1 la același ordin.
Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.11.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Gh./4 ex.
19.04.2010
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor
