Anulare act administrativ . Decizia 372/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 372/CA
Ședința publică de la 03 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul Consiliul Județean, cu sediul în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.439/21.02.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - SRL, cu sediul în T,-, -.B,.9, județ T, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 26.06.2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.07.2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Reclamanta - " " SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean T pe calea contenciosului administrativ să se dispună anularea în tot adresei nr.5219/07.09.2007 emisă de pârât iar în temeiul art.15 alin.1 din Legea 554/2004 să se dispună suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluționarea irevocabilă a cauzei și obligarea pârâtului la plata de daune morale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin adresa nr.5219 din 07 septembrie 2007, pârâtul Consiliul Județean T i-a comunicat ca urmare scrisorii emise de reclamantă și înregistrată la pârât sub nr.1/5219 din 07.06.2007, aceasta ar fi renunțat la contractul de concesiune nr.25/2001 și că astfel ar fi îndeplinite clauzele contractuale pentru încetarea concesiunii.
Prin același act administrativ s-a mai constatat încetarea de drept a contractului de concesiune nr.25/20.02.2001 încheiat între părți.
Actul administrativ atacat conține mențiuni contradictorii care nu se pot concilia, ceea ce determină nelegalitatea acestuia și anume, în ultima frază se precizează" contractul de concesiune nr.25/20.02.2001 încetează de drept la data de 31 octombrie 2007" iar în alin.2 se menționează că reclamanta a renunțat la contractul de concesiune, fiind îndeplinite clauzele contractuale pentru încetarea concesiunii înaintea termenului prevăzut.
În fraza a doua a actului administrativ se face referire la încetarea concesiunii înaintea termenului prevăzut, iar în fraza a treia se face mențiunea despre încetarea de drept a contractului de concesiune la data de 31 octombrie 2007.
A mai arătat reclamanta că la data de 29 mai 2007, actul adițional nr.6 la actul constitutiv al societății a fost numit administrator cu puteri depline și a fost revocat din funcția de administrator numitul
De la data numirii lui în funcția de administrator, acesta a exercitat toate prerogativele pe care Legea nr.31/1990 i le conferă, fiind singura persoană care putea să reprezinte legal societatea reclamantă.
După revocarea din calitatea de administrator a lui -G, prin adresa nr.1/5319/07.06.2007 acesta a fost comunicat în numele societății reclamante, Consiliul Județean T, că societatea a renunțat la contractul de concesiune nr.25/2001.
Pârâtul nu putea lua act de această renunțare deoarece G nu mai avea calitatea de administrator, iar prin încheierea nr. 1976/ 12.07.2007 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului s-a admis cererea formulată de în calitate de administrator al societății reclamante și s-a dispus înscrierea în Registrul Comerțului a modificărilor prevăzute în hotărârea asociatului unic, persoana juridică - " " SRL nr.6 din data de 29 mai 2007, hotărâre prin care printre altele a fost numit în calitate de administrator cu puteri depline.
Măsura de încetare a contractului de concesiune luată de pârâtă este abuzivă și o prejudiciază pe reclamanta care folosește în prezent terenul și a efectuat pe aceasta lucrări agricole de toamnă.
Față de această situație, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii, anularea actului administrativ atacat și suspendarea executării acestuia.
La termenul din 10 ianuarie 2006, reclamanta prin apărătorul său a arătat că nu înțelege să mai susțină capătul de cerere privind suspendarea actului administrativ atacat, iar la termenul din 07 februarie 2008 precizat că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin sentința civilă nr.439 din 21.02.2008, Tribunalul Tulcea Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN T, a dispus anularea măsurilor dispuse prin adresa nr.5219 din 07.09.2007 emisă de Consiliul Județean T ca nelegale și netemeinice, a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale și obligarea pârâtul la plata sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 07.06.2007, când Gae mis adresa înregistrată sub nr.1 / 5219/ 07.06.2007, acesta nu mai avea calitatea de administrator potrivit voinței asociaților societății reclamante fiind revocat din 29 mai 2007, astfel că nu mai putea să o reprezinte și să o administreze.
Mai mult, reclamanta a emis actul administrativ atacat la data de 07.09.2007, după ce hotărârea nr.6/29 mai 2007, fusese înscrisă în Registrul Comerțului prin încheierea nr.1976/12.07.2007.
S-a mai constatat că prin actul administrativ atacat, pârâtul afirmă pe de o parte că, urmare solicitării reclamantei de a renunța la contract, în conformitate cu dispoz. art.15 lit.d din contract, sunt îndeplinite condițiile pentru încetarea concesiunii, înaintea termenului prevăzut, iar pe de altă parte că el încetează de drept la data de 31 octombrie 2007.
Tribunalul Tulcea reține că raportarea și invocarea de către pârât în speță a dispozițiilor art.15 lit.d din contract este nelegală, deoarece potrivit acestui articol încetarea concesiunii înaintea termenului prevăzut în contract, poate să intervină în cazul imposibilității obiective a concesionarului de a exercita dreptul de folosință asupra terenului.
Ori, reclamanta nu a invocat și nu s-a făcut dovada imposibilității obiective de a-și exercita dreptul de folosință asupra terenului pe care l-a folosit. Instanța a reținut că este neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune morale, deoarece nu s-a făcut dovada faptului că reclamanta a suferit un astfel de prejudiciu.
Față de aceste considerente, Tribunalul Tulceaa admis în parte acțiunea, a dispus anularea măsurilor dispuse prin adresa nr.5219 din 07.09.2007 emisă de Consiliul Județean T ca nelegale și netemeinice și a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale și a obligat pârâtul la plata sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, susținând că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea pentru că renunțarea la contractul de concesiune s-a făcut în condiții de valabilitate, pentru că la data de 06.06.2007, G era administratorul societății.
La acestea se adaugă și împrejurarea că, potrivit art.204 alin.4 din 5/ 1990 și art.5 din 26/1990 - modificările aduse actului constitutiv al societății comerciale se înregistrează în registrul comerțului și devin opozabile față de terți la data efectuării înregistrării, ori hotărârea nr.6 din 29.05.2007 a fost înregistrată în registrul comerțului prin încheierea judecătorului delegat nr. 1976/12.07.2007.
Recursul este fondat.
Potrivit art.197 din 31/1990 societatea este administrată de unul sau mai mulți administratori, asociați sau neasociați, numiți prin actul constitutiv sau de adunarea generală.
În scopul cunoașterii de către terți a persoanelor care administrează și reprezintă societatea legea instituie anumite formalități de publicitate.
Potrivit art.204 al.4 din 31/1990 și art.5 al.1 din 26/1990 - modificările aduse la actul constitutiv al unei societăți comerciale se înregistrează în registrul comerțului și devin opozabile față de terți de la data efectuării înregistrării.
Pe de altă parte, potrivit art.54 al.11 din Legea 31/1990, după efectuarea formalităților de publicitate în legătură cu persoanele care, ca organe ale societății sunt autorizate să o reprezinte, societatea nu poate opune terților nicio neregularitate la numirea acestora, cu excepția cazului când societatea face dovada că terții respectivi aveau cunoștință de această neregularitate.
Societatea nu poate invoca față de terți numirile în funcțiile prev. în alin.1 sau încetarea acestor funcții, dacă ele nu au fost publicate în conformitate cu legea.
Din cele ce preced, rezultă că societățile nu pot invoca față de terți o numire în calitate de reprezentant al societății dacă ea nu a fost publicată în condițiile legii
Întrucât cerințele de publicitate sunt instituite în favoarea lor, terții pot invoca însă actele sau faptele cu privire la care nu s-a îndeplinit publicitatea - art.51 Legea 31/1990.
În cauză, din probele administrate în cauză în raport de dispozițiile legale suscitate se constată:
1. Modificările aduse la actul constitutiv al reclamantei prin Hotărârea Adunării Generale nr.6 din 29.05.2007, au fost înregistrate în registrul comerțului prin încheierea judecătorului delegat nr.1976/12.07.2007. În dispozitivul încheierii se menționează retragerea administratorului G și numirea lui. În condițiile art.54, 204 din Legea 31/1990 și art.5 din 26/1990, față de pârât, care este terț, Hotărârea Adunării Generale a asociaților de schimbarea administratorului produce efecte de la data încheierii judecătorului delegat, respectiv 12.07.2007.
2. La data de 14.06.2007 - G era administrator al pârâtei pentru că de schimbare a acestuia nu fusese înregistrată în registrul comerțului - astfel că renunțarea la contractul de concesiune nr.25/20.02.2007 făcută de el la 06.06.2007 a fost validă. Această împrejurare a fost dovedită de pârât prin adresa nr.14760/14.06.2007 emisă de Oficiul Registrului Comerțului prin care se atestă că administrator al reclamantei la data renunțării de contractul de concesiune era
3. Actul administrativ atacat a fost emis de pârâtă la data de 07.09.2007, dată la care Hotărârea Adunării generale nr.6/ 29.05.2007 fusese înscrisă în registrul comerțului. Acest act are la bază însă renunțarea la contractul de concesiune făcută la 06.06.2007 - care nefiind atacată în nici un fel de către reclamantă - rămâne valabilă - pentru că adresa de renunțare fusese înregistrată anterior înregistrării nr.6/29.05.2007,
4. Clauza denunțării unilaterale a contractului este o clauză ce reprezintă exercitarea dreptului născut din voința părților de a pune astfel capăt contractului în mod direct posibilă în cazul contractelor cu execuție succesivă, după trecerea unui interval de timp în care părțile și-au executat reciproc obligațiile, constituind o excepție de la principiul irevocabilității contractului și de la principiul simetriei care guvernează încheierea, modificarea sau desfacerea contractului.
În cauză, părțile au convenit prin art.15 lit.d din contract posibilitatea denunțării unilaterale acestui contract cu respectarea formalității încunoștiințării celeilalte părți.
Această clauză reprezintă exercitarea dreptului născut din voința părților de a pune astfel capăt contractului în mod direct în condițiile și cu consecințele pe care le prevede.
Pârâta, dând eficiența constată de părți la data efectuării clauzei de denunțare a contractului de concesiune prev. în art.15 lit.d din actul juridic, a respectat cu referire la aceasta, cerințele prev. de art.969 cod civil - și a luat act de renunțarea la contract în baza adresei nr.1 din 07.06.2007 - a administratorului societății.
Odată ce a luat act de denunțarea unilaterală a contractului, evident că pârâta nu putea să revină asupra acestei denunțări, pentru că nu ea o făcuse.
Singura care putea să revină la actul de renunțare era reclamanta - care însă nici în prezent nu a revenit asupra renunțării la contract.
Reclamanta, prin prezenta acțiune nu solicită altceva decât anularea unui act emis de pârâtă care însă nu conține manifestarea ei de voință - ea fiind doar o constatare a cererii de denunțare a contractului de concesiune a reclamantei.
Așa fiind, se constată că este fondat recursul, urmând ca în baza art.312 cod pr.civilă să fie admis, modificată în tot sentința, în sensul că va fi respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul Consiliul Județean, cu sediul în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.439/21.02.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - SRL, cu sediul în T,-, -.B,.9, județ T, având ca obiect anulare act administrativ.
Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-;
Jud.red.--
10 Iulie 2008
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore, Eufrosina Chirica
