Anulare act administrativ . Decizia 372/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 372/ Dosar nr-
Ședința publică din 30 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- -- - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 238/C din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- având ca obiect "anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 mai 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru datele de 27 mai și 30 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.238/C/28.03.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului M, având ca obiect anularea Ordinului nr. 274/15.11.2007 emis de pârâtă.
Pentru a da această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a îndeplinit funcția de vicepreședinte al Municipiului B M, în același timp, a îndeplinit și funcția de expert tehnic judiciar, după cum a recunoscut în cuprinsul acțiunii.
Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, a prevăzut în secțiunea a 4-a " privind aleșii locali", iar la art. 87 se apreciază: "Funcția de primar și viceprimar, primar general sau viceprimar al municipiului B, președinte și vicepreședinte al Consiliului Județean este incompatibil cu:
k- orice alte funcții publice sau activități remunerate în țară sau străinătate, cu excepția funcției de cadrul didactic sau a funcțiilor în cadrul unor asociații, fundații sau alte organizații neguvernamentale".
Conform declarației de interese depusă la filele 45-46, reclamantul, pe durata mandatului de viceprimar, respectiv în anul 2007 realizat venituri din exercitarea calității de expert.
În această situație, devin aplicabile dispozițiile art. 87 lit.k din Legea nr. 161/2003, astfel încât ordinul emis de Instituția Prefectului M nr. 274/15.11.2007 este legal.
În cauză a formulat recurs reclamantul, solicitând în principal admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la Tribunalul Brașov, fie admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii reclamantului.
În susținerea recursului declarat, reclamantul a arătat că hotărârea instanței de fond este insuficient motivată, este incompletă, ea neacoperind prin motivare toate chestiunile și apărările invocate de reclamant. Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că activitatea de expert nu reprezintă o profesie, ci este o activitate cu caracter aleatoriu, periodică, fără a reclama permanență, în cadrul acestei activități reclamantul fiind consultat în calitate de specialist. Prin urmare, reclamantul apreciază că activitatea de expert poate fi considerată o activitate sui generis, caracterizată prin întocmirea de lucrări științifice, la dispoziția unei instanțe de judecată, fără ca între expert și părțile din dosare nu se niciodată raporturi juridice contractuale. Expertul este așadar un specialist care realizează lucrări numai la dispoziția instanțelor de judecată, fiind numit de instanță la recomandarea biroului local de expertize dintre experții judiciari înscriși, acreditați la acel birou, în funcție de domeniul de specializare, conform dispozițiilor OG nr.2/2000 privind organizarea activității de expertiză judiciară, expertiza fiind în dosare o probă ca oricare alta, pe care instanța o poate înlătura dacă apreciază necesar. Reclamantul mai arată că nu există incompatibilitate între calitatea de expert judiciar și funcția de viceprimar, în sensul Legii nr.161/2003, deoarece activitatea de expert nu este o activitate remunerată de natură să atragă incompatibilitatea cu calitatea de ales local, activitatea de expert fiind o activitate de interes public, iar sumele încasate de expert fiind stabilite și verificate de instanța de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă, precum și prin prisma motivelor de recurs, Curtea de Apel constată că recursul reclamantului nu este întemeiat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța de recurs constată că prin sentința civilă 238/C/28.03.2008, Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a respins în mod corect acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului M, având ca obiect anularea Ordinului nr.274/15.11.2007 emis de pârâtă, instanța de fond reținând în esență că reclamantul a realizat venituri în cursul anului 2007 și din exercitarea calității de expert, având în același timp calitatea de viceprimar în cursul exercitării mandatului de ales local, împrejurare care contravine dispozițiilor art.87 lit.k din Legea nr.161/2003, titlul referitor la incompatibilitățile aleșilor locali.
În consecință, instanța de fond a apreciat în mod temeinic și legal că ordinul nr.274/2007 emis de Instituția Prefectului Județului M, atacat în cauză, este legal, pe temeiul juridic arătat mai sus.
Curtea de Apel constată că legiuitorul utilizează o exprimare univocă, explicită, în art.87 lit.k coroborat cu art.91 alin.4 din Legea nr.161/2003, stabilind cadrul juridic al incompatibilităților pentru aleșii locali, precum și excepțiile de la această regulă a incompatibilităților. Astfel, regula prevăzută de lege se referă la caracterul incompatibil al funcției de viceprimar cu orice alte funcții publice sau private ori activități remunerate, fie ele în țară ori în străinătate. Excepțiile introduse prin voința legiuitorului sunt, la rândul lor, explicite și într-o enumerare limitativă, nicidecum exemplificativă: funcția de cadru didactic, funcțiile în cadrul asociațiilor, fundațiilor sau al altor organizații neguvernamentale. Pe de altă parte, din examinarea legii speciale care reglementează statutul aleșilor locali, anume Legea nr.393/2004, rezultă că și în această situație legiuitorul a avut în vedere evitarea cauzelor de incompatibilitate prevăzute de Legea nr.161/2003 pentru aleșii locali, precum și rezervarea posturilor deținute la momentul procesului electoral de persoanele care au fost alese prin vot universal în autoritățile locale (primari, viceprimari), stabilind în art.28 că pe timpul exercitării mandatului de ales local (de primar, viceprimar) se suspendă contractul de muncă sau actul de numire, și în acest caz fiind enumerate tot limitativ excepțiile: cadre didactice, cercetători științifici, ziariștii cu atestat profesional, oamenii de cultură și artă. Nici în prima categorie de excepții și nici în cea de-a doua nu figurează și nici nu pot fi incluși experții judiciari, fie ei de specialitate topografică, cum este cazul reclamantului, ori de altă specialitate, câtă vreme legiuitorul nu prevede aceasta.
O definiție legală a "activității remunerate" nu a fost circumstanțiată expres de legiuitor, astfel încât această sintagmă trebuie privită în înțelesul său general, pornind de la termenii care o compun: noțiunea de "activitate" vizează activitățile lucrative în sens larg, care au la bază un efort de natură fizică ori intelectuală depus de o persoană (cum este în mod neîndoielnic și efortul depus de expertul judiciar pentru efectuarea expertizei dispuse de instanța de judecată), iar sensul termenului "remunerare" nu poate fi altul decât cel dat de orice dicționar explicativ al limbii române, anume acela de încasare a unei sume de bani sau a unui/unor bunuri în schimbul unei munci/activități prestate. Este, de asemenea, neîndoielnic faptul că experții judiciari sunt remunerați, sunt plătiți pentru expertizele pe care le efectuează la cererea părților ori din dispoziția organelor judiciare.
Este adevărat că și "activitatea didactică" (care figurează în Legea nr.161/2003 ca una dintre excepțiile la incompatibilități) este una remunerată, dar aceasta este o excepție expres reglementată de lege, astfel încât pe marginea sa nu se poate construi un raționament comparativ plauzibil între "orice activitate remunerată" și "activitatea didactică", știut fiind că excepțiile sunt de strictă interpretare.
Instanța de recurs apreciază că nu se poate aplica prin analogie aleșilor locali regimul juridic al funcționarilor publici, cu privire la care sistemul de incompatibilități este mai suplu, mai permisiv, fiind numai opțiunea legiuitorului de a stabili limitele incompatibilităților pentru diferite categorii de bugetari și, corelativ, regimul juridic al acestora. O eventuală modificare a legii 161/2003 ar putea exclude mai multe categorii de profesii ori de activități din categoria incompatibilităților, pe criteriul caracterului nepermanent și de larg interes public al acestor activități ori profesii, dar în absența unei norme juridice exprese în acest sens, nu se poate da o altă interpretare Legii nr.161/2003 în forma sa actuală.
Instanța de fond, deși a făcut o motivare restrânsă ca întindere, a menționat în această motivare temeiul juridic legal corect pentru respingerea acțiunii reclamantului, a interpretat corect dispozițiile legale aplicabile în speță, a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății, astfel încât sentința atacată este temeinică și legală, ea soluționând corect fondul cauzei cu care reclamantul a învestit instanța de judecată. Împrejurarea că problemele de drept pe care le ridică speța dedusă judecății nu sunt dezbătute pe larg, în detaliu și cu o motivare exhaustivă de către judecătorii fondului nu poate atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, din moment ce soluția dată este temeinică și legală, se bazează pe o interpretare corectă a legii, surprinde temeinic starea de fapt și face o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, instanța de recurs urmează să respingă recursul declarat de reclamant în cauză și să mențină sentința atacată, ca fiind o hotărâre temeinică și legală.
Decizia a fost dată cu opinia separată a unui judecător, opinie care vizează casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 238/C/28.03.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2008.
Judecător, Judecător,
- - -- -- -
Grefier,
Cu opinie separată în sensul:
recursului declarat, casarea sentinței civile atacate
și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Președinte,
- -
OPINIE SEPARATĂ:
Tribunalul Brașova respins prin sentința civilă nr. 238/C/28 martie 2008 acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului județului M cu obiect " anularea Ordinului 274/15.11.2007 emis de pârâtă" cu motivarea că reclamantul a fost atât viceprimar al municipiului BMc ât și expert judiciar încadrându-se în incompatibilitatea prevăzută de art. 87 lit. K din Legea nr. 161/2003, deci ordinul este legal.
Se constată că prima instanță nu a analizat motivele de fapt și de drept invocate de parte prin cererea de chemare în judecată și nici una din probele administrate în cauză. Apreciez că prin hotărârea recurată a fost soluționat procesul fără a se intra în cercetarea fondului.
Potrivit art. 6 alin. ( 1) din Convenția Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea 30/1994 orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială.
Art. 21 din Constituția României consacră și ea acest principiu.
Hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Pronunțarea nemotivată a sentinței recurate încalcă dreptul reclamantului la un proces echitabil.
Pentru aceste considerente am opinat în sensul casării sentinței recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare conform prevederilor art. 312 alin. 3 și 5 din Codul d e procedură civilă.
Apreciez că se impunea inclusiv suplimentarea probatoriului față de interpretările contradictorii date acestei probleme de instituțiile abilitate și diligențele depuse de reclamant în clarificarea imediată a situației sale.
Președinte,
- -
Red./1.07.2008
dact. /3.07.2008 - 2 ex.
Jud. fond:C
Red.0p.// 4.07.2008
DACT. / 14.07.2008 - 2.ex.
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
