Anulare act administrativ . Decizia 382/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 382
Ședința publică de la 11.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrjan Raluca Maria
JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.30/F/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- ( număr format vechi 2416/2008), în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 04.02.2010, din partea intimatului - reclamant, înscrisurile cerute de instanță la termenul anterior, mai exact cererea adresată Administrației Finanțelor Publice S, privind restituirea taxei de primă înmatriculare, dovada achiziționării autoturismului precum și dovada înmatriculării anterioare a acestuia, solicitând totodată și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, constatând că atât recurenta - pârâtă cât și intimatul - reclamant au solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prinsentința civilă nr.30F/22.01.2009,Tribunalul Ialomițaa hotărât următoarele:
A admis ca întemeiată cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3.837,72 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare actualizată cu rata dobânzii legale la data plății efective.
A obligat pârâta către reclamantă și la plata sumei de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentrua pronunța această soluție, prima instanțăa reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 28.11.2008, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3837,2 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare actualizată cu dobânda legală aferentă la data restituirii efective a sumei datorate, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism second hand iar pentru a fi înmatriculat în România a fost nevoit să achite suma de 3837,2 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, astfel fiind încălcat Tratatul Comunității Europene care limitează libertatea statelor membre în materie fiscală cu referire la restricționarea liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea unor taxe discriminatorii și protecționiste.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, tratatele constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din dreptul intern, respectiv prevederile art. 2141Cod fiscal, astfel că măsura perceperii taxei de primă înmatriculare nu are suport legal, sumele încasate cu acest titlu urmând a fi restituite.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.148 din Constituția României și prevederile Tratatului Comunității Europene.
Tribunalul a constatat fondată acțiunea reclamantului pentru următoarele considerente:
Potrivit actelor depuse la dosar rezultă că reclamantul a dobândit un autoturism marca 147, second hand.
Pentru ca acest autoturism să fie înmatriculat în România, reclamantului i s-a perceput o taxă de primă înmatriculare în sumă de 3837,2 lei potrivit chitanței nr. - din 22.02.2008, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice S, sumă ce s-a făcut venit la bugetul statului.
Taxa specială pentru autoturism și autovehicule este reglementată de art. 2141Cod fiscal, sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de 01.01.2007, urmare apariției Legii nr. 343/2006 care a suferit modificări prin nr.OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe, însă taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care, în urma vânzării, suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară.
Astfel, tribunalul a constatat existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
În conformitate cu art.25 din Tratatul Comunității Europene și art.28 CE, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent, restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent, Comunitatea Europeană statuând libertatea de circulație a mărfurilor.
Ori dispozițiile figurând în art. 214, indice 1 din Capitolul 2, indice 1 Cod fiscal, potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art. 25 din Tratat, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
Mai mult decât atât, Curtea a statuat deja că art. 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, textul din legea internă, respectiv Capitolul 2, indice 1, inclusiv art. 214, indice 1 Cod fiscal, prin taxa specială pe care o impune, intră în coliziune cu dispozițiile cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus, situație care după data de 01.01.2007, dată de la care România a aderat la Uniunea Europeană se rezolvă potrivit art. 148, alin. 2 din Constituția României.
Ori, potrivit Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană ratificat prin Legea nr. 157/2005, se prevede că, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare, astfel că, prin art. 2141- art. 2143Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 din Tratat, iar acest din urmă act normativ are prioritate de aplicare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice S, care și-a întemeiat motivele pe dispozițiile art.299 și art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.11 din G nr.50/2008, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut, în esență, că în infograma nr.5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanta Permanentă a României pe lângă -, se arată că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa de poluare pentru autovehicule sunt conforme cu criteriile europene, astfel fiind greșită precizarea instanței de fond, potrivit căreia nicio persoană care și-a înmatriculat autovehiculul anterior datei de 01.07.2008, nu datorează taxa de poluare, din moment ce nr.OUG50/2008 a intrat în vigoare la acea data, iar mai mult decât atât, acest act normativ este susținut de infograma nr.5899/26.06.2008 a Uniunii Europene.
Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.
Recursul este fondat, în parte.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și prevederile legale, cât și din oficiu, în conformitate cu art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată incidența motivului de casare prevăzut de art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, însă nu pentru susținerile invocate de recurentă, în motivele de recurs, ci pentru alte considerente ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în mod corect judecătorul fondului a reținut că reclamantul-intimat este îndreptățit la restituirea taxei de primă înmatriculare plătită pentru autoturismul achiziționat din interiorul spațiului comunitar, întrucât dispozițiile art.2141- 2143din Codul Fiscal au un caracter discriminatoriu în raport de dispozițiile art.28 și 90 din Tratatul CE, însă a greșit atunci când a dispus și actualizarea sumei de 3.837,72 lei cu rata dobânzii legale, la data plății efective, câtă vreme petentul nu ceruse, și prin cererea inițială adresată organului fiscal (fila 25 dosar recurs), această actualizare.
Așa fiind, prin această dispoziție instanța a interpretat și aplicat greșit prevederile art.124 din nr.OG92/2003 în care se arată că, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art.117 alin.2 sau art.70, după caz.
Acordarea dobânzilor se facela cererea contribuabililor.
Prin urmare, instanța poate dispune obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, dar numai în măsura în careaceasta a fost solicitată organuluifiscal competent să soluționeze cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare.
Cum reclamantul nu a cerut-o prin cererea inițială, iar instanța, prin hotărârea pronunțată a acordat-o, a pronunțat o sentință făcând o aplicare greșită a legii, fiind astfel incident cazul de casare prevăzut de art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Referitor la susținerile autorității recurente ce vizează reglementarea cuprinsă în G nr.50/2008, se reține că nu sunt relevante în soluționarea cauzei având în vedere că reclamanta a achitat taxa de primă înmatriculare prev. de art. 2141- 2143din Legea nr.571/203 și nu taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008, în mod corect reținând instanța de fond că litigiului nu îi este aplicabil art.11 din OUG 50/2008 care nu era în vigoare la data plății taxei de primă înmatriculare și la data declanșării litigiului.
Astfel, instanța de fond a făcut aplicarea principiului neretroactivității legii potrivit căruia o lege se aplică numai situațiilor ce se ivesc în practică după adoptarea ei, nu și situațiilor anterioare.
Cum OUG 50/2008 a intrat în vigoare ulterior achitării de către reclamantă a taxei de primă înmatriculare, nu este incidentă în soluționarea cauzei, din același motiv fiind irelevantă și nr.5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă UE - care se referă, de asemenea, la taxa de poluare.
În raport de aceste considerente, în temeiul disp. art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că respinge cererea privind acordarea dobânzii legale ca neîntemeiată și menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.30/F/22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- ( număr format vechi 2416/2008), în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Modifică sentința în parte, în sensul că admite în parte acțiunea, respingând capătul de cerere privind acordarea dobânzilor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnodact.
2 ex./12.02.2010
I -
Președinte:Cîrjan Raluca MariaJudecători:Cîrjan Raluca Maria, Canacheu Claudia Marcela
