Anulare act administrativ . Decizia 383/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 383
Ședința publică de la 11.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrjan Raluca Maria
JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de reclamantul PREFECTUL MUNICIPIULUI B, intervenienții, împotriva sentinței civile nr.1258/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.6397/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL B - prin Primar și cu intervenienții TARA,.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: intimatul - pârât MUNICIPIUL B - prin Primar - prin consilier juridic - cu delegație de reprezentare la dosar, intimata - intervenientă TARA - prin mandatar Tara G și prin avocat, lipsind celelalte părți.
În timpul dezbaterilor s-a prezentat și recurenta - intervenientă - personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, din partea recurentei - interveniente, copie de pe Certificatul de Moștenitor întocmit în urma dezbaterii succesiunii încheiată în urma decesului soțului său - - și el parte în prezenta cauză, având calitatea de recurent - intervenient.
Astfel cum rezultă din conținutul Certificatului atașat la dosarul cauzei, singurul moștenitor al numitului este soția acestuia - și ea parte în proces.
De asemenea, se învederează de către grefierul de ședință că s-a invocat în scris la dosar, de către recurenta - intervenientă, Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 pct. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 și a dispozițiilor Legii nr. 278/2009 de modificare a legii taxelor judiciare de timbru, stabilite prin Legea nr. 146/1997, precum și a dispozițiilor art. 5 alineat 5 din Legea nr.29/1990.
S-a solicitat de către aceeași parte și suspendarea prezentei cauze, în conformitate cu dispozițiile art. 244 (1) și (2) pr.civ. apreciind că soluționarea prezentei cauze depinde de modul de soluționare a mai multor dosare enunțate în scris.
La toate aceste cereri s-au atașat și înscrisuri de aceeași parte - recurenta - intervenientă.
S-au depus la dosar, tot prin Serviciul Registratură, la data de 08.02.2010, din partea intimatei - interveniente Tara, Note.
Curtea pune în discuție cererea de suspendare a cauzei, astfel cum a fost formulată și motivată în scris de recurenta - intervenientă.
Apărătorul intimatei - interveniente TARA precizează că, astfel cum se poate observa, pe parcursul procesului s-a mai solicitat suspendarea cauzei de aceeași parte, invocându-se aceleași dispoziții legale, însă apreciază că litigiile invocate de parte nu au legătură cu prezenta cauză.
Reprezentantul intimatului - pârât MUNICIPIUL B - prin Primar solicită la rându-i respingerea cererii de suspendare formulată în scris de recurenta - intervenientă.
Curtea, deliberând asupra cererii de suspendare formulată de recurenta - intervenientă, o respinge, apreciind că dezlegarea recursului de față nu depinde de motivele invocate de recurenta - intervenientă în cererea de suspendare; de modul de soluționare a dosarelor de care a făcut vorbire aceasta în cerere.
Totodată, pune în discuție și cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată în scris de aceeași parte - recurenta - intervenientă.
Apărătorul intimatei - interveniente TARA învederează că referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alineat 5 din Legea nr. 29/1990, acestea au mai fost supuse judecății, analizându-se și soluționându-se definitiv de către tribunal. Consideră că excepția invocată este nefondată, neavând legătură cu prezenta cauză.
Cât privește celelalte dispoziții invocate, solicită de asemenea respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, considerând că acestea nu au legătură cu prezenta cauză.
Reprezentantul intimatului - pârât MUNICIPIUL B - prin Primar solicită la rându-i respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurenta - intervenientă cu privire la mai multe dispoziții legale, ca fiind neîntemeiată.
Intimata - intervenientă - personal - solicită admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale de care a făcut vorbire în cererea consemnată și atașată la dosarul cauzei, pentru motivele invocate.
Curtea, din oficiu, invocă dispozițiile art. 304 pct.3 pr.civ. și acordă părților cuvântul pe acest aspect.
Apărătorul intimatei - interveniente TARA apreciază că în speța de față competența de soluționare revine Curții de Apel București - Secția de Contencios Administrativ și.
Reprezentantul intimatului - pârât MUNICIPIUL B - prin Primar, având cuvântul pe motivul de recurs invocat din oficiu de instanță, lasă la aprecierea acesteia.
Recurenta - intervenienta, personal, lasă la aprecierea instanței motivul de recurs invocat din oficiu de instanță, dar, în opinia sa, consideră că în speța de față este vorba de un litigiu de contencios administrativ. În ceea ce privește valoarea materială a imobilului, apreciază că competența aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recurenta - intervenientă, personal, MUNICIPIUL B - prin Primar, prin consilier juridic, intimata - intervenientă TARA - prin avocat precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe recursurile ce fac obiectul cauzei dedusă judecății.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe recursurile ce fac obiectul cauzei dedusă judecății.
Recurenta - intervenientă - personal solicită admiterea recursurilor, analizarea caracteristicilor acestui caz particular, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, reținerea cauzei spre rejudecare ori casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, dacă se constată că în speță competența materială aparține Tribunalului București.
Apărătorul intimatei - interveniente TARA solicită respingerea recursului promovat de recurentul - reclamant PREFECTUL MUNICIPIULUI și, ca și consecință, inclusiv cererea intervenienților, recursul acestora și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică. Solicită admiterea excepției tardivității invocată; termenele fiind depășite, astfel cum a motivat și la fond.
Reprezentantul intimatului - pârât MUNICIPIUL B - prin Primar solicită respingerea ambelor recursuri, ca nefondate și menținerea hotărârii de fond ca fiind legală și temeinică; în mod corect instanța de fond constatând că acțiunea reclamantului Prefectul Municipiului Baf ost formulată tardiv.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, formulată de recurenta - intervenientă, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 pct. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, a dispozițiilor Legii nr. 278/2009 de modificare a legii taxelor judiciare de timbru, stabilite prin Legea nr. 146/1997, precum și a dispozițiilor art. 5 alineat 5 din Legea nr.29/1990 precum și în vederea soluționării recursurilor ce fac obiectul cauzei dedusă judecății.
CURTEA,
Prin cererea înregistrata sub nr.3639/CA/2004 la Tribunalul București - secția a VIII, reclamantul Prefectul Municipiului Bas olicitat anularea dispoziției nr. 1/20.06.2001 emisa de pârâtul Primarul General al Municipiul B, in baza legii 10/2001.
In motivarea acțiunii arata ca urmare a exercitării dreptului de control si a sesizării, considera ca dispoziția atacata a fost emisa cu încălcarea legii. Prin dispoziția atacata s-a dispus restituirea in natura a imobilului din B,str. -, nr.4 compus din teren si construcție, mai puțin apartamentele 2,6 si 9 vândute in baza legii 112/1995. Analizând actele care au stat la baza emiterii dispoziției nr. 1/20.06.2001 emisa de pârâtul Primarul General al Municipiul B rezulta ca dna ( actualmente Tara) nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Din contractul de vânzare cumpărare nr.ll014/1930/11.05.1930 reiese ca dl. a cumpărat de la Societatea "Clădirea Românească" parcela de teren 9 de 210,57 mp. Conform autorizației nr.27D/26.06.1930 acesta construiește un corp de clădire format din pivnița parter, 2 etaje si mansarda. Din procesul verbal nr.2271/1940 reiese ca dl. era inscris in CF ca si proprietar al imobilului situat in- compus din teren de 265 mp si clădire. In procesul verbal pentru impunerea veniturilor din profesii, meserii si alte ocupațiuni necomerciale pe anul 1942/1943, dar si din foaia matricola nr.2 pt. clădire apare ca si proprietar dl. Tot domnul apare ca si persoana de la care se naționalizează imobilul din- compus din când din 11 apartamente, când din 12 apartamente.
Cu privire la modul de transmitere a proprietății de la dl. la la dosar exista copie de pe cererea fraților dl. si din 1941 adresata Tribunalului Ilfov prin care se solicita deschiderea succesiunii. Exista si un proces verbal din dosar 542/1941 din 10.02.1941 prin care judecătorul s-a deplasat la imobilul in cauza unde a găsit si pe dl. ruda cu defunctul dar a fost adăugat cu mana "pretinsa".Exista si 2 declarații de martor din 22.02.1941 din care rezulta ca după defunctul nu au rămas decât cei 2 frați. Prin procesul verbal din 26.02.1941 atesta existenta unui testament olograf prin care dl. lasă imobilul din- fiul sau de sânge si fiicei sale . Prin certificatul de moștenitor nr.1572/17.09.1992 rezulta ca după defunctul au rămas 2 moștenitori testamentari si Tara (zisa ).
Prin certificatul de moștenitor suplimentar 1894/15.10.1992 rezulta ca după a rămas ca si moștenitoare soția. După aceasta din urma a rămas moștenitoare Tara si apoi Tara.
Din adresele de răspuns ale Arhivelor Naționale rezulta inexistenta unui asemenea testament. Din materialele verificate rezulta ca dna ( divortata Tara) nu a depus nici la instanțele judecătorești acest testament, sentința civila nr.5314/10.09.2003 a judecătoriei.
La termenul de judecata din 4.06.2004 s-a formulat cerere de intervenție in interes propriu si in interesul pârâtul Primarul General al Municipiul B de către Tara ( ) prin care se invoca tardivitatea formulării procedurii prealabile raportat la art.5 din legea 29/1990. Pe fond se invoca inadmisibilitatea acțiunii raportat la prev. HG 498/2003 prin care se arata ca dispoziția, după intabularea ei, devine titlu de proprietate, arătând ca nu trebuia sa depună testamentul
La termenul de judecata din 3.09.2004, s-a formulat cerere de intervenție accesorie reclamantului de către, si. Se arata ca prin jurnalul nr.3840 din 3.03.1941 de Tribunalul Ilfov secția I în dosar 542/1941, s-a dispus omologarea depozițiilor martorilor col. si audiați in 22.02.1941 constatându-se ca de pe urma defunctului n-au rămas ascendenți sau descendenți decât cei doi frați: si. Acesta nu a fost contestat de către părți, înscrisul având prezumția legala de putere de lucru judecat sub aspectul stabilirii moștenitorilor legali ai defunctului. Din înscrisurile depuse la dosar, nu rezulta ca exista un proces verbal pentru legalizarea testamentului olograf. Cu privire la posesia succesiunii, intervenienta Tara ( ) nu face dovada posesiunii moștenirii de către si, aceștia nu au fost puși în posesia succesiunii, nefiind respectate art.897 Cod civil. Daca ar fi fost legatar pentru a intra in posesia bunurilor trebuia sa fi chemat in judecata pe ceilalți privilegiați colaterali. Pe de alta parte se arata ca nu s-a făcut dovada ca relațiilor de sânge dintre părți si in concluzie,s e arata ca, nu este succesor legal sau testamentar al defunctului si nici antecesorul (autor) al intervenientei Tara.
La termenele de judecata din 15.10.2004 a formulat cerere de intervenție accesorie reclamantului, în 15.10.2004, iar la 03.03.2005 de către,. Prin încheieri de ședința s-au admis cererile de intervenție accesorii in principiu.
Prin sentința civila nr.1441/01.04.2005 a Tribunalului București - secția a VIII-a s-a respins acțiunea pe considerentul ca dispoziția atacată nu este act administrativ si raportat la Legea 10/2001 reclamantul nu are calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către reclamantul Prefectul Municipiului B iar prin decizia civila nr.845/01.06.2005 a Curții de Apel București dispunându-se admiterea recursului si casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanța.
După casare cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost reînregistrată la Tribunalul București - secția a VIII-a sub nr.39.335/3/CA/2006 iar prin încheierea de ședința din 12.02.2007, secția de conflicte de munca, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal a admis excepția de necompetenta funcționala si a trimis cauza spre soluționare secției civile a Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului București - secția a IV civila sub nr-, iar prin încheierea de ședința din 25.09.2007 s-a admis excepția de necompetenta funcționala si s-a trimis cauza spre judecare secției a IX de contencios administrativ si fiscal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intervenienta accesorie reclamantului Tara ( ) iar prin decizia nr.2034/ 29.02.2007 Curtea de Apel București secția civila a respins ca inadmisibil acest recurs, nefiind o cale prev. de lege de atac împotriva încheierilor de declinare de competenta intre secțiile aceleiași instanțe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe - secției a IX de contencios administrativ si fiscal sub nr.6397/3/CA/2008.
Prin sentința civilă nr.1258/16.04.2008 a Tribunalului București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal s-a respins excepția de neconstituționalitate a art.156proc.civ. cainadmisibila; s-a dmis excepția tardivității acțiunii; s-a espins acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Municipiului, in contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primar, ca tardiva; s-au espins cererile de intervenție accesorii reclamantului formulate de intervenienții, și Tara, si, ca neîntemeiate și s-a dmis cererea de intervenție în interesul pârâtei formulata de Tara ().
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut cu privire la excepția tardivității acțiunii că aceasta este întemeiata pentru următoarele considerente:
Articolul 1 din legea 554/2004 prevede că orice persoană care se consideră vătămată intr-un drept al său de un act administrativ poate solicita anularea sa. In speța de fata, se constata ca reclamantul este Prefectul Municipiului B, iar actul atacat este dispoziția nr.1/20.06.2001 emisa de pârâtul Primarul General al Municipiul B de retrocedare in natura a imobilului situat in,- către intervenienta accesorie paratului, Tara .
Conform art. 11 alin. 1 din Legea 554/2004, ererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii; b) data expirării termenului legal de soluționare a cererii, fără a depăși termenul prevăzut la alin. (2); c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
Din adresele depuse la dosar de către părți, instanța retine ca intr-adevăr, prin adresa nr. 16609/2.08.2001 a pârâtului Primarul General al Municipiul B si înregistrata la reclamant cu nr.22930/2.08.2001 - fila 86 din dosar nr.3639/CA/2004 a TB- secția a VIII, i s-a adus la cunoștința reclamantului despre existenta dispoziției nr. 1/20.06.2001 emisa de pârâtul Primarul General al Municipiul B, iar de la data respectiva, nu a întreprins nici un demers pentru anularea actului administrativ individual emis pe numele intervenientei Tara () decât in data de 4.05.2004 când au formulat prezenta acțiune. Astfel conform art.2 din Legea 554/2004 termenul de 1 an de zile este un termen de decădere de la data comunicării actului.
Termenul instituit de art.11 alin.2 din legea 554/2004 este unul de prescripție, iar actul atacat - dispoziția nr.1/20.06.2001 emisa de pârâtul Primarul General al Municipiul B este un act administrativ unilateral individual emis in 20.06.2001, instanța constata ca reclamantul putea sa ceara anularea sa in instanța pana la data de 2.08.2002, reclamantul având cunoștința de acest act din 2.08.2001 când i s-a comunicat conform adresei atașate la dosar nr.3639/CA/2004-fila 86-87 TB - secția a VIII. Din analiza cererii de chemare in judecata rezulta ca aceasta a fost formulata in 4.05.2004, deci după trei ani de la emiterea actului administrativ individual si după doi ani de la data comunicării efective a actului atacat către reclamant.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantul Prefectul Municipiului B și intervenienții, și.
În motivarea cererii de recurs, Prefectul Municipiului Baa rătat că acțiunea a fost promovată ca urmare a exercitării dreptului de control al aplicării fazei administrative a Legii nr.10/2001, în baza HG 950/2001 și HG 498/2003.
Prin adresa nr.16609/02.08.2001, Primarul General al Municipiului B i-a adus la cunoștință existența Dispoziției nr.1/20.06.2001, dar nu i-a comunicat și actele care au stat la baza emiterii dispoziției, fapt ce ar fi determinat curgerea termenului în interiorul căruia reclamantul trebuia să întreprindă demersurile legale în vederea anulării actului administrativ individual emis pe numele intervenientei Tara.
HG nr.614/2001 nu prevedea o procedură sau un termen pentru atacarea în instanță a acestor dispoziții.
Ulterior sesizării prin petiția intervenientului la data de 15.11.2003, recurentul a solicitat actele în baza cărora a fost emisă dispoziția, astfel încât excepția tardivității în raport de disp.art.5 alin.5 din legea nr.29/1990 nu poate fi admisă având în vedere că acest termen a început să curgă de la data sesizării, respectiv 05.11.2003.
S-a mai arătat că la data de 10.05.2005 a fost sesizat cu privire la dispoziția în cauză și de Autoritatea pentru urmărirea aplicării untare a Legii nr. 10/2001, și ca urmare a tuturor sesizărilor primite a solicitat Primarului General al Municipiului B reanalizarea respectivei dispoziții.
În urma verificării actelor din dosarul existent la primărie a fost demarată procedura controlului prealabil în termenul legal ce curge de la constatarea încălcării legii, fiind aduse la cunoștință motivele de nelegalitate constatate și solicitând să se revină asupra actului emis.
În motivarea cererii de recurs, intervenienții, și au arătat că la termenul din 12.02.2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței funcționale înaintând dosarul la o secție civilă.
La termenul din 25.09.2007, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția necompetenței funcționale dispunând înaintarea dosarului spre competentă soluționare Secției a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal.
Recurenții au apreciat că, potrivit art.20 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, exista conflict negativ de competență care trebuia soluționat de Curtea de Apel București,
Cu privire la excepția tardivității acțiunii au invocat disp. art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.29/1990, susținând că temeiul legal pentru rezolvarea acțiunii este cel prev. de Legea nr.10/2001 și HG nr.250/2007.
Reclamantul a respectat termenul legal prev. de art.11 din legea nr.554/2004 deoarece introducerea acțiunii s-a făcut în termenul de 30 de zile de la data când au fost solicitate relații suplimentare Municipiului
Referitor la adresa nr.16609/02.08.2001 au arătat că aceasta privește o situație enumerativă a actelor emise de pârâtă, dar și faptul că nu au fost transmise actele însoțitoare care au stat la baza emiterii acestora.
Recurenții și au invocat motivele de recurs prev. de art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, susținând că Dispoziția nr.1/20.06.2001 emisă de Primarul Municipiului Baf ost atacată la organul emitent de îndată și în termenul legal de 30 de zile, după ce prefectura a luat cunoștință efectiv de conținutul dispoziției.
Prefectul avea dreptul să introducă acțiunea direct la instanță, sub sancțiunea decăderii, până în luna aprilie 2005, la acea dată fiind în vigoare disp. Legii nr.554/2004.
S-a mai menționat că respingerea cererii de intervenție ca o consecință a respingerii excepției tardivității este total neîntemeiată întrucât nu există nicio legătură între acestea.
Intervenienta a invocat la termenul din 15.01.2009 excepția de neconstituționalitate a disp. art.5 alin.5 din Legea nr.29/1990 și art.11 din Legea nr.554/2004, instanța dispunând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp. art.11 din Legea nr.554/2004, iar la termenul din 11.02.2010 a invocat excepția de neconstituționalitate a disp.art.24 din Legea nr.10/2001, a disp. Legii nr.278/2009 de modificare a legii taxelor judiciare de timbru și a reiterat excepția de neconstituționalitate a disp. art.5 alin.5 din legea nr.29/1990.
Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale în raport de disp. art.29 alin.1 din legea nr.47/1992 potrivit cărora, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești - privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori unei dispoziții dintr-o lege sau o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Se constată că disp. art.24 din Legea nr.10/2001 și disp. Legii nr.278/2009 nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze care are ca obiect anularea Dispoziției nr.1/20.06.2001 a Primarului Municipiului B, în condițiile legii contenciosului administrativ.
Cât privește reiterarea excepției de neconstituționalitate a disp. art.5 alin.5 din Legea nr.29/1990, Curtea reține că este inadmisibilă întrucât vizează dispoziții dintr-o lege care nu mai este în vigoare, fiind abrogată de Legea nr.554/2004, și această excepție fiind contrară disp.art.29 alin.1 din legea nr.47/1992.
Or, conform art.29 alin.6 din legea nr.47/1992, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.1,2 sau 3, instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp..3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Prezenta acțiune are ca obiect anularea Dispoziției nr.1/2006 emisă de Primarul Municipiului B prin care s-a dispus restituirea în natură către intervenienta Tara a imobilului din B,-, sector 1, compus din teren și construcție, mai puțin apartamentul nr.2, 6 și 9.
Acțiunea a fost formulată de Prefectul Municipiului B în temeiul Legii nr.29/1990, în vigoare la data introducerii acțiunii și în conformitate cu Normele metodologice de aplicare unitară a legii nr.10/2001, aprobate prin HG 498/2003, care prevăd la pct. 20.6 că deciziile sau dispozițiile motivate de restituire emise de către primar pot fi contestate de prefect pe calea contenciosului administrativ numai dacă se constată o încălcare gravă a legii.
Curtea constată că autoritățile publice nu sunt angrenate numai în raporturi de drept administrativ, ci și în raporturi juridice aparținând altor ramuri de drept, în speță fiind vorba despre un raport juridic civil.
Dispoziția de restituire în natură a unui imobil, emisă în conformitate cu disp. art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001 nu reprezintă un act administrativ în sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, respectiv manifestarea unilaterală de voință a unei autorități publice în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații în regim de putere publică, în vederea executării ori a organizării executării legii.
Această decizie este un act juridic civil care, potrivit art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001, face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra imobilului, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Această natură juridică a fost avută în vedere și de instanța supremă la pronunțarea Deciziei nr.IX din 20.03.2006 prin care, soluționând un recurs în interesul legii, a stabilit că instanța căreia îi revine competența de a soluționa cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului de a emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri potrivit legii nr.10/2001, este secția civilă a tribunalului în a cărei rază teritorială își are sediul persoana juridică respectivă.
În soluționarea prezentului litigiu prezintă relevanță considerentele acestei decizii în interesul legii conform cărora, competența materială a secției civile a tribunalului dea soluționa asemenea litigii este impusă de ansamblul reglementărilor internaționale și naționale aplicabile într-un asemenea domeniu.
Astfel, sintagmei din art.6, paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale potrivit căreia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî - asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, nu i se poate da o altă semnificație decât aceea dedusă din caracterul titlului de proprietate care, fiind de natură patrimonială este un drept civil.
De aceea, în caz de contestare, protecția juridică a acestui drept nu ar putea fi asigurată decât de un tribunal care are plenitudinea jurisdicției.
Ca urmare, consideră Înalta Curte de Casație și Justiție, în măsura în care cel îndreptățit potrivit Legii nr.10/2001 dobândește ex lege un drept subiectiv civil patrimonial, iar deciziile și respectiv dispozițiile privind imobilele aflate sub incidența acestei legi sunt acte juridice civile, se impune concluzia că asemenea litigii nu pot intra decât în sfera de competență procesuală pur civilă, iar nu în aceea specifică contenciosului administrativ.
Se consacră, astfel, natura juridică a deciziilor și dispozițiilor emise în temeiul Legii nr.10/2001, de acte juridice civile a căror legalitate este analizată de instanța civilă potrivit competenței stabilite conform art.26 din aceeași lege, respectiv de tribunalul în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării.
În aceste condiții, hotărârea de Guvern care aprobă Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 prin care se stabilește competența prefectului de ataca în contencios administrativ dispozițiile de restituire emise în baza legii nr.10/2001, reprezintă un act administrativ cu caracter normativ care adaugă la lege, Curtea apreciind că Legea nr.10/2001 nu permite contestarea acestora la instanța de contencios administrativ, din moment ce ele nu constituie acte administrative, ci acte juridice civile.
În raport de aceste considerente, se constată că sentința recurată a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, fiind incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.3 Cod procedură civilă, astfel că instanța, în temeiul disp. art.312 alin.1 și 6 Cod procedură civilă, ca casa sentința și va trimite cauza spre soluționare Secției civile a Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă.
Admite recursurile declarate de reclamantul PREFECTUL MUNICIPIULUI B, intervenienții, împotriva sentinței civile nr.1258/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.6397/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL B - prin Primar și cu intervenienții TARA,.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre soluționare Secției civile a Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
05.03.2010
Președinte:Cîrjan Raluca MariaJudecători:Cîrjan Raluca Maria, Canacheu Claudia Marcela
