Anulare act administrativ . Sentința 386/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 386
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE și chemații în garanție G și .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 20 ianuarie 2010, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 5 martie 2009 pe rolul Tribunalului București - secția a VI-a comercială, reclamanta SC SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE, obligarea acesteia la plata prejudiciului efectiv și a beneficiului nerealizat, urmare a antrenării răspunderii civile delictuale a acesteia din urmă, astfel:
- obligarea la plata sumei de 779.249,24 RON, reprezentând cheltuielile realizate de reclamantă pentru preproducția, producția, postproducția și lichidarea seriei a II-a a serialului " La Urgență";
- actualizarea creanței susmenționate cu indicele de depreciere prin inflație a prejudiciului efectiv suferit, precum și obligarea la plata dobânzii legale aferente.
- obligarea la plata profitului nerealizat pentru întreaga producție, în procent de 8%
- plata sumei de 42.760 RON reprezentând prejudiciu de imagine, raportat la notorietatea casei de producție și față de toată echipa angajată în realizarea producției care a renunțat la alte contracte pentru a onora contractul cu reclamanta în scopul realizării seriei a II-a a serialului.
- cheltuielile de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a învederat instanței că a încheiat cu pârâta contractul nr. 10191/02.05.2006 având ca obiect producerea de către reclamantă a unui serial de televiziune intitulat " La Urgență" cuprinzând o serie de 15 episoade și, de asemenea, cesionarea în exclusivitate de către reclamantă către pârâtă a tuturor drepturilor patrimoniale de autor și/sau conexe privind programul comandat și a mărcii constând în titlul programului.
În art. 2 pct. 1 al contractului s-a prevăzut că acest contract intră în vigoare la data semnării lui și este valabil până la data de 15.02.2007, iar la pct. 2 al aceluiași articol se prevede că durata contractului "poate fi prelungită dacă comunică această soluție, având dreptul de primă opțiune in ceea ce privește continuarea producerii și difuzării TV a PROGRAMULUI, condițiile prelungirii urmând a fi stabilite de Părți de comun acord, prin act adițional la prezentul contract."
În data de 09.01.2007, prin adresa nr. 61.808, comunică decizia sa de a continua producerea programului tv seria a II-a (4 episoade), solicitând realizarea tuturor demersurilor necesare începerii producției, angajându-se să încheie contractul în formă scrisă în maximum o lună de la primirea înștiințării de către reclamantă.
Aceasta din urmă notifică asupra necesitații clarificării raporturilor dintre părți, prin notificarea înregistrată la - Registratura generală cu numărul de intrare 740/23.02.2007.
În urma întrevederii dintre reprezentanții legali ai și directorul general al, întrevedere din data de 01.03.2007, s-a întocmit procesul-verbal nr. 61.970/01.03.2007, prin care este reconfirmată decizia de a continua producția seriei a II-a a programului tv, convenind în acest sens cu. De asemeni, părțile convin cu această ocazie ca semnarea contractului scris să aibă loc nu mai târziu de 15.03.2007.
Reclamanta, în baza convenției avute, față de bunele raporturi de colaborare avute anterior cu, în realizarea primei serii a programului, a trecut la îndeplinirea obligațiilor asumate conform înțelegerii încheiate cu pârâta, angajând în acest sens toată logistica necesară realizării producției, începând producția serialului - platouri de filmare, regizori, scenografi, artiști.
La data convenită de părți pentru semnarea contractului în formă scrisă, 15 martie 2007, comunică reclamantei prin adresa nr. 62.045/15.03.2007 decizia de a întrerupe filmările pentru seria a II-a, începând cu episodul al 3-lea, urmând a încheia un acord cu reclamanta pentru acoperirea cheltuielilor realizate de producătoare cu preproducția, producția, postproducția și lichidarea. solicită reclamantei predarea primelor două episoade deja produse, până la data de 6 ( aprilie 2007, pe baza unui proces-verbal și însoțite de bugetul detaliat al cheltuielilor realizate, a căror predare a avut loc în data de 6 aprilie 2007.
Deși părțile au purtat o corespondență bogată, concretă și de detaliu a realizării comenzii pârâtei, până la data de 31.08.2007 nu s-a încheiat între părți nici un acord cu privire la sumele cheltuite de reclamantă cu preproducția, producția, postproducția și lichidarea. Astfel, prin notificarea nr. 14/17.09.2007 transmisă, reclamanta a pus acesteia în vedere să achite cheltuielile restante, în cuantum de 224.292 EURO (fără TVA), conform documentelor justificative, reprezentând 76.538 EURO (fără TVA) buget episod 1 seria a II-a, 76.538 EURO (fără TVA) buget episod 2 seria a II-a și 71.216 EURO (fără TVA) cheltuieli preproducție și lichidare, acordându-i debitoarei și o eșalonare a plății debitului.
Temeiul juridic al acțiunii reclamantei este răspunderea civilă delictuală, invocând în consecință întrunirea cerințelor acestei răspunderi, potrivit art. 998-999 Cod civil, astfel:
1.Fapta ilicităconstă în neîndeplinirea de către pârâtă a tuturor obligațiilor ce îi reveneau acesteia în vederea încheierii în formă scrisă a contractului, fapt de natura a-i aduce grave prejudicii, în acest moment pârâta invocând propria culpa în neîndeplinirea primei obligații, ca temei de neplată a prestațiilor.
2.Vinovăția.Având în vedere bunele raporturi de colaborare, având o baza contractuala în realizarea primei serii a serialului " LA URGENȚĂ", faptul că realizarea acestuia a fost câștigata de către reclamantă în baza unui concurs de proiecte, organizat de pârâtă, calitatea persoanelor ce au comandat continuarea serialului, respectiv seria II, în număr de 14 episoade, persoane calificate cu atribuțiuni în conducerea instituției, de natură a angaja răspunderea acesteia în raporturile cu terții și, mai mult decât atât, aceleași persoane care au semnat în numele și în interesul contractul în baza căruia s-a realizat prima serie a programului TV, buna-credință ce trebuie sa guverneze raporturile juridice dintre părți, respectiv comanda fermă în sensul realizării producției, corespondența purtată, atât în scris, cât și telefonic, reclamanta apreciază că pârâta se află în culpă în legătură cuneparcurgerea tuturor demersurilor procedurale în vederea semnării contractului în formă scrisă, diligențe ce îi reveneau în totalitate, contract solicitat de către reclamantă a fi semnat în repetate rânduri. Precizam ca întârzierea nejustificata a semnării contractului in forma scrisa de catre dublata de ordinul ferm de începerea productiei si precizarea datei de predare, ne-a pus in situația de a suferi prejudiciul enunțat in petitul prezente.
3.Prejudiciul.Prin fapta ilicită enunțată mai sus s-a cauzat reclamantei subscrisei un însemnat prejudiciu, material și moral ( de imagine).
Reclamanta a procedat cu bună-credință la executarea pretinselor obligații, avansând sume substanțiale în scopul îndeplinirii ordinelor ferme ale, sume care se constituie într-un prejudiciu efectiv.
Totodată, ca urmare a faptei ilicite,reclamanta a fost privată de profitul nerealizat, al cărui cuantum părțile l-au negociat și l-au cunoscut, fiind cuprins în bugetele transmise între acestea prin corespondența purtată.
Prejudiciul de imagine cauzat societății prin imposibilitatea onorării proiectelor și contractelor semnate și aflate în curs de desfășurare reprezintă o altă consecință negativă a faptului ilicit, în realizarea producției fiind angajate multe persoane regizori, scenografi, actori, de renume, care au renunțat la alte angajamente pentru a face față contractului semnat cu reclamanta pentru realizarea seriei a II-a serialului "La urgenta".
4.Raportul de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu.
Întârzierea nejustificată a semnării contractului în formă scrisă de către dublată de ordinul ferm de începerea productiei și precizarea datei de predare, a pus reclamanta în situația de a suferi prejudiciul enunțat.
Prin sentința civilă nr. 8901/05.06.2009 a Tribunalului București - secția VI-a comercială, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, astfel că s-a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a dispune în acest sens,instanța comercială a reținut că invocatul contract semnat între cele două părți este un contract de servicii, astfel cum este definit acesta de OUG nr. 34/2006, dreptul comun în materia achizițiilor publice. Este adevărat, arată tribunalul, procedura reglementată de OUG nr. 34/2006 nu este aplicabilă contractelor de servicii care se referă la cumpărarea, dezvoltarea, producția sau coproducția de programe destinate difuzării, de către instituții de radiodifuziune și televiziune, astfel cum art. 13 lit. b) din Ordonanța prevede în mod expres. Excluderea din câmpul de aplicare al Ordonanței nu își are însă rațiunea într-o altă calificare a contractului, care rămâne un contract de achiziție publică de servicii, ci în faptul că domeniul de activitate în care astfel de contracte sunt încheiate are specificitățile proprii care fac imposibilă aplicarea criteriilor de selecție enumerate de Ordonanță.
Reclamanta, arată tribunalul, se consideră prejudiciată de refuzul de a semna actul adițional, solicitând angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei. Acțiunea a fost introdusă pe temei extracontractual delictual pentru că presupusa faptă ilicită a fost săvârșită în condițiile inexistentei unui contract. Daca fapta ilicita s-ar fi produs dupa ce partile ar fi încheiat actul adițional, reclamanta ar fi solicitat, probabil, angajarea răspunderii civile contractuale a paratei.
În ipoteza în care ar fi existat, pentru reclamantă contractul ar fi avut caracter comercial, el fiind încheiat în vederea realizării obiectului de activitate al societății și în scopul atingerii obiectivului însușit de orice comerciant, anume obținerea profitului. De cealaltă parte, pentru contractul ar fi avut caracter administrativ, întrucât el ar fi fost o modalitate de realizare a obiectului de activitate al autorității contractante și, mai larg, de prestare a unui serviciu public.
Între cele două situații - contractual/delictual - nu exista deosebiri în ceea ce privește natura juridică a litigiului, fiind vorba de un raport juridic în care sunt implicate o autoritate contractantă și o entitate de drept privat (un comerciant). Spre deosebire de situația în care ar fi cerut tragerea la răspundere a autorității contractante pentru nerespectarea contractului încheiat de aceasta în vederea realizării interesului public, în cauza de fata reclamanta a solicitat tragerea la răspundere a autorității contractante pentru ne-încheierea de către aceasta a unui contract având ca obiectiv general realizarea interesului public.
În ambele ipoteze vin în conflict interesul privat al comerciantului de a obține profit și interesul public pe care îl urmărește autoritatea contractantă, or Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 rezolvă acest conflict în favoarea interesului public, art. 8 alin. 3 din lege prevăzând că la soluționarea litigiilor născute din contractele administrative se are în vedere regula după care principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.
În fața prezentei instanțe, în ședința publică din data de 13 ianuarie 2010, reclamanta SC SRL a invocat excepția necompetenței materiale și funcționale a instanței de contencios administrativ, reiterând obiectul și fundamentul juridic al cererii sale, anume răspunderea civilă delictuală, reiterare pe care o consideră extrem de importantă din perspectiva regimului juridic aplicabil și, în raport de acesta, stabilirea și a competenței după materie.
Apreciază că dreptul administrativ reglementează eminamente raporturile juridice izvorâte din acte juridice și nu pe cele din fapte ilicite, ceea ce exclude aplicabilitatea normelor de drept substanțial administrativ asupra raportului juridic dedus judecății.
Analizând excepția necompetenței materiale și funcționale a instanței, Curtea o apreciază ca întemeiată, pentru următoarele considerente:
1. Temeiul juridic al acțiunii reclamantei, foarte clar precizat și reiterat, este răspunderea civilă delictuală, recte art. 998-999 Cod civil, iar analiza competenței instanței se va face în raport de acesta.
Fapta ilicită invocată de reclamantă, așa cum se desprinde din economia stării de fapt invocată de aceasta, se referă la fapta ilicită a angajaților pârâtei, constând în conduita lor în exercitarea atribuțiilor de serviciu,prinsolicitarea către reclamantă de a începe producția celei de-a două serii a serialului "La urgență", în lipsa încheierii în formă scrisă a contractului și a acordului în acest sens a Consiliului de Administrației al instituției pârâte,prinasigurările date reclamantei și convingerea inculcată astfel acesteia că acest contract va fi încheiat.
Prin urmare, instanța constată că, de fapt, reclamanta, deși nu invocă expressis verbis aceasta, urmărește angajarea răspunderii comitentului pentru fapta prepușilor acesteia, optând pentru chemarea în judecată doar a comitentului, nu și a prepușilor (care, nota, tocmai în considerarea acestei opțiuni a reclamantei, au fost introduși în cauză de pârâtă printr-o cerere de chemare în garanție), având în vedere că răspunderea comitentului este oricum solidară cu cea a prepușilor, cel prejudiciat putând ulterior urmări pe oricare dintre aceștia pentru întreaga creanță, ceea ce implică și o atare opțiune, de a chema în judecată, dintru început, doar comitentul.
2. Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ conturează sfera jurisdicției administrative în art. 2 alin. 1 lit. f, care definește contenciosul administrativ ca "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".
Dacăcerința ca una din părți să fie autoritate publică, în definirea art. 2 alin. 1 lit. b), ca "orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică", este întrunită în privința pârâtei, instanța constată că cea de-a doua cerință, relativ la obiectul pricinii, nu este îndeplinită.
Astfel, conflictul nu s-a născut nici din emiterea sau încheierea unui act administrativ (nici unilateral, nici bilateral, nefiind în prezenta unei răspunderi contractuale derivând din contractul anterior al părților, contract administrativ prin natura sa), nici din nesoluționarea în termenul legal a unei cereri ("faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen", potrivit art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004) sau refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim ("exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile", conform art. 2 alin. 1 lit. i din lege).
3. Tribunalul a dezvoltat o teorie a competenței instanței de contencios administrativ în materia răspunderii civile delictuale care nu își găsește temei legal în nici un text al legii generale în materia contenciosului administrativ, cu atât mai puțin în vreo lege specială.
În această ordine de idei, instanța reține că competența instanței de contencios în materia despăgubirilor, excepție făcând despăgubirile pentru prejudicii cauzate prin ordonanțe de guvern declarate neconstituționale (art. 9 din Legea nr. 554/2004), se rezumă la prejudiciile cauzate în situațiile menționate în paragraful anterior, recte emiterea unui act administrativ nelegal, prin nesoluționarea în termen a unei cereri sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri privind un drept legitim, respectiv derivând din răspunderea contractuală (având ca izvor contracte administrative), astfel de cereri de despăgubiri având un caracter de necesară accesorialitate față de incidența ipotezelor mai sus arătate (art. 18 alin. 3 și alin. 4 lit. e din lege).
Or, în speță, așa cum s-a arătat, nu este incidentă nici una din aceste ipoteze, fapta ilicită invocată de reclamantă neconstituindniciemiterea unui act administrativ nelegal,nicinesoluționarea în termenul legal a unei cereri șicu atât mai puținrefuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, ci solicitarea de continuare a producției seriei a II-a a serialului, pe fondul asigurărilor date reclamantei de către angajații pârâtei în sensul certitudinii încheierii contractului.
4. În lumina celor ce preced, instanța apreciază că soluționarea prezentei acțiuni în răspundere civilă delictuală nu intră în sfera jurisdicției administrative, fiind, prin urmare, aplicabilă norma generală în materia competenței, recte art. 1 pct. 1.pr.civ. care consacră judecătoria ca instanță cu plenitudine de competență în materie civilă, astfel că, în baza art. 158.pr.civ. - va proceda la declinarea competenței în favoarea Judecătoriei sector 1
În cauză nu sunt incidente prevederile art. 56 din Codul comercial, nefiind în prezența unei răspunderi derivând dintr-un act juridic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Declină în favoarea Judecătoriei sector 1 B competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemații în garanție G și .
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2010.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 2 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
