Anulare act administrativ . Decizia 3899/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3899
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
-- - - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții, și, împotriva sentinței nr. 881 din data de 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat recurenții pârâți și în nume propriu și în calitate de procurator pentru recurentul pârât, intimata reclamantă în nume propiru și în calitate de procurator pentru intimații reclamanți, lipsind intimata pârâtă Primăria DTS.
împotriva deciziei numărul
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care,
Recurentul pârât în nume propriu și în calitate de procurator pentru recurenții pârâți și depune întâmpinare și un set de înscrisuri.
Intimata reclamantă în nume propriu și în calitate de procurator pentru intimații reclamanți, arată că nu solicită termen pentru observarea înscrisurilor și a întâmpinării.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părților pentru a pune concluzii:
Recurentul pârât în nume propriu și în calitate de procurator pentru recurenții pârâți și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, anularea actelor de concesiune nr. 52/1989 și nr. 195/1981 și obligarea Primăriei Dr. Tr. S la emiterea unui nou act de concesiune pe numele pentru locul de veci nr. 204 BIS, conform motivelor invocate în întâmpinare.
Intimata reclamantă în nume propriu și în calitate de procurator pentru intimații reclamanți, pune concluzii de respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea depusă la Tribunalul Mehedinți la data de 29.08.2008 și înregistrată sub nr- reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului Dr.Tr.S, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a actului de concesiune nr. 986/2003 prin care în mod greșit pârâții au concesionat și locul lor de veci situat în cimitirul Ortodox SGs ector 37 poziția 204.
În motivarea acțiunii au arătat că pentru acest loc de veci există deja un act de concesiune nr.52/03.02.1998 pe numele unuia dintre moștenitori și că în mod nejustificat pârâții au obținut actul de concesiune nr.986/2003 ducând în eroare salariații Primăriei.
La data de 27.10.2008 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune nr.986/2003, să se dispună anularea inscripționărilor datelor din registrul de evidență al concesionarilor, anularea adresei nr.6669/2008, desființarea deciziei civile nr.5042/2007, cheltuieli și despăgubiri pentru distrugerile comise.
Pârâții, și El- au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, excepția prescripției și tardivității formulării cererii. Au motivat că nu este parte în contractul de concesiune a cărui anulare se cere și că, deși contractul a fost încheiat în anul 2003, reclamanții s-au adresat cu plângere prealabilă în anul 2007 peste termenul de 6 luni, termen de prescripție prevăzut de art.7 al.3 și 7 din Legea nr.554/2004.
Pe fond au solicitat respingerea acțiunii, motivând că reclamanții nu pot justifica dreptul lor de concesiune decât pentru locul de veci nr.204 A, loc de veci care este distinct de cel pentru care au încheiat contractul a cărui anulare se solicită.
Au menționat că locul de veci 204 fost al familiei, apoi a fost concesionat de familia, iar locul 204A de 1/3 maf ost concesionat de.
Au arătat că au cumpărat de la soții și dreptul acestora privind locul de veci situat în cimitirul Ortodox, sectorul 37, poziția 204 și a fost întocmit contractul de concesiune nr.1146/13.02.1996.
În anul 1998 au încheiat un contract de concesiune cu Primăria DTS, iar în anul 2003 au încheiat contractul a cărui anulare se solicită.
Au susținut că înscrisurile prezentate de reclamanți se referă la poziția 204 și nicidecum la poziția 204, iar reclamanta mai are un act de concesiune nr.52/03.02.1989 care se referă la locul 204A, dar spre deosebire de actul din 1981 mărește suprafața concesionată de la 1x3 m la 2x3 m fără ca aceasta să existe în fapt.
În cauză s-a încuviințat proba cu interogatoriu și cu înscrisuri.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți.
Prin sentința nr. 881 din data de 9 martie 2009, Tribunalul Mehedinția respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, prescripției și tardivității acțiunii invocate de pârâți.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților Primăria Dr.Tr.S, și El.
A constatat nulitatea absolută parțială a contractului de concesiune nr.986/2003 încheiat între Primăria Dr.Tr.S și și El- pentru suprafața de 4,5 mp.
A respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei că este neîntemeiată, întrucât chiar dacă nu este parte în contractul de concesiune, aceasta este soția pârâtului, dreptul de folosință al terenului concesionat fiind cuprins în patrimoniul comun al soților.
În ceea ce privește excepția prescripției și tardivității formulării cererii instanța a reținut că este neîntemeiată, având în vedere că s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 986 /2003, acțiunea privind constatarea nulității absolute fiind imprescriptibilă.
Pe fond s-a reținut că în anul 2003 pârâții și au solicitat Primăriei Dr. Tr. S eliberarea unui contract de concesiune a locului de veci situat în sectorul 37 poziția 204,depunând în acest sens adresa Primăriei din 13.02.1996 pentru un teren de 2x3= 6. și actul de concesiune 10901/1998 prin care mai deținea o suprafață de 1x3 p în sectorul 37 poziția poziția 204.
Urmare acestei cereri s-a încheiat contractul de concesiune nr. 986/2003 pentru suprafața de 3x3 =9, suprafață rezultată prin însumarea suprafețelor concesionate în temeiul celor două acte prezentate de pârâți.
Din probele administrate în cauză a reieșit faptul că în sectorul 37 sunt 2 cavouri, unul la poziția 204 și altul la poziția 204, cavoul aflat la poziția 204 are 4 locuri din care cele două locuri suprapuse dinspre nord aparțin pârâților și El-, iar cele două locuri suprapuse dinspre sud aparțin familiei.
S-a mai reținut că prin sentința civilă nr.2826/13.06.1986 a Judecătoriei Drobeta Turnu S, definitivă și irevocabilă,a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și și s-a constatat că reclamanta este concesionară pentru suprafața de din terenul loc de veci situat în cimitirul ortodox din Dr.Tr.S parcela 37 locul 204 și proprietară a din cavou partea dinspre sud( două locuri, culoare de lansare, monument din marmură, gard împrejmuitor).
Astfel, chiar dacă părțile din cauza de față nu au fost părți în cauza în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească anterior menționată, aceasta le este opozabilă întrucât atât reclamanții, cât și pârâții sunt succesori în drepturi ale părților între care s-a purtat acest proces.
S-a constatat că deși în dispozitivul sentinței se face referire la locul 204, din considerentele sentinței reiese că de fapt este vorba de locul 204.
Față de sentința nr.2826/13.06.1986 a Judecătoriei Drobeta Turnu Ss -a reținut că terenul situat în parcele 37, locul 204,în suprafață de 9 mp ar trebuie să aparțină prin concesiune în părți egale, respectiv 4,5 mp pârâților și El- și 4,5 mp reclamanților, însă este concesionat în totalitate pârâților de Primăria D Tr.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, și, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, în condițiile în care aceasta nu este parte în contractul de concesiune a cărui anulare se solicită de reclamanți și tot în mod greșit a fost respinsă și excepția prescripției dreptului la acțiune și tardivității, în condițiile în care actul a fost încheiat în anul 2003, iar plângerea prealabilă a reclamanților împotriva acestui act a fost făcută la data de 30.11.2007.
Astfel, s-a apreciat că în cazul de față au fost încălcate normele juridice care reglementează termenele de prescripție și cele de decădere pentru promovarea acțiunilor în materia contenciosului administrativ.
În ceea ce privește fondul cauzei, au motivat că reclamanții nu pot justifica dreptul lor de concesiune decât asupra locului de veci nr.204 A, care este distinct decât cel pentru care a fost încheiat contractul de concesiune, respectiv locul de veci 204 din sectorul 37 al Cimitirului Ortodox G din Dr.Tr.S, în suprafață de 9 mp.
Au precizat recurenții că toate actele pe care le-au depus la dosar se referă la locul de veci 204, că reclamanta mai are încheiat un act de concesiune nr.52/1989, care se referă la locul de veci 204 și nicidecum la locul 204, act de concesiune care mărește suprafața locului de veci, de la 1 x 3, la 2 x 3, fără ca aceasta să existe în realitate.
De altfel, chiar sentința civilă nr.2826 din 13 iunie 1985, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S menționează locul 204 și nicidecum 204, aspecte din care decurge faptul că reclamanții nu justifică nici un drept asupra criptelor din cadrul locului 204, iar înscrisurile de care se folosesc se referă la locul 204, fost loc 204 bis și ca atare acțiunea acestora este neîntemeiată.
Examinând sentința sub aspectul criticilor invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, se apreciază că este nefondată, întrucât așa cum corect a reținut instanța de fond, aceasta are calitatea de soție a titularului contractului de concesiune a cărui anulare se solicită, respectiv a pârâtului și ca atare are, alături de acesta, un drept de folosință asupra terenului concesionat.
Cu privire la excepțiile prescripției dreptului la acțiune și tardivității, de asemenea se apreciază că sunt nefondate, deoarece, dispozițiile art.11 alin.2 din Legea 554/2004 prevăd expres că cererea împotriva actului administrativ poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.1 (de 6 luni), dar nu mai târziu de 1 an de la comunicarea actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz.
Din dispozițiile mai sus arătate rezultă că, pentru persoanele direct vizate de actul administrativ, termenul curge de la momentul comunicării, iar pentru terțele persoane vătămate, acesta curge de la data luării la cunoștință de existența actului.
În speță reclamanții sunt terți față de actul administrativ a cărui anulare se solicită, iar aceștia au luat cunoștință de acest înscris -astfel cum rezultă din sentința nr.5042/2007 a Tribunalul Mehedinți dată în dosarul nr.8875/2007- la data de 30 noiembrie 2007, când au formulat plângerea prealabilă și cum acțiunea la instanță a fost promovată la 29.08.2008, rezultă că termenul prevăzut de art.11 alin.2 Cod pr.civilă nu a fost depășit.
Nici motivele care privesc fondul cauzei nu sunt întemeiate, întrucât din actele depuse la dosar rezultă că reclamanții sunt succesori în drepturi ale părților din sentința civilă nr.2826/13 iunie 1986 Judecătoriei Dr.Tr.S, definitivă și irevocabilă, prin care s-a constatat, cu autoritate de lucru judecat, că numita este concesionară pentru suprafața de din locul de veci nr.204 A, parcela 37 din Cimitirul ortodox din Dr.Tr.S și proprietară a din cavou, partea dinspre Sud (2 locuri, culoare de lansare, monument din marmură și gard împrejmuitor).
Tot în mod corect instanța de fond a reținut că, într-adevăr, deși dispozitivul acestei sentințe face referire la locul 204, din considerentele acesteia rezultă că de fapt este vorba de locul de veci 204.
În raport de această situație, se constată că afirmația recurenților în sensul că actele intimaților privesc doar locul de veci 204 și nu locul de veci 204, este neîntemeiată.
Cum prin sentința mai sus arătată, s-a constatat că suprafața de 9 mp a locului 204 trebuie să aparțină în părți egale pârâților și reclamanților, se apreciază că în mod nelegal Primăria D Tr.S a concesionat întreaga suprafață către pârâți, prin contractul nr.986/2003 a cărui anulare se solicită.
Acest aspect rezultă chiar și din adresa nr.1079 din/16.11.2006,emisă de Consiliul Local Dr.Tr.S, aflată la fila 18 dosar recurs, în care se face precizarea că administrația cimitirului s-a sesizat cu privire la emiterea contractului de concesiune nr.986/2003,la încheierea căruia a fost indusă în eroare de către pârâții și și, precum și din adresa nr.1226/21.12.2006, emisă de Primăria Municipiului D Tr.S, aflată la fila 135, dosar nr-.
Prin urmare, recurenții pârâți, în urma cumpărării a două cripte din cavoul situat în parcela 37, poziția 204, le revenea spre concesionare doar J din suprafața pe care este construit cavoul, respectiv 4,5 mp reprezentând terenul situat sub cele două cripte și cota parte din coridorul de acces.
Față de cele expuse, Curtea apreciază nefondate toate motivele invocate i pe cale de consecință, în temeiul art.312 Cod pr.civilă va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții, și, împotriva sentinței nr. 881 din data de 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/11.11.2009
Jud.fond: -
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
