Anulare act administrativ . Sentința 3948/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3948
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Rodica Voicu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamanta, în cauza privind pe reclamanta în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI, având ca obiect "anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin serviciul Registratură la data de 12.11.2009 pârâtul a depus întâmpinare.
Constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cpc, Curtea reține cauza pentru a se pronunța pe excepția inadmisibilității în raport de dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 invocată de către pârât prin întâmpinare, și a excepției de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată în raport de art. 9 alin. 5 din Legea 554/2004, invocată din oficiu.
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, deliberând în condițiile art.256 pr.civ. constată următoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 05.10.2009, reclamanta, a chemat in judecata pe paratul Guvernul Romaniei, prin Secretariatul General al Guvernului, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna anularea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.103/02.10.2009 publicata in Monitorul Oficial nr. 656/02.10.2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca intelege sa invoce exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.103/02.10.2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului. Conform prevederilor articolului 115 alin. 6 din Constitutie, "ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica."
Articolul 1 alineatul 4 din Constitutie prevede ca principiu de organizare a Statului R, separatia puterilor in stat: "Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale".
Acest principiu a fost puternic afirmat in Revolutia din 1989. Teoria separatiei puterilor a avut un rol aparte, decisiv in promovarea sistemului reprezentativ, adica in valorificarea democratica a relatiei dintre detinatorul suveran al puterii (poporul, natiunea) si organizarea statala a puterii politice, in cautarea, in chiar organizarea statala si functionarea puterii, a garantiilor exercitarii drepturilor omului si ale cetatenilor. Este o teorie care a stat la baza elaborarii constitutiilor, afirmatiile din Declaratia drepturilor omului si cetateanului (1789, Franta), stand marturie in acest sens. Astfel potrivit declaratiei mentionate, o societate in care garantia drepturilor nu este asigurata si nici separatia puterilor nu este determinata, nu are o constitutie. Examinand dispozitiile Constitutiei Romaniei putem constata ca ea consacra echilibrul puterilor.
Constitutia, in articolul 61 prevede ca "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului R si unica autoritate legiuitoare a tarii." Guvernul, conform articolului 102, "potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice."
Potrivit art. 65, alin (2) din Constitutia Romaniei, "Camerele isi desfasoara lucrarile si in sedinte comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, pentru: a) primirea mesajului Presedintelui Romaniei; b) aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat; c) declararea mobilizarii totale sau partiale; d) declararea starii de razboi; e) suspendarea sau incetarea ostilitatilor militare; f) aprobarea strategiei nationale de aparare a tarii; g) examinarea rapoartelor Consiliului suprem de Aparare a; h) numirea, la propunerea Presedintelui Romaniei, a directorilor serviciilor de informatii si exercitarea controlului asupra activitatii acestor servicii; i) numirea Avocatului Poporului; j) stabilirea statutului deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora; k) indeplinirea unor atributii care, potrivit Constitutiei sau regulamentului, se exercita in sedinta comuna."
Raporturile Parlament-Executiv, in reglementarea constitutionala, pot fi examinate prin implicarea legislativului in activitatea sefului de stat si a guvernului. Astfel Parlamentul primeste juramantul Presedintelui, poate prelungi mandatul acestuia in caz de razboi sau catastrofa, asculta mesajele sefului de stat, ratifica tratatele internationale, aproba declararea de catre seful de stat a mobilizarii partiale sau generale a fortelor armate, incuviinteaza instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta, poate suspenda din functie Presedintele Romaniei in cazul savarsirii unor fapte grave prin care acesta a incalcat prevederile Constitutiei, stabileste indemnizatia si celelalte drepturi ale Presedintelui Romaniei.
In ceea ce priveste raporturile cu Guvernul vom mentiona indeosebi ca Parlamentul: acorda votul de incredere asupra programului si a intregii liste a Guvernului, retrage increderea acordata, poate cere informatii si documente, prin deputati si senatori se pot pune intrebari si adresa interpelari, apreciaza asupra raspunderii politice a Guvernului, poate cere urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru fapte savarsite in exercitiul functiei lor; stabileste prin lege cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile membrilor Guvernului.
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.103/02.10.2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului instituie prin art. 2, obligatii pentru Parlament. Astfel, Ordonanta modifica continutul articolului 11 al Legii nr. 3/2000, adaugand doua noi alineate, (3) si (4)
"(3) Punctul de vedere al Parlamentului asupra referendumului initiat de Presedintele Romaniei urmeaza sa fie exprimat, printr-o hotarare adoptata in sedinta comuna a celor doua Camere, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor prezenti, in termenul de cel mult 20 de zile calendaristice de la solicitarea Presedintelui.
(4) Daca Parlamentul nu isi transmite punctul de vedere in termenul stabilit la alin. (3), Presedintele Romaniei emite decretul privind organizarea referendumului dupa expirarea acestui termen, procedura constitutionala de consultare a Parlamentului considerandu-se indeplinita."
Prin aceasta prevedere Guvernul intervine in activitatea Parlamentului, creand obligatii si termene pentru indeplinirea unor obligatii constitutionale pentru o putere a statului. Este vorba de o incalcare a principiului constitutional al separatiei puterilor in stat, executivul adoptand masuri care privesc activitatea puterii legislative, subordonand, astfel, modul de indeplinire a obligatiilor Parlamentului fata de Presedintele Romaniei.
Acest aspect a fost deja considerat neconstitutional prin decizia 1008/2009 a Curtii Constitutionale. Prin aceasta decizie, OUG nr. 224/2008 cu privire la Consiliulul Superior de Aparare aaf ost declarata neconstitutionala, Curtea considerand ca Ordonanta, prin obiectul sau de reglementare, intervine in organizarea si functionarea unei institutii fundamentale a statului -, si nesocoteste, astfel, prevederile art. 115 alin. (6) din Constitutie, conform carora "ordonantele de urgenta - nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului."
Luand in considerare aceste elemente definitorii, reglementarea organizarii si functionarii Parlamentului prin ordonanta de urgenta a Guvernului contravine prevederilor art. 115 alin. (6) din Constitutie, conform carora ordonantele de urgenta "nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului".
In ceea ce priveste sensul dispozitiilor art.115 alin.(6) din Legea fundamentala, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr.1.189 din 6 noiembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.787 din 25 noiembrie 2008, ca - se poate deduce ca interdictia adoptarii de ordonante de urgenta este totala si neconditionata atunci cand mentioneaza ca "nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale" si ca "nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica". In celelalte domenii prevazutede text, ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate daca "afecteaza", daca au consecinte negative.
Ca urmare a celor mentionate mai sus, reclamanta considera ca Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.103/02.10.2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului este neconstitutionala si invoca exceptia de neconstitutionalitate si sesizarea Curtii Constitutionala pentru solutionarea acestei exceptii.
Asa cum s-a mentionat deja, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.103/02.10.2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului aduce atingere principiului separatiei puterilor in stat, principiu constitutional, al carui rol este acela de a veghea si de a garanta apararea intereselor si drepturilor cetatenilor unui stat.
Libertatea unei societati nu poate fi garantata decat atunci cand autoritatea statala este separata pe domenii autonome. Aceasta afirmatie constituie esenta teoriilor politice contemporane. puterilor este cea care deosebeste in mod fundamental democratia liberala de dictatura. lntr-o dictatura, intreaga autoritate decizionala revine unui singur individ sau partid. Aici nu exista controlul puterii, ceea ce face ca indivizii sa fie expusi abuzurilor detinatorilor puterii. In acest sens, parintele teoriei separatiei puterilor a spus: "Totul ar fi pierdut daca aceeasi persoana sau acelasi grup de oameni influenti - nobili sau simpli cetateni, ar detine controlul asupra tuturor celor trei puteri: puterea de a emite legi, de a executa deciziile si de a da verdicte juridice."
Prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.103/02.10.2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000, se incalca acest principiu fundamental, fiind reglementate de catre puterea executiva, obligatii pentru puterea legislativa.
Astfel, interesele cetatenilor sunt puternic afectate si violate prin chiar nesocotirea textelor Constitutionale care au ca finalitate apararea poporului si organizarea statului astfel incat interesele cetatenilor sa fie corect aparate si reprezentate de catre puterile statului.
Potrivit deciziei 1008/2009 a Curtii Constitutionale, "pentru emiterea unei ordonante de urgenta este necesara existenta unei stari de fapt obiective, cuantificabile, independente de vointa Guvernului, care pune in pericol un interes public. Astfel, cu prilejul pronuntarii Deciziei nr. 255 din 11 mai 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, nr. 511 din 16 iunie 2005, Curtea a observat mai intai implicatiile deosebirii terminologice dintre notiunea de caz exceptional, utilizat in conceptia art. 114 alin. (4) din Constitutie anterior revizuirii, si cea de situatie extraordinara, aratand ca, - desi diferenta dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obisnuit sau comun caruia ii dau expresie, este evidenta, acelasi legiuitor a simtit nevoia sa o puna la adapost de orice interpretare de natura sa minimalizeze o atare diferenta, prin adaugarea sintagmei "a caror reglementare nu poate fi amanata"; consacrand, astfel in terminis imperativul urgentei reglementarii. In sfarsit, din ratiuni de rigoare legislativa, a instituit exigenta motivarii urgentei in chiar cuprinsul ordonantei adoptate in afara unei legi de abilitare. Fiind reamintita jurisprudenta constitutionala in materie pronuntata anterior revizuirii Legii fundamentale, prin care s-a precizat ca de esenta cazului exceptional este caracterul sau obiectiv, in sensul ca "existenta sa nu depinde de vointa Guvernului care, in asemenea imprejurari, este constrans sa reactioneze prompt pentru apararea unui interes public pe calea ordonantei de urgenta" (Decizia nr. 83/1998), Curtea, cu acelasi prilej, a retinut ca "invocarea elementului de oportunitate, prin definitie de natura subiectiva, caruia i se confera o eficienta contributiva determinanta a urgentei, ceea ce, implicit, il converteste in situatie extraordinara, impune concluzia ca aceasta nu are, in mod necesar si univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie si unor factori subiectivi, de oportunitate -. lntrucat insa asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existentei situatiei extraordinare, in temeiul lor sau prin convertirea lor intr-o asemenea situatie, confera acesteia un caracter arbitrar, de natura sa creeze dificultati insurmontabile in legitimarea delegarii legislative. S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de constitutionalitate - situatia extraordinara -, a carui respectare este prin definitie supusa controlului Curtii, sa fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil."
Prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.103/02.10.2009 Guvernul incearca sa utilizeze drept motiv interesul national, insa, rezultatul final este tocmai incalcarea acestui interes, prin nerespectarea dispozitiilor constitutionale care vegheaza la apararea drepturilor si intereselor cetatenilor.
In ceea ce priveste introducerea, prin intermediul art. 1 alin 3. al OUG nr.103/02.10.2009, a art. 151in textul Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului acesta reglementeaza obligativitatea desfasurarii referendumului si a alegerilor prezidentiale in cadrul acelorasi sectii de votare, instituind practic obligatia electoratului de a vota pentru ambele actiuni. Acest fapt contravine dispozitiilor constitutionale referitoare la drepturile alegatorilor si incalca principiile statului de drept.
Mai mult, prin prevederile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.103/02.10.2009 se aduc vatamari bunului mers al Parlamentului, ale carei limite constitutionale referitoare la obligatile sale sunt puternic afectate. Puterea legislativa este subordonata deciziilor puterii executive care hotaraste modul de indeplinire a indatoririlor Parlamentului, termenul de adoptare a hotararii cu privire la referendumul initiat si modalitatea de vot.
Parlamentul este, astfel, asezat, dintr-o data in subordinea Guvernului care se simte abilitat in a stabili competentele si modul de operare a puterii legislative intr-o situatie extrem de importanta cum este referendumul. Parlamentul devine chiar un organism fictiv, al carui rol este eliminat in raport cu cel al Presedintelui.
Mai mult decat atat, textele propuse instituie o forma de control si chiar de sanctiune a Parlamentului, prin impunerea unui termen in care Parlamentul este obligat sa se pronunte, sub sanctiunea emiterii decretului privind organizarea referendumului de catre Presedintele Romaniei. Consideram ca aceste prevederi dau puteri Presedintelui asupra Parlamentului, lucru neacceptabil intr-un stat de drept democratic cu o democratie constitutionala de tip parlamentar. Este incalcat astfel statutul Parlamentului de organ reprezentativ suprem, consacrat prin art. 61 alin(1) din Constitutia Romaniei. S-ar putea trage astfel concluzia ca daca Presedintele este cel care controleaza Parlamentul, el este cel care detine in fapt toate puterile in stat. Mai mult decat atat, pentru introducerea unei astfel de prevederi ar trebui modificata chiar Constitutia Romaniei.
Prin rolul sau, Parlamentul face parte din institutiile fundamentale ale statului, activitatea sa fiind indispensabila functionarii statului Natura Parlamentului de institutie fundamentala a statului este deopotriva subliniata de statutul constitutional al acestuia, de organ reprezentativ al poporului si unica autoritate legiuitoare a tarii, cat si de faptul ca organizarea si functionarea fiecarei Camere, adica regimul juridic, se stabilesc, potrivit art. 64 alin. (1) din Constitutie, prin regulament propriu.
Reclamanta arata ca, in calitate de deputat, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.103/02.10.2009 ii creeaza prejudicii directe prin faptul ca o impiedica sa-si exercite atributiile cu impartialitate si in spiritul apararii intereselor cetatenilor. Prin subordonarea activitatii Parlamentului fata de Guvern, reclamanta, ca deputat arata ca este subordonata in indeplinirea obligatiilor sale fata de puterea executiva.
Activitatea reclamantei care are la baza principiul apararii intereselor cetatenilor si asigurarea si vegherea la respectarea legii este puternic restrictionata prin actul a carui anulare o solicita.
In drept, cererea se intemeiaza pe dispozitiile Art. 1, 61 si 115 din Constitutia Romaniei, art. 9 din Legea 554/2004.
Paratul Guvernul Romaniei a formulat intampinare la cererea de chemare în judecată si ață de obiectul acțiunii, stabilit conform principiului disponibilității de către partea reclamantă, în raport de motivele de fapt și de drept ale cererii, se invoca xcepția inadmisibilității cererii, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 " Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin.(1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale."
Dispozițiile precizate conferă părții vătămate de un act administrativ unilateral, posibilitatea legală de a solicita anularea acestuia, în termenul imperativ prevăzut de lege.
Însă, astfel cum în mod explicit distinge și textul de lege, măsura legală a anulării vizează exclusiv actele administrative, în accepțiunea conferită acestei noțiuni de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nu și ordonanțele de Guvern (simple sau de urgență).
Această interpretare rezultă, fără echivoc și din modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze, în mod distinctiv, posibilitatea juridică a atacării actelor cu forță juridică superioară hotărârilor de Guvern.
Ordonanțele de Guvern reprezintă acte administrative de autoritate, cu putere de lege, emise de Guvernul României, în temeiul art. 115 din Constituția României, potrivit principiului delegării legislative. Așadar, fiind acte, prin natura lor, cu caracter legislativ, deoarece reglementează relații sociale ce țin de domeniul legii, determinat de raporturile dintre Guvern și Parlament, este limpede că și formele, privind controlul acestora, sunt unele specifice.
Calea de contestare a ordonanțelor de Guvern, care reprezintă acte de sorginte guvernamentală, este cea prevăzută de dispozițiile art. 9 din Lege, care, în mare măsură, se inspiră din prevederile fundamentale ale art. 126 alin. (6) din Constituție, procedura instituită în această materie nefiind condiționată de parcurgerea procedurii plângerii prealabile. Astfel, potrivit alin. (1) al acestui articol, competența de a soluționa cererile persoanei vătămate prin ordonanțe ale Guvernului sau dispoziții ale acestora, este atribuită instanțelor de contencios administrativ.
Însă această cale procedurală specială nu oferă, deopotrivă, instanței competente sesizate și posibilitatea de a controla efectiv constituționalitatea acestor acte administrative atipice, ci doar pe aceea de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, prevăzute de Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.
Împotriva acestor acte normative de sorginte guvernamentală, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim are deschisă calea acțiunii, însoțită de excepția neconstituționalității. Trebuie subliniat că, în această situație, rolul instanței de contencios sesizate cu acțiunea în anularea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, însoțită de excepția neconstituționalității, este acela de a analiza și a aprecia dacă sunt întrunite prevederile Legii nr. 47/1992, urmând, în situația îndeplinirii condițiilor legale de admisibilitate, să suspende judecarea pe fond a cauzei și să sesizeze, prin încheiere motivată, forul constituțional.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 47/1992, republicată, unica autoritate de jurisdicție constituțională din România este Curtea Constituțională. Chiar dacă, potrivit legii speciale, Curtea Constituțională reprezintă unica autoritate de acest fel din România, nici chiar ei, care, potrivit atribuțiilor și competențelor legale, se poate pronunța asupra constituționalității ordonanțelor sau dispozițiilor acestora, supuse controlului său, legea nu îi oferă posibilitatea legală de a se pronunța în sensul anulării/suspendării dispozițiilor constate neconstituționale.
Art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
Ca un detaliu suplimentar, trebuie precizat că, aprobarea sau respingerea ordonanțelor de urgență se face prin lege, putând fi supusă amendării, cu ocazia dezbaterilor parlamentare, astfel încât aceste acte normative pot fi adoptate cu modificări sau respinse în integralitatea lor.
Pentru toate aceste considerații, se solicita respingerea cererii de anulare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2009, ca fiind inadmisibilă.
La termenul din 17.11.2009, Curtea, in conformitate cu art. 137 pr.civ. a pus in discuție excepția inadmisibilității cererii de anulare in raport de dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 invocata de parat prin întâmpinare, si excepția inadmisibilității cererii de anulare raportat la art. 9 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, invocata din oficiu.
Analizând excepția invocata, Curtea retine următoarele:
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 " Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."
Potrivit art. 9 alin. 5 din Legea nr.554/2004 " Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."
Rezulta din dispozițiile legale prezentate mai sus ca nu este prevăzută de lege posibilitatea de a introduce cerere de chemare in judecata care sa aibă ca obiect anularea unei ordonanțe a Guvernului, aceasta nereprezentând un act administrativ in sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr.554/2004.
Excepția de neconstituționalitate poate fi invocata deci numai in cazul unei acțiuni care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 660/2007 s-a constatat ca dispozițiile art. 9 din Legea nr.554/2004 sunt neconstituționale in măsura in care permit ca acțiunea introdusa la instanța de contencios administrativ sa aibă ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o ordonanță.
Prin urmare, acțiunea de față, având ca obiect anularea OUG 103/2009 prin invocarea neconstituționalității acesteia, este inadmisibilă.
In consecință, față de cele arătate mai sus, se va admite excepția inadmisibilității, se va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul ales la avocat și Asociații, din str.-.- nr.62, sector 5, B, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI, cu sediul în nr.1, sector 1,
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 17.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.VR-
EF/4ex.
18.12.2009
Președinte:Rodica VoicuJudecători:Rodica Voicu
