Anulare act administrativ . Sentința 3986/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3986

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009

Curtea constituită din:

JUDECĂTOR 1: Nemenționat

GREFIER:

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI și intervenientul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei la 4 noiembrie 2009, 11 noiembrie 2009, și apoi, pentru astăzi 18 noiembrie 2009, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la data de 3 septembrie 2007, reclamanții și au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, anularea HG nr. 12/2007, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr.43 din 19.01.2007, prin care s-a dispus exproprierea terenului proprietatea reclamanților, în suprafață de 197,98 mp.

În motivarea acțiunii lor, reclamanții au invocat caracterul abuziv al exproprierii, realizată cu încălcarea flagrantă a legilor speciale aplicabile și a normelor cu valoare de principiu ale art. 481 din Codul civil, ale art. 44 alin 2,3 si 6 din Constituție și a normelor art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin hotărârea contestată, privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării Construcția de platforme de inspecție rutieră în vederea asigurării unei monitorizări efective a traficului, inspecția siguranței autovehiculelor de transport greu de mărfuri de pe DN 1 km 419+080 - stânga, DN 1 km 350+020 - dreapta, DN 28 km 20+400 - dreapta, DN 69 km 25+800 - stânga, DN 1 km 43+865 - stânga, DN 13 km 16+550 - stânga, DN 6 km 14+800 - stânga și DN 15 km 27+180 - dreapta".

În Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr.12/2007, singura anexă publicată în Monitorul Oficial, reclamanții au constatat că nu figurează, deci s-a încălcat obligația de publicitate și li s-a răpit posibilitatea de a cunoaște și a contesta acest act administrativ. Apreciază că în mod intenționat s-a procedat astfel, pentru că la întocmirea documentației lucrării pentru a cărei realizare s-a declanșat procedura exproprierii, autoritățile locale cu atribuții in materie - Primăria orașului și Oficiul de cadastru și Publicitate lmobiliară llfov, aveau obligația să furnizeze toate informațiile referitoare la terenurile supuse exproprierii.

Nu s-a afișat nici planul cu amplasamentul lucrării la sediul Consiliului local și nici in altă parte și nici nu a fost publicat într-un ziar local, pentru a observa corectitudinea lor și avizarea, în forma care se preconizează începerea lucrărilor, de către Oficiul Național de Cadastru, Geodezie si Cartografie, deci au fost încălcate normele imperative ale art. 4 alin. 2 din Legea nr.198/2004.

este Statul R, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, organism desemnat de Guvernul României, conform art.2 alin. 1 din nr.HG12/2007 și art. 12 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, astfel că Guvernul României trebuia să declare, după parcurgerea etapelor legale prealabile (art. 8,9,10,11 din Legea nr. 33/1994), utilitatea publică a lucrării, ceea ce nu s-a realizat.

Or, exproprierea în lipsa declarării utilității publice încalcă nu numai normele imperative ale art. 7 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, dar și principiul constituțional al ocrotirii și garantării proprietății private - art. 44 alin. 1,2,3 din Constituția României.

Realizarea unei platforme de inspecție rutieră nu este o lucrare de interes public în sensul art. 6 din Legea nr. 33/1994 și al art. 2 alin. 3 din Legea nr. 198/2004, acest din urma text de lege neaplicându-se în cazul lucrării în discuție, pentru ca Legea nr. 198/2004, așa cum menționează clar titlul sau, privește "unele masuri prealabile lucrărilor de contracție de autostrăzi și drumuri naționale".

Prin amplasamentul lucrării, care în realitate nu include numai spațiul pentru platforma de cântărire, ci și drumuri adiacente (bretele), cu privire la care reclamanților nu li s-a adus nimic la cunoștință, nici măcar dreptul de a solicita despăgubiri, li se ia, ca și tuturor proprietarilor vizați de măsura exproprierii, toata ieșirea la drumul național - singura ieșire la stradă, deci le sunt transformate terenurile (ce mai rămâne în urma exproprierii) în loturi înfundate, fără ieșire la stradă, a căror valoare de întrebuințare și de circulație se reduce, datorită acestei obturări, la mai puțin de

Propunerile de expropriere și rezultatul procesului-verbal încheiat conform art. 10 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, nu le-au fost notificate, deci nu au putut face întâmpinare, conform art. 14 din aceeași lege.

Întrucât, conform art. 18 din Legea nr. 198/2004, dispozițiile acestei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, toate procedurile prealabile exproprierii, la care s-a făcut referire, reglementate prin legea exproprierii pentru cauza de utilitate publică, trebuiau respectate și în acest caz, ceea ce nu s-a întâmplat.

Și sub aspectul stabilirii despăgubirilor, la valoarea globală de 230 mii lei, nr.HG12/2007 este un act administrativ nelegal, abuziv, întrucât suma globală estimată a despăgubirilor - astfel cum este menționată în nr.HG 12/2007, nu are la bază o evaluare științifică, a unui expert autorizat și nu constituie sub nici o formă o justă despăgubire, ci o adevărata bătaie de joc - 28 de EURO /, în situația în care în zonă terenuri similare sunt înstrăinate cu minim 40 EURO /

De asemenea, comisia care s-a pronunțat asupra cuantumului despăgubirii nu a fost numită după intrarea în vigoare a nr.HG 12/2007, așa cum prevede art. 6 alin. 1 din Legea nr. 198/2004, ci anterior, prin Decizia Directorului General al CNADNR nr. 637/22.12.2006, deci nu este legal investită, actul de numire fiind nul, pentru că nu are la baza nr.HG 12/2007.

Aceeași comisie nu a fost constituită prin hotărâre a Guvernului, deși este vorba de o lucrare de interes național (art. 15 alin. 1 din Legea nr. 33/1994) și nu are compunerea prevăzuta în art. 15 alin. 2 din Legea nr. 33/1994; chiar dacă s-ar raporta la normele art. 9 alin. 2 din Legea nr.198/2004, din hotărârea comisiei nu rezultă că cei doi reprezentanți ai expropriatorului ar avea calificare juridică.

Nu este indicat actul normativ în care se prevede prețul de referință pentru evaluarea terenurilor, nu se arată care este categoria de folosință și urbanistică a terenurilor, nici amplasamentul lor - loturi cu ieșire la drumul național și nici un fel de alt criteriu după care să poată fi verificată corectitudinea evaluării.

De asemenea, terenurile au fost evaluate ca fiind extravilane, deși făceau parte, la data evaluării, ca și acum, din intravilanul orașului și nu din comuna, cum eronat s-a menționat. Nu este indicat nici un criteriu legal pentru marja de negociere de 20% indicată ca atare în același raport.

Prin urmare, apreciază reclamanții, în realitate li s-a expropriat tot terenul, de 3000,01. și nu numai 197,98. cum se precizează abia in hotărârea privind acordarea despăgubirilor, întrucât prin lucrarea efectuata accesul la stradă va fi total blocat, deci este un bun pierdut, pentru care ar urma să primească așa zise despăgubiri derizorii chiar și pentru suprafața pretins expropriată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 27 noiembrie 2007, pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.

În susținerea poziției sale procesuale, învederează faptul că, rin p. art. 2 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, au fost declarate de utilitate publică toate lucrările de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, expropriator fiind Statul Român prin Compania Națională Autostrăzi și Drumuri Naționale din România-. alin. 3 al art. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.198/2004 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 941/2004 precizând că, în vederea realizării documentațiilor cadastrale, în cazul în care proprietarii nu au putut fi identificați sau refuză predarea actelor necesare acestei operațiuni, oficiile de cadastru și publicitate imobiliară și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale implicate vor furniza expropriatorului datele cu privire la identitatea proprietarilor rezultați în urma aplicării legislației în vigoare, precum și copii ale titlurilor de proprietate emise potrivit legii sau, în lipsa acestor titluri, copii ale proceselor-verbale de punere în posesie.

În aceste condiții, expropriatorul, lovindu-se de refuzul proprietarului de a pune la dispoziție documentele necesare, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.198/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 941/2004 a solicitat să-i fie puse la dispoziție copii ale acestor documente de la. și de la Consiliul local. Din acest motiv, titular al dreptului de proprietate asupra imobilului afectat de obiectivul de investiții este înscris dl., în conformitate cu încheierea nr. 8625/07.08.2003 prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în Cartea Funciară nr. 1189, nr. cadastral 1337. Documentația cadastrală a fost întocmită de către și avizată de către I cu nr.66043/05.12.2005, având numărul cadastral 1337/1/l, dl. fiind înscris ca titular al dreptului de proprietate ce a fost trecut în Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 12/10.01.2007.

Hotărârea de guvern contestată a fost promovată în conformitate cu prevederile legislației în vigoare și nu încalcă prevederile art. 481 din Codul civil, deoarece lucrarea a fost declarată de utilitate publică în conformitate cu art. 2 din Legea nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, iar cuantumul despăgubirii a fost determinat de un evaluator autorizat, așa cum prevede art. 3 din Legea nr. 198/2004.

Hotărârea Guvernului nr. 12/10.01.2007 a produs efecte deoarece Comisia care verifică dreptul de proprietate sau alt drept real, comisie numită prin Decizia Directorului General al CNADNR nr.53/25.01.2007 a emis Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 1/02.03.2007 prin care a stabilit despăgubirea cuvenită pentru terenul expropriat, sumă ce a fost consemnată pe numele titularilor drepturilor de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 6 alin.(1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 941 /2004.

În data de 27 noiembrie 2007, formulat în cauză cerere de intervenție în interes propriu MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI, solicitând la rândul său respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Învederează instanței că nu pot fi reținute afirmațiile reclamanților în ceea ce privește aplicabilitatea în speță a prevederilor Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, deoarece Legea nr. 198/2004 are caracter de normă specială și se aplică cu prioritate față de norma generală, or, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, au fost declarate de utilitate publică, toate lucrările de autostrăzi și drumuri naționale, inclusiv lucrările ce formează obiectul hotărârii de guvern contestată de către reclamanți. Așadar, pentru realizarea exproprierii în vederea construirii platformelor de inspecție rutieră, nu mai era necesară declararea utilității publice potrivit dispozițiilor Legii nr. 33/1994 deoarece, aceste lucrări, au fost declarate de drept, de utilitate publică, în temeiul Legii nr. 198/2004.

În ceea ce privește aserțiunile reclamanților potrivit cărora, în anexa hotărârii contestate, aceștia nu figurează ca proprietari ai imobilului supus exproprierii, învederează faptul că datele cuprinse în această anexă sunt conforme înscrisurilor furnizate de Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, respectiv Consiliul Local, înscrisuri ce au fost solicitate de către expropriator potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii 198/2004 aprobate prin HG nr.941/2004. Din analiza acestor înscrisuri, s-a constatat faptul că titular al dreptului de proprietate asupra imobilului afectat de obiectivul de investiții mai sus menționat, este dl., astfel cum rezultă din încheierea nr.8625/07.08.2003, prin care s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în Cartea Funciară nr. 1189, având nr. cadastral 1337. Pe cale de consecință, în Anexa Hotărârii Guvernului nr. 12/10.01.2007, dl figurează ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului afectat de obiectivul de investiții ce face obiectul hotărârii de guvern contestate.

De asemenea, sunt neîntemeiate afirmațiile reclamanților cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 198/2004, deoarece DRDP B, prin adresa nr. 95/23.01.2007, înregistrată la Primăria cu nr. 1617/25.01.2007 a transmis, spre a fi aduse la cunoștință publică prin afișare la sediul Consiliul Local, următoarele documente:

Hotărârea Guvernului nr.12/10.01.2007 inclusiv anexa cu lista imobilelor propuse pentru exproprierea cu datele de identificare ale acestora;

Planul cu amplasamentul lucrării;

Anunțul conform căruia titularii dreptului de proprietate și ai celorlalte drepturi reale să depună cereri de acordare a despăgubirilor pentru imobilele expropriate;

Formulare pentru cererile de acordare a despăgubirilor;

Registrul pentru înregistrarea cererilor de acordare a despăgubirilor

În ceea ce privește valoarea despăgubirii aferentă imobilelor afectate de obiectivul de investiții ce face obiectul hotărârii contestate, subliniază faptul că aceasta a fost stabilită de către un evaluator autorizat (SC EURO EXPERT SRL), cu respectarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 198/2004.

Un alt aspect supus atenției instanței se referă la suprafața de teren, proprietatea reclamanților, afectată de obiectivul de investiții. Din documentația cadastrală întocmită de către SC SRL reiese că suprafața afectată, conform proiectului, este de 197,98 mp, dezmembrarea fiind realizată pentru această suprafață cu alocarea de către OCPI Ian umărului cadastral 1337/1/

Analizând acțiunea reclamanților prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:

1. Prin HG nr. 12/2007 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării "Construcția de platforme de inspecție rutieră în vederea asigurării unei monitorizări efective a traficului, inspecția siguranței autovehiculelor de transport greu de mărfuri de pe DN 1 km 419+080 - stânga, DN 1 km 350+020 - dreapta, DN 28 km 20+400 - dreapta, DN 69 km 25+800 - stânga, DN 1 km 43+865 - stânga, DN 13 km 16+550 - stânga, DN 6 km 14+800 - stânga și DN 15 km 27+180 - dreapta", adoptată în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, s-a dispus următoarele:

- a fost aprobat amplasamentul lucrării "Construcția de platforme de inspecție rutieră în vederea asigurării unei monitorizări efective a traficului, inspecția siguranței autovehiculelor de transport greu de mărfuri de pe DN 1 km 419+080 - stânga, DN 1 km 350+020 - dreapta, DN 28 km 20+400 - dreapta, DN 69 km 25+800 - stânga, DN 1 km 43+865 - stânga, DN 13 km 16+550 - stânga, DN 6 km 14+800 - stânga și DN 15 km 27+180 - dreapta", potrivit hărților topografice prevăzute în anexa nr. 1*).

- a fost aprobată declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării prevăzut la art. 1, expropriator fiind statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - de sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, imobilele supuse exproprierii fiind menționate în tabelul prevăzut în anexa nr. 2.

- s-a aprobat ca justă despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării prevăzut la art. 1 suma globală estimată de 230 mii lei, finanțată prin bugetul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului în limita prevederilor anuale aprobate cu destinația cheltuieli neeligibile aferente Memorandumului de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Europeană referitor la Programul național PHARE 2003 pentru România, semnat la B la 2 decembrie 2003, ratificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 21 iunie 2004, aprobată prin Legea nr. 357/2004.

2. La poziția 15 din anexa 2, cuprinzând imobilele supuse exproprierii, figurează suprafața de 197,98 mp din loc., jud. I, nr. cadastral 1337/I/1, 57, 58, 62, 63, parcela 240, proprietatea numitului.

Reclamanții sunt proprietarii acestei parcele în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 348/06.04.2004 de notar public, încheiat cu proprietarul tabular, dreptul lor de proprietate nefiind însă intabulat în cartea funciară la momentul de referință ( 5).

3. În determinarea reglementărilor legale aplicabile, având în vedere că hotărârea de guvern contestată a fost adoptată în considerarea unei reglementări speciale, trebuie analizate cele două reglementări, cea specială, respectiv cea generală, cu evidențierea procedurilor de urmat în concret în vederea unei astfel de exproprieri, din perspectiva prevederilor speciale derogatorii de la procedura de drept comun, respectiv a celor generale aplicabile în tăcerea legii speciale, analiza urmând a fi făcută, desigur, în raport de forma Legii nr. 198/2004 de la momentul adoptării HG nr. 12/2007, Legea nr. 33/1994 nesuferind nicio modificare ulterioară.

3.1. Primul pas în regimul Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică estedeclararea utilității publice, potrivit art. 5 și următoarele din lege.

Anterior declarării utilității publice, legea generală impune, în art. 8-10, obligația efectuării unei cercetări prealabile, a cărei rațiune este tocmai aceea de a evalua, proba și fundamenta utilitatea publică, cercetare prealabilă al cărei rezultat este consemnat într-un proces verbal, potrivit disp. art. 10 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.

În regimul legii speciale, Legea nr. 198/20004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale,o atare etapă, a declarării utilității publice, nu există, art. 2 al legii statuând el însuși următoarele: "(1) Prin prezenta lege se declară de utilitate publică toate lucrările de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, expropriator fiind statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - de sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

(2) În înțelesul prezentei legi, prin lucrări de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, denumite în continuare lucrări, se înțelege lucrări de construire, reabilitare, dezvoltare, modernizare ori extindere a autostrăzilor și drumurilor naționale.

(3) parte integrantă din autostrăzi și drumuri naționale podurile, viaductele, pasajele denivelate, tunelurile, construcțiile de apărare și consolidare, locurile de parcare, oprire și staționare, indicatoarele de semnalizare rutieră și alte dotări pentru siguranța circulației, precum și orice alte lucrări de construire ori amplasare de clădiri, instalații și alte amenajări necesare apărării și/sau exploatării acestora".

Prin urmare, toate lucrările care se încadrează în ipoteza acestei norme legale sunt declarate ex lege de utilitate publică, nemaifiind necesară o declarare a utilității publice în fiecare caz în parte, pentru fiecare lucrare în parte.

Actul care constată însă implicit încadrarea unei anumite lucrări în sfera de aplicare a Legii nr. 198/2004 este hotărârea de guvern ce se adoptă în temeiul art. 4 alin. 1 al legii, astfel că cenzurarea încadrării lucrării concrete în sfera de aplicare a legii se face prin analiza acestei hotărâri de guvern.

Neexistând etapa declarării utilității publice, în regimul Legii nr. 198/2004 nu se impune/nu există nici cercetarea prealabilă, a cărei rațiune este, așa cum s-a arătat, dovedirea și fundamentarea utilității publice.

3.2. .-se în sfera măsurilor premergătoare exproprierii, al doilea pas de urmat în regimul Legii nr. 33/1994 este executarea planurilor cuprinzând terenurile și construcțiile propuse spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum și a ofertelor de despăgubire, potrivit art. 12 alin. 1 prima propoziție din lege.

acestei etape în regimul Legii nr. 198/2004 este, potrivit art. 3 al legii speciale,întocmirea documentației tehnico-economice a lucrării, cuprinzând și date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului, planuri cu amplasamentul lucrării, care conțin delimitarea suprafețelor și a construcțiilor propuse spre expropriere, cu indicarea numelor proprietarilor, precum și a ofertelor de despăgubire pe categorii de imobile stabilite de către persoane autorizate în evaluare.

3.3. În regimul Legii nr. 198/2004 urmează o etapă care nu își găsește echivalent în legea generală, anume cea contestată în prezenta cauză, aprobarea, prin hotărâre de guvern potrivit art. 4 alin. 1, pe baza documentației tehnico-economice la care s-a făcut referire la pct. 3.2 de mai sus, a amplasamentului lucrării, declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor care constituie amplasamentul, suma globală estimată a despăgubirilor, termenul în care aceasta se virează într-un cont bancar deschis pe numele expropriatorului și sursa de finanțare.

3.4. Următoare etapă în regimul Legii nr. 33/1994 este aceea instituită de art. 12 propoziția a II-a al legii, și constă îndepunerea documentelorprev. de art. 12 alin. 1 prima propoziție, la care s-a făcut referire la pct. 3.2. de mai sus, la consiliul local al comunei, orașului sau municipiului pe teritoriul cărora sunt situate imobilele ce se supun aprobării pentru expropriere, în vederea consultării de cei interesați, procedură instituită în art. 12 al legii generale.

Sub imperiul Legii nr. 198/2004, această etapă este reglementată în art. 4 alin. 2 al legii speciale, text potrivit căruia "Planul cu amplasamentul lucrării, întocmit conform prevederilor art. 3 pe fiecare teritoriu administrativ, se aduce la cunoștință publică prinafișarela sediul consiliului local respectiv și va rămâne afișat până la finalizarea procedurii de despăgubire. Planul cu amplasamentul lucrării va fipublicatși într-un ziar local".

3.5. Următoarea etapă în regimul legii generale este cea prev. de art. 13 din Legea nr. 33/1994, anume anotificării propunerilor de exproprierea imobilelor (întocmite potrivit art. 12 al legii) și a procesul-verbal prevăzut de art. 10 alin. 2, persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi reale.

Întrucât, așa cum s-a arătat, sub imperiul Legii nr. 198/2004 cercetarea prealabilă declarării utilității publice nefiind necesară,nu se pune problema notificăriicătre titularii de drepturi reale a procesului verbal prev. de art. 10 alin. 2 al legii generale.

În privința notificării propunerii de expropriere, sub imperiul Legii speciale nr. 198/2004o atare etapă nu este prevăzutăexpressis verbal, propunerea de expropriere fiind publicată în Monitorul Oficial (HG nr. 12/2007).

4. Procedând la analiza motivelor de nelegalitate a hotărârii de guvern invocate de reclamanți, instanța le va examina grupat, după cum urmează.

4.1. Primul motiv de nelegalitate a hotărârii de guvern contestate se referă la nerealizarea etapei declarării utilității publice, după parcurgerea procedurii prealabile instituită de art. 8-11 din legea nr. 33/1994.

Așa cum s-a arătat mai sus, etapa declarării utilității publice nu este necesară pentru lucrările ce se încadrează în sfera de aplicare a Legii nr. 198/2004, astfel de lucrări fiind ex lege de utilitate publică, prin urmare nici procedurile prealabile prevăzute de art. 8-11 din legea generală.

Desigur, pentru a ajunge la această concluzie trebuie analizat dacă, în cauză, erau incidente prevederile legii speciale, mai exact dacă lucrarea în vederea căreia s-a propus exproprierea se încadrează în sfera de aplicare a legii speciale, aspect contestat de către reclamanți.

Analizând acest aspect, instanța reține că, potrivit disp. art. 2 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma în vigoare în perioada de referință, "(1) Prin prezenta lege se declară de utilitate publică toate lucrările de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, expropriator fiind statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - de sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Instanța consideră că realizarea unei platforme de inspecție rutieră constituie ceea ce alin. 3 al art. 2, mai sus citat, numește "alte dotări pentru siguranța circulației", fiind construite, tot pentru deservirea traficului rutier, pentru asigurarea unei monitorizări efective a acestuia, pentru inspecția siguranței autovehiculelor și cântărirea vehiculelor de transport greu de mărfuri, platformă necesară exploatării în condiții de siguranță a drumurilor naționale, după cum se prevede în însăși Nota de fundamentare a HG nr. 12/2007 ( 45).

Prin urmare, critica reclamanților referitoare la nedeclararea utilității publice, cu urmarea măsurilor prealabile acesteia, este nefondată, procedurii de expropriere a terenului reclamanților fiindu-i aplicabile prevederile legii speciale.

4.2. Un alt motiv invocat ca aspect de nelegalitate a hotărârii de guvern contestate este acela că, în Anexa nr. 2 la aceasta, singura anexă publicată în Monitorul Oficial, reclamanții nu figurează, încălcându-se obligația de publicitate și răpindu-li-se posibilitatea de a cunoaște a contesta acest act administrativ.

Instanța observă că persoana intabulată în cartea funciară, al cărei rol este - potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară - tocmai acela de a asigura opozabilitatea dreptului de proprietate, era numitul, persoana de la care reclamanții au achiziționat terenul în discuție, fără însă a-și fi făcut dreptul opozabil terților, prin înscrierea în cartea funciară, astfel că în mod corect în anexa la HG figurează persoana intabulată în CF.

În altă ordine de idei, invocata vătămare, aceea că li s-ar fi răpit posibilitatea de a contesta hotărârea de guvern, este contrazisă de însăși prezenta acțiune.

4.3. În privința motivul de nelegalitate constând în cuantumul despăgubirii, Curtea reține că hotărârea de guvern nu stabilește în concret cuantumul despăgubirii cuvenită reclamanților pentru exproprierea propusă, ci - în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 198/2004 - doar aprobă "suma globală estimată a despăgubirilor" pentru toate terenurile vizate, sumă care în niciun caz nu constituie despăgubirile ce urmează a fi plătite, pentru a considera astfel că HG ar produce reclamanților,prin ea însăși, vreo vătămare din această perspectivă, ci constituie doar o evaluare a costurilor măsurilor de expropriere.

De altfel, aceasta se desprinde din economia articolelor următoare, care statuează competențele și procedura pentru stabilirea în concret a despăgubirilor, precum și din prevederile art. 11 din aceeași lege, potrivit căruia "Suplimentarea sumei prevăzute la art. 4 alin. (3), dacă este cazul, se face prin hotărâre a Guvernului, la cererea expropriatorului".

Potrivit art. 6 din Legea nr. 198/2004, "În termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1), expropriatorul numește o comisie care verifică dreptul de proprietate ori alt drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată și se pronunță asupra cuantumului despăgubirii, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale", iar potrivit art. 7 "Hotărârea de stabilire a despăgubirilor, în condițiile prevăzute la art. 6, se comunică petentului și se afișează, în extras, la sediul consiliului local în raza căruia se află situat imobilul expropriat, precum și la sediul expropriatorului".

Având în vedere că reclamanții au pus în discuție cuantumul despăgubirilor stabilite subsecvent adoptării hotărârii de guvern (atât din perspectiva subevaluării mp de teren, cât și din perspectiva neluării în considerare a reducerii considerabile, prin expropriere, a valorii suprafeței rămase în proprietatea lor, prin transformarea acesteia în lot înfundat), Curtea reține că art. 9 al legii speciale statuează sub aspectului modului de contestare a valorii despăgubirilor stabilite, următoarele: " nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8 (subl. inst. - cea stabilită prin hotărârea de la art. 7) precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire. Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. În acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia".

Textul legii consacră, pentru expropriatul nemulțumit, o acțiune specială pentru reconsiderarea cuantumului despăgubirii, distinctă de contestarea hotărârii de guvern, a cărei contestare poate avea alt obiect (aspect asupra căruia vom reveni), acțiune specială a cărei competență de soluționare revine, potrivit normelor la care se face trimitere, art. 21-27 din legea generală, instanței de drept comun în materia exproprierii, recte tribunalului în raza căruia este situat imobilul supus exproprierii, textele mai sus invocate fiind aplicabile, așa cum prevede norma de trimitere în privința contestării calculului despăgubirilor cuvenite.

De altfel, în însăși Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 1/02.03.2007 ( 20) se menționează că expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii poate să se adreseze cu o cerere în acest sens instanței de judecată potrivit disp. art. 9 din Legea nr. 198/2004.

În lumina celor ce preced, instanța apreciază că aspectele invocate de reclamanți relativ la cuantumul despăgubirilor nu se constituie în motive de nelegalitate a Hotărârii de Guvern, contestare în considerarea căreia s-au și adresat instanței de contencios administrativ.

4.4. Revenind la problema invocatei lipse a notificării propunerii de expropriere, analizată parțial la pct. 3.5 de mai sus, reclamanții susțin că prin lipsa notificării nu au putut face întâmpinare conform art. 14 din Legea nr. 33/1994.

Cu privire la acest aspect, instanța reține că în procedura specială de expropriere incidentă în cauză nu există, sub aspect procedural, posibilitatea de a formula întâmpinare expressis verbis, nefiind aplicabile prevederile art. 14 din Legea nr. 33/2004.

Ceea ce, sub imperiul Legii nr. 33/1994 se contestă prin formularea întâmpinării este însăși propunerea de expropriere (cu eventuala consecință a revenirii expropriatorului cu noi propuneri, cu refacerea corespunzătoare a planurilor potrivit art. 19). Or, cât timp în regimul legii speciale propunerea de expropriere se face prin HG, echivalentul acestei contestări prin întâmpinare în temeiul art. 14 din Legea nr. -, este, în regimul legii speciale, tocmai contestarea hotărârii de guvern din această perspectivă, a locației propuse pentru expropriere în vederea efectuării lucrării de utilitate publică.

Prin urmare, susținerea reclamanților că nu au avut posibilitatea de a formula întâmpinare este, de asemenea, la contrazisă de prezenta acțiune.

Analizând din această perspectivă, a propunerii de expropriere, hotărârea de guvern contestată, instanța reține că reclamanții au invocat posibilitatea ca lucrarea în discuție să fi fost amplasată în altă parte, avansând în acest sens ca variante posibile, mai puțin oneroase, terenul de peste drum de amplasamentul lucrării, unde s-ar afla o stație de cântărire a autovehiculelor, în fata unei proprietăți particulare, a unei singure persoane, în rest fiind teren liber, precum șivarianta zonei, unde nu erau terenuri intravilane care să fi fost afectate, deci nu se punea nici problema despăgubirilor, cu privire la această din urmă variantă reclamanții afirmând că, discutând cu unii dintre cei supuși exproprierii, au aflat că inițial a fost propusă realizarea platformei în discuție în zona C, "fiind categoric o zonă care permitea efectuarea acestei lucrări fără problemele economice si de lezare a dreptului de proprietate privata deja expuse, datorate actualului amplasament", susțin reclamanții.

Cu privire la acest aspect, instanța reține că aceste susțineri ale reclamanților nu au nicio acoperire probatorie, în ceea ce privește oportunitatea stabilirii unui alt amplasament, care, nota, să îndeplinească cerințele care se desprind din argumentarea, în nota de fundamentare, a opțiunii pentru actuala locație a lucrării.

Astfel, în nota de fundamentare sunt menționate drept criterii avute în vedere, printre altele, și următoarele:

- traficul estimat pentru o perioadă de perspectivă de 15 ani, reprezentat de media zilnică anuală a traficului pe toate drumurile europene, naționale principale și naționale secundare, inclusiv din perspectiva traficului greu, având în vedere și obiectivul urmărit constând în "inspecția siguranței autovehiculelor de transport greu de mărfuri"

- caracteristicile traficului agresiv cunoscut pe plan local, spațiul disponibil de construcție adiacent drumului, topografia locului și caracteristicile drumului național;

- evitarea amplasamentelor în care drumul existent prezintă sinuozități accentuate și lipsă de vizibilitate, fiind analizarte în general sectoarle în aliniament.

- locațiile să fie stabilite în zone de aliniament în plan, cu declivități minime în profil logitudinal, în zone care asigură o bună vizibilitate și posibilitatea amplasării benzilor de accelerare-decelerare necesare acceselor în și de pe platformă.

Pentru a reține un atare motiv de nelegalitate, motiv care - fiind vorba despre oportunitatea alegerii anumitor locații - ține de puterea discreționară a autorității, invers proporțională cu posibilitatea judecătorului de aoc enzura, reclamanții trebuiau să facă dovadaîn primul rânda faptului că o altă locație concretă, alta decât cea aleasă, ar fi fost mai potrivită pentru nevoile expropriatorului și ar fi corespuns mai bine nevoilor acestuia, cu îndeplinirea tuturor criteriilor mai sus redate exemplificativ,în al doilea rândsă facă dovada că exproprierile impuse pentru această altă locație ar fi fost mai puțin oneroase pentru stat, iar în al treilea rând determinarea soluției optime prin contrapunerea avantajelor, respectiv dezavantajelor fiecăreia dintre opțiuni (atât din perspectiva criteriilor de îndeplinit de către locații, cât și a cheltuielilor generate de expropriere și/sau lucrări suplimentare într-o variantă sau alta).

Or, nicio astfel de dovadă care să probeze că hotărârea de guvern care a aprobat amplasamentul pus în discuție a fost adoptată cu depășirea limitelor puterii discreționare conferită de lege, conform rigorilor mai sus menționate, nu a fost făcută în cauză.

4.5. Referitor la motivele de pretinsă nelegalitate vizând neafișarea planului cu amplasamentul lucrării la sediul Consiliului local și nepublicarea într-un ziar local, respectiv numirea comisiei care s-a pronunțat asupra cuantumului despăgubirilor anterior, iar nu ulterior adoptării HG, motive care se referă la faze ale procedurii ulterioare emiterii hotărârii de guvern, instanța reține că eventualul caracter întemeiat al acestor susțineri nu poate afecta validitatea hotărârii de guvern emisă într-o fază anterioară a procedurii, astfel că instanța nu le va analiza din perspectiva temeiniciei acestora, cât timp nu pot constitui motive de nelegalitate ale hotărârii, constituind, așa cum s-a arătat, etape subsecvente emiterii hotărârii de guvern, potrivit disp. art. 4 alin. 2 din Legea nr.198/2004.

În lumina tuturor considerentelor ce preced, instanța reține legalitatea hotărârii de guvern contestate, astfel că - nefiind întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 - va respinge ca neîntemeiată prezenta acțiune.

În consecință, în temeiul art. 49.pr.civ. va admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Ministerul Transporturilor și.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții și,. în mun. B, nr. 90,. 3, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în nr. 1, sector 1.

Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI, cu sediul în mun. B,-, sector 1.

Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2009.

JUDECĂTOR GREFIER

Red./dact. 6 ex.MN/MN

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Anulare act administrativ . Sentința 3986/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 3986/2009. Curtea de Apel Bucuresti