Anulare act administrativ . Sentința 3991/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.3991
Ședința publică de la 18.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
GREFIER - - -
...
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, având ca obiect "anulare act administrativ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.10.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 04.11.2009, 11.11.2009 și apoi la 18.11.2009, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Asupra cauzei de contencios administrativ prezente:
Prin cererea înregistrată sub nr. menționat, -, pe rolul acestei instanțe, reclamantul a contesta comunicarea din 10.02.2009, privind interzicerea intrării sale în România, pentru o perioadă de 5 ani, solicitând înlăturarea acestei sancțiuni, emisă de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliției.
În motivare, a arătat că venind dinspre Ungaria către Republica M, la vama, i s-a făcut semn de către lucrătorul vamal, să treacă fără a fi verificat. Nu s-a sustras nici un moment, controlului vamal, iar la vama, s-a constatat că nu avea viză de intrare în România și i s-a emis comunicarea contestată, dar nemotivată.
A precizat că întrucât avea viză de angajare în muncă pentru Franța (valabilă 11.11.2008 - 09.02.2009), îndeplinea condițiile art. 6 al. 1 din OUG 194/2002, având un document valabil de trecere a frontierei.
Urmează să primească cetățenia română, iar această interdicție ar putea determina neacordarea sa.
Și-a întemeiat acțiunea pe OUG 194/2002.
A depus comunicarea respectivă, copii ale pașaportului și cărții de identitate, acte de angajare, informarea cu privire la controlul său vamal, bonuri fiscale, declarație autentificată la notar.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată. La excepția invocată inițial, a renunțat ulterior.
A depus actele care au stat la baza emiterii actului contestat.
Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul apel, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedură civilă și ale OUG 194/2002.
Examinând în continuare, actele și lucrările cauzei, susținerile părților, Curtea apreciază cererea promovată, ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 4 al. 5 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, referitoare la obligațiile străinilor, "(1) Pe timpul șederii în România străinii sunt obligați să respecte legislația română.
(2) nu pot organiza pe teritoriul României partide politice ori alte organizații sau grupări similare acestora și nici nu pot face parte din acestea, nu pot ocupa funcții și demnități publice și nu pot iniția, organiza sau participa la manifestații ori întruniri care aduc atingere ordinii publice sau siguranței naționale.
(3) nu pot finanța partide, organizații, grupări sau manifestații ori întruniri dintre cele prevăzute la alin. (2).
(4) aflați pe teritoriul României sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade.
(5) care intră pe teritoriul statului român sau care ies de pe acesta au obligația de a se supune controlului pentru trecerea frontierei de stat, potrivit legii.
(6) aflați pe teritoriul României au obligația de a se supune, în condițiile legii, controlului organelor de poliție și al celorlalte autorități publice competente în acest sens".
Obligația de a se supune controlului vamal, a străinilor, decurge și din prevederile art. 10 pct. 1 din Regulamentul nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15.03.2006 privind crearea unui Cod Comunitar asupra regulilor care stau la baza liberei circulații a persoanelor peste frontiere (Codul ), conform cărora:" documentelor de călătorie ale resortisanților țărilor terțe
(1) Se ștampilează sistematic toate documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe, la intrare și la ieșire. de intrare și de ieșire se aplică în special pe:
(a) documentele care conțin o viză valabilă, permițând resortisanților țărilor terțe să treacă frontiera;
(b) documentele care permit resortisanților țărilor terțe, pentru care s-a eliberat o viză la frontieră de către un stat membru, să treacă frontiera;
(c) documentele care permit resortisanților țărilor terțe, care nu fac obiectul unei obligații de viză, să treacă frontiera".
Conform art. 7 al. a din același Regulament,"La intrare și la ieșire, resortisanții țărilor terțe fac obiectul unei verificări amănunțite.
(a) Verificarea amănunțită la intrare include examinarea îndeplinirii condițiilor stabilite la articolul 5 alineatul (1) și, după caz, a documentelor care autorizează șederea și exercitarea unei activități profesionale. Aceasta cuprinde o examinare detaliată a următoarelor elemente:
(i) verificarea dacă resortisantul țării terțe deține un document valabil și care nu a expirat, care permite trecerea frontierei, iar documentul respectiv să fie însoțit, după caz, de viza sau de permisul de ședere solicitat;
(ii) examinarea amănunțită a documentului de călătorie, în căutarea unor indicii de falsificare sau de contrafacere;
(iii) examinarea ștampilelor de intrare și de ieșire de pe documentele de călătorie ale resortisantului țării terțe în cauză, în vederea verificării, prin compararea datelor de intrare și de ieșire, dacă persoana nu a depășit durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre;
(iv) verificarea punctelor de plecare și de destinație a resortisantului țării terțe în cauză, precum și a obiectului șederii prevăzute și, după caz, verificarea documentelor justificative corespunzătoare;
(v) verificarea dacă resortisantul țării terțe în cauză dispune de mijloace de subzistență suficiente pentru durata și obiectul șederii, pentru întoarcerea în țara de origine sau pentru tranzitul către o țară terță în care admisia sa este garantată sau că este în măsură să dobândească legal respectivele mijloace;
(vi) verificarea dacă resortisantul țării terțe în cauză, mijlocul său de transport și obiectele pe care le transportă nu sunt de natură să compromită ordinea publică, siguranța internă, sănătatea publică sau relațiile internaționale ale unui stat membru. Respectiva verificare include consultarea directă a datelor și a semnalărilor persoanelor și, dacă este necesar, a obiectelor integrate în și în bazele de date naționale, precum și, după caz, a măsurii ce urmează să fie întreprinse în urma unei semnalări".
Raportând prevederile legale precizate, la speța dedusă judecății, Curtea constată că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația evocată, referitoare lasupunerea controlului pentru trecerea frontierei de stat, potrivit legi,la momentul intrării pe teritoriul românesc, obligație care îi incumba începând cu acest moment. Apărarea sa în sensul că a fost lăsat să treacă de autoritățile vamale, nu este relevantă, atât timp cât avea obligația personală de a se supune acestui control, cu atât mai mult cu cât nu a realizat nici dovada faptului că a fost lăsat să treacă fără a fi controlat (fapt pozitiv determinat), deși avea această obligație legală prevăzută de art. 129 al. 1 Cod Procedură Civilă și art. 1169 Cod Civil. De altfel, din actele și lucrările dosarului, rezultă că nu i s-a aplicat nici viza aferentă Ungariei, astfel încât este neplauzibilă invocarea omisiunii a două autorități vamale în a îl controla.
Existența documentului care atestă angajarea în Franța, nu poate atenua răspunderea sa, întrucât dispozițiile legale interne și comunitare evocate instituie multiple cerințe și scopuri ale efectuării controlului de frontieră, prezentarea documentului de angajare ilustrând îndeplinirea doar a unuia dintre ele.
Eventuala afectare a procedurii sale de dobândire a cetățeniei române, ar reprezenta consecința propriei neîndepliniri a obligației prevăzute, neputându-se astfel, invoca propria turpitudine în apărare și oricum, procedura respectivă este una distinctă de prezenta.
cu nr. F-, eliberată de către Oficiul din Chișinău pentru reclamant, conferă titularului dreptul de a efectua multiple călătorii în perioada de valabilitate, cu posibilitatea de a tranzita un singur stat. Acest tip de viză exclude posibilitatea ca titularul să efectueze deplasările pe alte căi decât cele aeriene, astfel cum rezultă din adresa -/2009 a Punctului de Contact Această viză nu se asimilează unui permis de ședere pe teritoriul statului respectiv, însă titularul ar fi avut dreptul ca în perioada de valabilitate, să solicite și să își reglementeze șederea pe teritoriul Franței, conform scopului pentru care i-a fost eliberată.
Pentru ansamblul acestor considerente, Curtea apreciază că în cauză, în mod corect au fost aplicate de către pârât, prevederile art. 106 al. 4 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, conform cărora:"Împotriva străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat, durata interdicției va fi de 5 ani".
Pe cale de consecință, întrucât măsura contestată este legală și temeinică, se va respinge acțiunea ca neîntemeiată, conform art.105 alin.5 din nr.OUG 194/2002, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.11.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.HV
HV 4 ex.
12.04.2010
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor
