Anulare act administrativ . Sentința 3992/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.3992
Ședința publică de la 18.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
GREFIER - - -
...
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții PRIMUL MINISTRU AL GUVERNULUI ROMÂNIEI și GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect "anulare act administrativ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.10.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea 04.11.2009, 11.11.2009 și apoi la 18.11.2009, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Asupra cauzei de contencios administrativ prezente:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții: Primul Ministru al României, Guvernul României, și:
- anularea Deciziei Primului - Ministru nr.182 din 18 septembrie 2008;
- reintegrarea în funcția de președinte al;
- obligarea pârâților în solidar la plata drepturilor salariale cuvenite și a daunelor morale în cuantum de un leu;
- înaintarea excepției de neconstituționalitate a nr.OUG 106/2008 a Curtea Constituțională;
- suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a nr.OUG 106/2008.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată, în esență, că Decizia nr. 182/18.09.2008 a Primului Ministru, privind numirea pârâtului - în funcția de președinte al a fost emisă cu încălcarea duratei mandatului său de președinte al, după ce, anterior, Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin sentința nr. 2352/17.09.2008, dispusese anularea unei alte decizii de numire a pârâtului în funcția aceleiași autorități, dar cu vechea denumire, aducându-se, astfel, atingere și cadrului constituțional, context în care susține și neconstituționalitatea nr.OUG 106/2008, impunându-se, în urma constatării neconstituționalității acestei ordonanțe de urgență, reintegrarea sa în funcția pe care a deținut-o și plata despăgubirilor solicitate.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calități procesuale pasive, întrucât nu este emitentul Deciziei nr. 182/2008 pentru numirea pârâtului - în funcția de președinte al Autorității Naționale pentru Comunicații, apreciind că solicitarea anulării acestei decizii nu poate fi soluționată decât în contradictoriu cu cancelaria Primului Ministru.
Pârâtul Primul Ministru al României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, în raport de faptul că reclamantul a înțeles să solicite admiterea excepției de neconstituționalitate a nr.OUG 106/2008, ca obiect principal al acțiunii, apreciind acest fapt ca neconstituțional, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 660/2007.
În drept, a invocat disp. art. 115-118 Cod Proc.Civ. art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul - a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamantul a fost eliberat din funcția de președinte al ca urmare a încălcării dispozițiilor Ordonanței nr. 79/2002, precum și a altor dispoziții legale, iar Decizia Primului Ministru nr. 182/2008 a fost emisă cu respectarea nr.OUG 106/2008.
În drept, a invocat disp. art. 115 și urm. Cod Proc.Civ.
La termenul de judecată din data de 14.01.2009, Autoritatea Națională pentru Comunicații,() a formulat cerere intervenție în interes propriu, calificată de instanța de judecată, prin încheiere, ca fiind în interesul părților, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a nr.OUG 106/2008.
La același termen de judecată, reclamantul a depus la dosar precizări privind motivarea în drept a capătului de cerere prin care a solicitat anularea Deciziei Primului - Ministru nr. 182/18.09.2008, menționând că își întemeiază acest capăt de cerere pe disp. art. 1 alin. 2, art. 8, art. 9, art. 14 alin. 15 și art. 2 lit. n din Legea nr. 54/2004.
De asemenea, pârâtul - a formulat întâmpinare, invocând excepția prematurității cererii privind anularea Deciziei Primului Ministru nr-, pentru neparcurgerea procedurii prealabile, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamantul a invocat în contradictoriu cu pârâții Primul Ministru al Guvernului României, Guvernul României, și, excepția de neconstituționalitate a nr.OUG 106/2008 prin raportare la prevederile art. 115 alin 4 din Constituția României, apreciind că nu pot fi reținute ca "situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi anulată" motivele invocate în preambulul nr.OUG 106/2008.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității excepției de neconstituționalitate pe motiv că obiectul acțiunii principale introduse la instanța de judecată nu poate fi constatarea neconstituționalității unei ordonanțe de urgență. Pe fondul excepției de neconstituționalitate, a apreciat că este neîntemeiată, deoarece nr.OUG 106/2008 a fost promovată în condițiile art. 115 alin. 4 din Constituția României.
Totodată, pârâtul Guvernul României a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii nr.OUG 106/2008.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru al Guvernului României, anularea deciziei nr. 165 din 18.08.2008 emisă de pârât, prin care a fost eliberat din funcția de președinte al Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației (); reintegrarea sa în funcția deținută anterior emiterii actului administrativ atacat; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând: salariul indexat, majorat și recalculat în funcție de rata inflației ca și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate până la data reintegrării efective în funcția de președinte al și despăgubiri morale în cuantum de 1 leu; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces; conexarea prezentului dosar la dosarul nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI.
În motivarea cererii, reclamantul arată în esență că, în raport de situațiile stabilite în mod limitativ prin art. 7 alin. 2 din nr.OUG 134/2006, în care mandatul președintelui poate înceta, precum și de exigența consolidării independenței atât față de guvern, cât și față de industrie, exigență exprimată în acte ale Comisiei Europene, actul administrativ atacat apare ca fiind nemotivat și emis în mod abuziv.
Astfel, se relevă că decizia contestată menționează, într-o primă parte, actul normativ pretins încălcat, articolele din acesta ale căror dispoziții se pretinde că au fost încălcate, ba chiar și actul administrativ interimar prin care se invocă constatarea unor neregularității, dar fără ca acestea să permită identificarea vreunei fapte de natură a fi sancționată. Totodată, se apreciază că, într-o altă parte, decizia contestată nu mai menționează decât o serie de acte normative pretins încălcate, neexistând posibilitatea identificării faptelor pretins sancționate prin acest act administrativ.
În drept, și-a întemeiat cererea pe art. 1 alin. 1, art. 8 din Legea nr. 554/2008, respectiv nr.OUG 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor.
A timbrat cererea cu 4 lei taxa judiciară de timbru și 0,3 lei timbrul judiciar.
Pârâtul Primul Ministru al României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală, susținând că decizia contestată este motivată în fapt și în drept, iar măsura dispusă este justificată de faptul că, potrivit Raportului de audit public intern nr. 271/11.08.2008, indicat în decizie, reclamantul a încălcat, în mod grav, un număr de 8 legi, 3 hotărâri de guvern și un ordin de ministru, exercitând un management defectuos al instituției pe care a condus-
În drept, a invocat disp. art. 115 și urm. Cod Proc.Civ. art. 7 alin 2 din nr.OUG 134/2006.
A depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii Deciziei Primului Ministru nr. 165/2008, respectiv Raportul de audit public intern nr. 271/11.08.2008, Raportul Autorității de Control a Guvernului nr. 449/2006, alte înscrisuri.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primul Ministru al Guvernului României și, anularea Deciziei nr. 168 din 20.08.2008 a Primului Ministru, prin care pârâtul a fost numit în funcția de președinte al Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației (), obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și conexarea dosarului cauzei la dosarul - al Curții de APEL BUCUREȘTI.
În motivarea cererii, reclamantul arată, în esență, că decizia nr. 168 din 20.08.2008 a fost emisă ca urmare a deciziei nr. 165/18.08.2008 a Primului Ministru, pe care o apreciază ca fiind nelegală (pentru motivele indicate și în cererea înregistrată sub nr-), fapt ce atrage și anularea actului administrativ întâi menționat.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1 alin. 1, art. 8 din Legea nr. 554/2004, respectiv nr.OUG 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor.
Prin încheierea din 14.01.2009 s-a dispus, conform art. 164 Cod Proc.Civ. conexarea cauzelor ce fac obiectul dosarelor nr-, -, - și - ale Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal. Totodată, s-a unit excepția prematurității cererii privind anularea Deciziei Primului Ministru nr. 182/18.09.2008 cu fondul cauzei, s-a suspendat judecată și s-a dispus înaintarea dosarului la Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a nr.OUG 106/2008.
Prin decizia nr. 1087/26.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal s-au admis recursurile declarate de pârâții și Primul Ministru al României împotriva încheierii din 14.01.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, s-a casat încheierea recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a reținut următoarele:
1. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării acțiunii.
Reclamantul consideră că sunt îndeplinite prevederile art.29 din Legea nr.47/1992, dosarul trebuie înaintat la Curtea Constituțională, iar cauza trebuie suspendată în temeiul art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 și art.9 alin.2 din Legea nr.554/2004 modificată și completată.
Cu privire la actul administrativ atacat, reclamantul arată că eliberarea sa abuzivă din funcția de președinte al este de natură să producă haos organizatoric și managerial în cadrul autorității publice.
Decizia nr.182/2008 de numire a pârâtului în funcția de președinte a este nelegală, deoarece decizia a fost emisă în baza nr.OUG106/2008 considerată a fi neconstituțională.
In drept, reclamantul a invocat prevederile art.9 și art.16 alin.l din Legea nr.554/2004 modificată și completată.
2. Apărările pârâților
Prin întâmpinare, pârâtul a ridicat excepția prematurității cererii, față de prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, în raport de Decizia nr.182/2008.
Pârâtul Primul - Ministru al României, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în raport de prevederile art.9 alin.l din Legea nr.554/2004, conform cărora obiectul principal al acțiunii nu poate fi acela privind constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
3.Hotărârea instanței de fond.
Prin încheierea de ședință din data de 14 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr.62181 (21(2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția de contencios administrativ și fiscal a unit excepția prematurității cererii privind anularea Deciziei Primului Ministru nr.182 din 18 septembrie 2008 cu fondul cauzei, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a nr.OUG106/2008.
4.Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond.
Excepția prematurității cererii privind anularea Deciziei nr.18212008fost unită cu fondul deoarece s-a considerat că este necesară administrarea de probe comune cu fondul cauzei pentru a se verifica incidența prevederilor art.7 alin.5 din Legea nr.554/2004 modificată și completată.
Sub aspectul admisibilității sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a nr.OUG106/2008 s-a apreciat a fi îndeplinite prevederile art.29 din Legea nr.47/1992.
5.Recursul formulat de pârâtul.
Motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Recurentul critică încheierea pronunțată de instanța de fond din perspectiva greșitei soluționări a excepției prematurității cererii, a acesteia cu fondul pricinii.
Formularea acțiunii în contencios administrativ este condiționată de îndeplinirea procedurii prealabile în cazurile prevăzute de Legea nr.554/2004, conform opiniei recurentului.
Și decizia instanței de fond de a sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate este criticată de același recurent, care apreciază că în speță nu sunt îndeplinite prevederile art.29 din Legea nr.47/1992.
6. Recursul formulat de pârâtul Primul - Ministru al României.
Motive de recurs ce pot fi încadrate în prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Sunt aduse aceleași critici cu ale recurentului. În plus se invocă și inadmisibilitatea ridicării excepției de neconstituționalitate deoarece acțiunea are ca obiect principal însăși excepția.
II.Considerentele instanței de recurs în sensul admiterii recursurilor, au fost următoarele:
Este adevărat că, de regulă, încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât odată cu fondul cauzei și că încheierile de întrerupere a judecății se atacă separat cu recurs.
Aceasta este și cazul încheierii prin care s-a suspendat cursul judecății.
Dar calea de atac a recursului vizează nu doar măsura suspendării pricinii, ci însuși motivul care a determinat suspendarea în speță, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a nr.OUG106/2008.
Instanța de fond a ajuns la soluția admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale în urma nesoluționării unei excepții peremptorii, ce nu poate fi unită cu fondul cauzei.
cu fondul cauzei a excepției intitulate greșit de prematuritate s-a făcut prin însăși încheierea care a dispus sesizarea Curții Constituționale și suspendarea cauzei.
În aceste condiții, având în vedere premisele care au condus instanța de fond la sesizarea Curții Constituționale, prezenta instanță ce este investită cu soluționarea recursului împotriva hotărârii fondului, consideră că este obligată să se pronunțe și asupra motivului de recurs referitor la excepția ridicată de pârâtul.
2.Excepția ridicată de pârât este peremptorie și trebuia soluționată cu prioritate.
Excepția a fost intitulară greșit "de prematuritate a introducerii acțiunii", iar instanța de fond avea obligația să o califice corect.
Neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 este o excepție ce duce la respingerea cererii ca inadmisibilă și nu ca prematură.
Obligația îndeplinirii procedurii prealabile și dovada acesteia, precum și incidența prevăzută de art.7 alin.5 din Legea nr.554/2004, nu necesită administrarea de probe comune cu fondul cauzei.
Rezultă că în mod greșit Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția de contencios administrativ și fiscal a unit excepția cu fondul cauzei, pronunțând o hotărâre criticabilă sub acest aspect.
Motivul de recurs este întemeiat.
3. Este nefondată însă susținerea recurentului Primul- Ministru al României,conform căreia sesizarea Curții Constituționale este inadmisibilă datorită obiectului unic al acțiunii, ridicarea excepției de neconstituționalitate a nr.106/2008.
Motivul de recurs este nefondat, având în vedere că reclamantul a solicitat și anularea actului administrativ unilateral individual.
4. Admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționalecu soluționarea excepției de neconstituționalitate a nr.OUG106/2008 s-a făcut fără ca instanța de fond să analizeze cererea în raport de cele trei dosare conexate și de actele administrative atacate.
Instanța de fond nu a arătat în raport cu care anume dintre cele două decizii atacate, nr.165 sau nr.182, este întemeiată cererea de sesizare și care este legătura soluționării excepției cu fiecare dosar.
În ipoteza în care cererea de sesizare a Curții Constituționale nu ar avea legătură cu ambele decizii a căror anulare s-a cerut este datoare să ia măsurile corespunzătoare pentru soluționarea cauzelor cu celeritate, pentru o bună înfăptuire a actului de justiție.
5. Față de acestea, în temeiul art.312 alin.l, teza a II-a și alin.3 Cod procedură civilă, art.20 din Legea nr.554/2004,modificată și completată, a admis recursurile formulate, a dispus casarea încheierii recurate și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, prin decizia civilă nr.1087/26.02.2009.
În rejudecare, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI, dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Prin încheierea de ședință din data de 28.05.2009, Curtea a respins excepția inadmisibilității pentru lipsa proce4durii prealabile, în privința cererii de anulare a Deciziei Primului Ministru nr.182/2008, ca neîntemeiată.
La termenul din data de 03.06.2009, reclamantul a renunțat la judecarea capătului de cerere privind anularea Deciziei nr.182/2008 și la cel privind reintegrarea sa în funcția de președinte al.
Prin cererea precizatoare din 17.06.2009, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că renunță la capetele de cerere privind înaintarea excepției de neconstituționalitate a G nr.106/2008, la cel privind anularea Deciziei Primului - Ministru nr.182/2008, la cel privind anularea Deciziei Primului - Ministru nr.168/20.08.2009, la cel privind reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii Deciziei nr.165/18.08.2008 și ca atare renunțarea la a se mai judecata în contradictoriu cu pârâtul. A pr5ecizat că, în consecință, solicită continuarea judecății doar în ceea ce privește anularea deciziei nr.165/2008 a Primului Ministru și referitor la obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând salariu indexat majorat și recalculat în funcție de rata inflației, ca și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate până la adoptarea Legii nr.2/2009 și despăgubirilor morale în cuantum de 1 leu.
Pârâții Guvernul României și Primul Ministru au depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii precizatoare pentru că Guvernul este lipsit de calitate procesuală pasivă ca și de capacitatea juridică civilă (în referire la drepturile solicitate), iar decizia este legală și temeinică.
În rejudecare, nu s-au administrat probe noi.
Soluționând cu prioritate, cele două excepții de fond invocate, conform art.137 Cod procedură civilă, Curtea le apreciază ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Referitor la excepțiile lipsei capacității juridice civile și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, acest pârât, după cum se recunoaște prin chiar întâmpinarea pe care a formulat-o, are capacitatea de a sta în justiție, în calitate de pârât, în litigiile de contencios administrativ, atunci când se contestă legalitatea actelor administrative adoptate în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale sau în strânsă legătură cu aceste atribuții, în acest caz fiind în prezența unei capacități juridice de drept public. Or, prezentul litigiu privește o decizie adoptată de Primul Ministru în temeiul art. 15 lit. a din Legea nr. 90/2001, privind organizare și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, care îi permite să numească și să elibereze din funcții pe conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, în considerarea, deci, a calității sale de conducător al Guvernului, fiind în discuție legalitatea și temeinicia unui act administrativ aflat în strânsă legătură și cu atribuțiile pârâtului Guvernul României.
Totodată, în situația în care pârâtul are capacitatea de a sta în justiție și are calitate procesuală pasivă în cauză, nu se poate susține întemeiat că nu poate fi obligat la plata daunelor cauzate de actele administrative nelegale, în caz contrar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu, aducându-se atingere la art. 21 din Constituția României, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
Prin urmare, se va respinge excepțiile lipsei capacității juridice civile și lipsei calității procesuale pasive în privința pârâtului Guvernul României.
Pe fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că prezenta acțiune este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În principal, se constată că nu poate fi primită critica reclamantului privind nemotivarea actului administrativ contestat.
Motivarea reprezintă o cerință esențială a actului administrativ, decurgând din definiția legală a acestuia, cuprinsă în art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, dar având fundamente și în prevederile art. 1 alin. 3, art. 16 și art. 31 alin 1 și 2 din Constituția României.
Deși motivarea reprezintă o cerință intrinsecă actului administrativ, ea este îndeplinită, evident, și în situația în care, precum în speță, actul administrativ face referire expresă la un alt înscris pe care îl înglobează, acesta din urmă devenind, astfel, parte integrantă din primul.
În acest sens, Curtea constată că decizia Primului Ministru nr. 165/2008, pe de o parte, are o fundamentare legală suficientă, iar pe de altă parte, cuprinde, prin referirea la Raportul de audit public intern nr. 271 din 11.08.2008, mențiuni clare la chestiunile de natură faptică, la acțiunile și inacțiunile concrete ale reclamantului, în calitate de președinte al, care au impus pârâtului Primul Ministru măsura eliberării din funcție.
Astfel, după cum s-a arătat și mai sus, decizia nr. 165/2008 a fost adoptată de Primul Ministru în baza art. 15 lit. a din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, modificată și completată, care îi permite să numească și să elibereze din funcție pe conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cum este cazul președintelui.
Decizia se întemeiază, apoi, pe o lege specială, mai precis face trimitere expresă la îndeplinirea condițiilor extrem de restrictive ale acestui act normativ cu putere de lege, fără de care măsura edictată nu ar putea fi adoptată legal, și anume nr.OUG 134/2006 privind înființarea Autorității Naționale pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației (în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat și aplicabilă în speță, conform principiului tempus regit actum).
Art. 7 alin. 1 și 2 din nr.OUG 134/2006 prevede condițiile de numire și eliberare din funcție a președintelui și vicepreședinților, stabilind că aceștia sunt numiți de Primul Ministru, prin decizie, pentru un mandat de 5 ani, iar încetarea mandatului se produce doar în trei cazuri, limitativ prevăzute:
a) în cazul încălcării prevederilor nr.OUG 79/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 591/2002, cu modificările și completările ulterioare;
b) în caz de condamnare penală prin hotărâre judecătorească definitivă, pentru care nu a intervenit reabilitarea;
c) în situația imposibilității de a-și îndeplini mandatul mai mult de 120 de zile calendaristice consecutive.
Or, prin Raportul de audit public intern nr. 271/11.08.2008, s-au constatat încălcării ale nr.OUG 79/2002, modificat și completat, privind:
- funcția de supraveghere și control, vitală pentru respectarea scopurilor care au dus la înființarea unei astfel de autorități, era practic inexistentă în activitatea: procedurile operaționale de lucru și tematicile de control erau inexistente, iar activitatea de control, atât cât se realiza, avea un caracter haotic și neunitar.
În această situație, se încălcau dispozițiile Capitolului X, Supraveghere și control, art. 51-54, din nr.OUG 79/2002.
- neimplementarea recomandărilor Comisiei Europene, în vederea asigurării aplicării armonizate a normelor europene comunitare în domeniul comunicațiilor electronice și tehnologia informației; lipsa comunicărilor cu Comisia Europeană, în cazul în care opta pentru neaplicarea vreunei recomandări.
În această situație, se încălcau dispozițiile art. 46 indice 2 din nr.OUG 79/2002.
- organizarea internă a instituției prezenta numeroase lipsuri: se încălcau procedurile de organizare și susținere a examenelor de ocupare a posturilor; atribuțiile, sarcinile și răspunderile individuale ale salariaților, cuprinse în fișele de post, erau ne actualizate în raport cu modificările legislative și de organizare instituțională intervenite în timp; nu erau elaborate procedurile specifice de lucru; neaplicarea constatărilor din rapoartele de audit public intern al
În această situație, se încălcau dispozițiile art. 43 din nr.OUG 79/2002.
Date fiind aceste constatări, au devenit aplicabile dispozițiile legale (citate mai sus) privitoare la încetarea mandatului președintelui înaintea împlinirii termenului de 5 ani, datorită nerespectării prevederilor nr.OUG 79/2002.
Pe de altă parte, în baza Raportului de audit, decizia cuprinde referiri la alte acte normative încălcate de reclamant, care, deși nu pot constitui temei pentru eliberarea din funcție a președintelui, conturează o activitate necorespunzătoare, un management defectuos al reclamantului.
În concluzie, Decizia nr. 165/18.08.2008 a Primului Ministru este motivată și devenită corespunzător atât cu Raportul de audit public intern cât și cu Raportul Autorității de Control a Guvernului nr. 449/2006.
În schimb, reclamantul nu a propus probe care să dovedească netemeinicia deciziei contestate, deși această obligație îi revenea, conform art. 1169 Cod Civ.
Întrucât s-a stabilit legalitatea și temeinicia actului administrativ prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcție (eliberarea reprezentând, în sensul art. 15 lit. a din Legea nr. 90/2001, o opțiune în sfera căreia intră și cazurile de încetare a mandatului președintelui prevăzute de art. 7 alin 2 din nr.OUG 134/2006), neexistând vreo faptă ilicită, sunt neîntemeiate și solicitările reclamantului de a fi obligat pârâtul la plata despăgubirilor reprezentând salariile indexate, majorate și recalculate în funcție de rata inflației, ca și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate până la adoptarea Legii nr. 2/2009 și despăgubiri morale în cuantum de 1 leu, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale (existența prejudiciului, existența faptei ilicite, legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită culpa autorului faptei ilicite).
Pe cale de consecință, se va respinge acțiunea ca neîntemeiată, conform art. 18 din Legea NR. 554/2004, modificată și completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile lipsei capacității juridice și lipsei calității procesuale pasive.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în B,-, -2,.1,.3,.9, în contradictoriu cu pârâții PRIMUL MINISTRU AL GUVERNULUI ROMÂNIEI și GUVERNUL ROMÂNIEI, ambii cu sediul în B, nr.1A, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.11.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Tehnodact.
4 ex./26.03.2010
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor
