Anulare act administrativ . Decizia 401/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 401
Ședința publică de la 11.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR 2: Cîrjan Raluca Maria
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr.746/ F/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- ( număr format vechi 911/2008), în contradictoriu cu reclamanta - SRL ȚĂNDĂREI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.01.2010 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și, eventual, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar Concluzii, astfel cum a solicitat în mod expres apărătorul intimatei - reclamante, față de dispozițiile art. 156 (2) pr.civ. a amânat pronunțarea la data de 04.02.2010 respectiv 11.02.2010, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prinsentința civilă nr. 746F/17.06.2009,Tribunalul Ialomițaa hotărât următoarele:
A admis în parte cererea formulată de reclamanta -. SRL. ȚĂNDĂREI în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ
A admis contestația împotriva deciziei de impunere fiscală nr.236/09 iunie 2006 și a Raportului de inspecție fiscală nr.401.850/09 iunie 2006 și a anulat decizia nr.272/03 decembrie 2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
A obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 54.301 lei reprezentând: 8.064 lei impozit pe profit, 909 lei majorări de întârziere și 45.318 lei.
A respins cererea reclamantei cu privire la obligarea pârâtei la dobândă bancară.
A obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 5.000 lei onorariu expert.
Pentru apronunța această soluție, prima instanțăa reținut, în esență, următoarele:
Princererea înregistratăpe rolul Tribunalului Ialomița sub nr- (nr. format vechi 911/10.04.2008), reclamanta - SRL a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ S, prin care a solicitat anularea deciziei nr.272 din 3.12.2007 emisă de I, admiterea în totalitate a contestației și anularea deciziei de impunere fiscală nr.236 din 9.06.2006, a raportului de inspecție fiscală nr.- din 9.06.2006 și restituirea sumei de 220.374 lei reprezentând TVA, impozit pe profit și majorări de întârziere aferente.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că pe perioada 22.05-31.05.2006 și 2.06-9.06.2006 organele fiscale din cadrul pârâtei au efectuat o inspecție fiscală generală ce a vizat activitatea societății în perioada 2005-2006.
Controlul a fost materializat în raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere fiscală nominalizate, prin care au fost stabilite în sarcina sa mai multe obligații fiscale suplimentare de plată.
A formulat contestație administrativă împotriva acestor măsuri dispuse de organul de control fiscal în ceea ce privește obligațiile fiscale în valoare de 220.374 lei, referitoare la TVA, impozit pe profit și majorările de întârziere aferente, acte care a solicitat să fie anulate întrucât le-a apreciat ca nelegale și netemeinice.
Prin decizia nr.272 din 3.12.2007, Iar espins în totalitate contestația.
În drept cererea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, Codul fiscal și Codul d e procedură fiscală.
La termenul de judecată din data de 02.10.2008, tribunalul a pus în discuția părților, în contradictoriu, admițând pentru reclamantă proba cu expertiză contabilă și înscrisuri, probe la care pârâta nu s-a opus, expertiză ce a avut ca obiective să stabilească dacă factura fiscală nr.- din 29.12.2005 emisă de - SRL este un document fiscal care îndeplinește condițiile pentru înregistrarea în contabilitatea reclamantei și dacă cheltuiala a fost corect evidențiată de către reclamantă și, în consecință, dacă decontul de TVA referitor la aceasta factura este corect întocmit; să stabilească dacă societatea a declarat eronat profitul impozabil, să stabilească dacă profitul impozitul pe anul 2005 este stabilit și declarat corect de către reclamantă cu referire la cheltuielile evidențiate în facturile menționate în actul de control fiscal.
La raportul de expertiză contabilă au fost formulate obiecțiuni de către pârâtă, obiecțiuni la care reclamanta nu s-a opus, iar tribunalul le-a admis dispunând expertului contabil să răspundă în concret la acestea în sensul de a preciza clar care este suma de restituit de către pârâtă reclamantei.
Raportul de expertiză împreună cu răspunsurile la obiecțiuni a fost omologat de instanța de judecată.
Coroborând concluziile raportului de expertiză, răspunsurile la obiecțiuni cu dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul a reținut că deducerea TVA în valoare de 45.318 lei în contextul în care societatea a desfășurat activitate și a avut o cifră de afaceri semnificativă este legală având în vedere necesitatea efectuării cheltuielilor de consultanță și management, în raport cu specificul activităților desfășurate.
În ceea ce privește impozitul pe profit, expertiza contabilă a stabilit cert că suma de 50.400 lei reprezintă cheltuieli efectuate în mod real de societate și, ca urmare, sunt deductibile, motiv pentru care cererea urmează a fi admisă în parte.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente sumelor a căror restituire o solicită, tribunalul a reținut că deși prin cererea inițială nu a fost cerut ca și capăt de cerere, în concluziile scrise renunță la acesta, fiind respinsă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art.124 alin.1 din Codul d e procedură fiscală, raportat la art.117 alin.2 și 70 din același act normativ.
Cu privire la cheltuielile de judecată, tribunalul a reținut că, potrivit art.274 Cod procedură civilă, cel ce cade în pretenții urmează a fi obligat la cheltuieli de judecată.
Totodată, tribunalul a apreciat că s-au efectuat cheltuieli de judecată în ceea ce privește onorariul expertului numit de instanță.
În ceea ce privește cuantumul onorariului cerut de expertul numit de instanță, tribunalul, în baza dispozițiile nr.OG2/2001, l-a cenzurat în sensul reducerii acestuia de la cele două sume solicitate la suma de 5.000 lei onorariu de expert, cu considerentul îndestulător în raport de complexitatea cauzei și volumul de muncă efectuat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice - Activitatea de Inspecție Fiscală S, care și-a întemeiat motivele pe dispozițiile art.21 alin.4 lit.m, art.145 din Legea nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, pct.48 din HG nr.44/2004, art.119 și art.124 din nr.OG92/2003, cu modificările și completările ulterioare, art.299, art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, art.3041Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii.
I, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, a susținut că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină hotărârea, cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, precum și că hotărârea este netemeinică și nelegală ca urmare a interpretării greșite a dispozițiilor legale incidente.
Astfel, argumentează autoritatea recurentă, în mod greșit instanța de fond și-a însușit concluziile contabile considerând că deducerea TVA în valoare de 45318 lei ar fi fost făcută cu nerespectarea dispozițiilor art.21 alin.4 din Codul Fiscal și pct.48 din HG nr.44/2004.
În ceea ce privește impozitul pe profit, autoritatea recurentă a argumentat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că actele prezentate de societatea comercială ar întruni condițiile ca acestea să fie considerate documente contabile justificative, în măsură să atragă deducerea cheltuielilor respective și diminuarea corespunzătoare a bazei impozabile a profilului.
Societatea comercială inițială nu a depus întâmpinare.
Recursul este întemeiat.
Așa cum s-a reținut în expunerea rezumativă prezentată mai sus, în decizia de impunere nr.236/2006 s-au stabilit în sarcina societății comerciale obligații bugetare suplimentare în sumă totală de - lei din care:
- 45.318 lei TVA;
- 157.142 lei impozitul pe profit;
- 17.914 lei majorări aferente impozitului pe profit
În ceea ce privește TVA, din actele și lucrările dosarului rezultă că această taxă este aferentă sumei de 283.836 lei din factura -/2005, reprezentând cheltuieli de consultanță.
Instanța de fond și expertul contabil au reținut că aceste cheltuieli de consultanță au fost dovedite cu contractul de consultanță depus de societatea comercială.
Potrivit art.21 alin.4 lit.m din Codul Fiscal, rezultă că nu sunt deductibile cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării achiziției proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte.
În cauză, societatea comercială a prezentat copia unui contract care avea ca obiect prestarea unor servicii de consultanță, fără însă a depune alte acte (situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, etc.), din care să rezulte efectivitatea serviciilor respective, așa cum o cer imperativ dispozițiile pct.48 din Normele de aplicare a Codului Fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004.
Astfel fiind, în mod greșit instanța de fond și-a însușit concluziile expertului contabil, organele stabilind în mod legal această obligație fiscală în sarcina societății comerciale.
În ceea ce privește impozitul pe profit, rezultă să suma stabilită de organele fiscale are următoarea componentă:
- 50.420 lei, diferență în minus de profit impozabil declarat de societatea comercială cu declarația nr.6292/2005;
- 106.722 impozit pe profit, calculat suplimentar aferent unor cheltuieli considerate ca fiind deductibile de către societatea comercială.
Astfel, în ceea ce privește suma de 50.420 lei, însuși expertul contabil ajunge la concluzia că, în privința acestei sume societatea comercială avea obligația ca, având în vedere situația existentă la data întocmirii bilanțului contabil pe anul 2005, să întocmească declarația rectificată, conform art.13 din HG nr.44/2004, lucru pe care societatea comercială nu l-a făcut.
În ceea ce privește cheltuielile considerate de societatea comercială ca fiind deductibile, rezultă că societatea comercială a prezentat doar facturile pe baza cărora a decontat cheltuielile respective, fără însă ca la dosarul cauzei să fie depuse documente din care să rezulte modul în care au fost folosite materialele respective și dacă acestea au concurat la obținerea veniturilor impozabile, așa cum cer în mod imperativ dispozițiile pct.48 din HG nr.44/2004.
Astfel, societatea comercială nu a depus devize, situații de lucrări, alte dovezi de punere în operă a materialelor achiziționate cu facturile depuse la dosar.
Or, potrivit art.21 alin.1 din Codul Fiscal, pentru determinarea profilului impozabil, sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Așa fiind, rezultă că instanța de fond și-a însușit fără temei și în mod greșit susținerile societății comerciale reclamante, exonerând-o în mod nelegal de plata obligațiilor suplimentare stabilite de organele fiscale.
În concluzie, recursul declarat de autoritatea recurentă urmează să fie admis în temeiul dispozițiilor art.312 alin.2 din Codul d e procedură civilă, modificând în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr.746/F/17.06.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (număr format vechi 911/2008), în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL ȚĂNDĂREI.
Modifică în tot sentința în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.
Tehnodact.
2 ex./12.02.2010
I -
Președinte:Patraș Bianca LauraJudecători:Patraș Bianca Laura, Cîrjan Raluca Maria
