Anulare act administrativ . Decizia 402/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 402/CA
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă AUTORIOTATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B,-, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 656/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți -, toți cu domiciliul în comuna, județul T, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimații reclamanți av. - în baza împuternicirii avocațiale nr. 21/2008 depusă la dosar, lipsind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează asupra recursului formulat de pârât care este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru intimații reclamanți av. - depune la dosar întâmpinare, solicită să fie avută în vedere de instanța ca și concluzii scrise.
Nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru intimații reclamanți av. - solicită respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, conform apărărilor din întâmpinarea depusă la dosar.
Consideră că drepturile reprezentând compensații bănești au fost stabilite într-un cuantum echitabil, așa cum au fost stabilite prin expertiza contabilă judiciară dispusă în cauză, astfel că în mod corect instanța de fond a admis contestația și a anulat Ordinul nr. 6736/6.11.2006 emis de Cancelaria primului ministru ca fiind nelegal și a stabilit faptul că reclamanților li se cuvin compensații bănești în sumă de 60.559,68 lei, compensații pentru culturile abandonate în Bulgaria.Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL CONSTANȚA sub nr.34/36 din 03.01.2007 reclamanții, -, și au solicitat în contradictoriu cu Cancelaria Primului Ministru anularea Ordinului nr.6736/06 noiembrie 2006 emis de Șeful Cancelariei motivat de faptul că validarea Hotărârii nr.282/13 decembrie 2001 Comisiei Județene T pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a avut în vedere compensații bănești stabilite greșit.
Prin Sentința civilă nr.284 din 23 aprilie 2007, Curtea de APEL CONSTANȚAa declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr. 34/36/11.05.2007.
Au fost introduși în calitate de moștenitori al defunctei, și -.
Ulterior, la termenul din 7 februarie 2008, cu cererea înregistrată la instanță la data de 15 ianuarie 2008, reclamantul și-a majorat câtimea obiectului cererii, solicitând să li se acorde compensații și pentru bunurile abandonate statului bulgar de defuncții și, respectiv suprafața de 1000 mp teren intravilan, un imobil și culturi abandonate de defunctul și suprafața de 1000 mp teren intravilan 6,05 ha teren arabil, un imobil și culturi abandonate de defunctul.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiza contabilă.
O dată cu modificările aduse prin OUG nr.25/2007 în calitate de pârâtă a fost citată Autoriotatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 656/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă în parte, contestația formulată de reclamanții fiin anulat în parte Ordinul nr.6736/06 noiembrie 2006 emis de Șeful Cancelariei Primului Ministru ca nelegal.
S-a stabilit că reclamanților li se cuvin compensații bănești în sumă totală de 60.559,68 lei din care 55.320,60 lei pentru suprafața de 6,05 ha teren iar 5.239,08 lei compensații pentru culturile abandonate.
A fost respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect acordarea de compensații pentru suprafața de 2000 mp teren intravilan, două imobile și culturi.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la Prefectura județului T sub nr.250/07.09.1998 reclamanții, -, și defuncta au solicitat acordarea de compensații conform Legii 9/1998 pentru bunurile abandonate statului bulgar de tatăl acestora, respectiv 6,05 ha teren arabil și culturi rămase neculese de pe 5 ha soarelui, 5 ha și 5 ha porumb și de către bunicul părților, pentru culturile rămase neculese de pe 3 ha soarelui, 3 ha și 2 ha porumb.
Prin Hotărârea nr.282 emisă la 13 decembrie 2001 de către Comisia Județeană T pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 a fost admisă în parte cererea și s-a stabilit că reclamanților li se cuvin compensații în valoare totală de 33.898.982 lei din care 11.712.800 lei pentru suprafața de 6,05 ha teren, 9.796.248 lei pentru 5,5 ha culturi de porumb abandonate și respectiv 12.389.934 lei pentru cultura de soarelui de pe 6,5 ha teren, pentru culturile abandonate aplicându-se o reducere de 25%.
Reclamanții au contestat Hotărârea Comisiei Județene T pentru Aplicarea Legii 9/1998.
Din actele dosarului tribunalul a reținut că defunctul a deținut pe teritoriul statului bulgar suprafața de 16,0500 ha teren (așa cum rezultă în situația de avere imobiliară) și a abandonat cultura de porumb de pe suprafața de teren de 3 ha și de soarelui de pe 4 ha, iar defunctul a abandonat cultura de porumb de pe suprafața de 2,5 ha și cultura de soarelui de pe 2,5 ha teren (așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 61 din dosar).
Defunctul a primit, ca urmare a aplicării Tratatului d l Craiova 10 ha teren agricol, o casă și despăgubiri parțiale pentru recolte (conform înscrisului de la fila 119), iar defunctul a primit 10 ha teren, o casă și despăgubiri conform înscrisului aflat la fila 117 din dosar.
În aceste condiții s-a reținut că prin Hotărârea nr.282/13 decembrie 2001 Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a stabilit în mod corect bunurile pentru care li se cuvin reclamanților despăgubiri.
Reclamații au criticat modalitatea de stabilire a compensațiilor pentru teren, susținând că ele sunt calculate în mod greșit.
Expertul contabil desemnat în cauză a stabilit că valoarea actualizată la 31 decembrie 2007 compensațiilor ce li se cuvin reclamanților pentru suprafața de 6,05 ha teren este de 55.320,60 lei.
Referitor la calculul compensațiilor pentru culturile abandonate s-a constatat că potrivit art.9 alin.(1) și (2) din Normele Metodologice de aplicare a Legii 9/1998 pentru recolte de porumb, soarelui și neculese de pe terenurile prevăzute la art.7 se acordă o sumă calculată ținându-se seama de producțiile medii la ha în anul 1940, stabilite și acceptate de Comisia mixtă de aplicare a Tratatului dintre România și Bulgaria semnat la C la 07 1940 după cum urmează: a) pentru porumb - 1008 kg/ha, b) pentru - 209 kg/ha, c) pentru soarelui - 721 kg/ha.
Făcând aplicarea acestor dispoziții legale, precum și a Hotărârii Comisiei centrale pentru aplicarea Legii 9/1998 adoptată în ședința din data de 03 noiembrie 2000, potrivit cu care persoana evacuată din Bulgaria, ca urmare a Tratatului dintre România și Bulgaria, încheiat la 07 1940, primit despăgubiri parțiale în bani pentru recolte neculese, în conformitate cu prevederile Legii 881/1946, contravaloarea acestora reprezintă o cotă de 25% din totalul despăgubirilor pentru întreaga recoltă rămasă neculeasă, expertul contabil desemnat în cauză a stabilit că reclamanților li se cuvin compensații pentru culturile abandonate respectiv porumb de pe suprafața de 5,5 ha și soarelui de pe 6,5 ha în valoare totală de 5.239,09 lei.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B care a criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul actualizării compensațiilor acordate reclamanților, tribunalul ignorând dispozițiile art.38 al.5 și 6 din HG nr.753/1998 așa cum fost modificată prin HG nr.1277/2007 care prevăd limitativ condițiile și modul în care se realizează actualizarea.
Recurenta a susținut în esență, că nu are obligația legală de a proceda la actualizarea despăgubirilor decât în situația în care plata acestora se eșalonează pe doi ani și numai în ceea ce privește cea de-a doua tranșă.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.3041din Codul d e procedură civilă.
4.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În speță, reclamanții au formulat cererea de acordare a compensațiilor la Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din Județul T fiind emisă Hotărârea nr.282/13 decembrie 2001 ce a fost validată abia la 06 noiembrie 2006 prin Ordinul nr.6736.
Legea nr.9/1998 stabilește cadrul în care trebuie să se acorde compensații persoanelor care au făcut obiectul schimbului de populație conform Tratatului d l Craiova din 1940 încheiat între România și Bulgaria pentru bunurile abandonate pe teritoriul statului bulgar, bunuri pentru care nu au fost acordate despăgubiri la momentul strămutării.
Scopul legii este acela de a compensa prejudiciile suferite de persoanele prevăzute de lege, iar potrivit principiilor generale de drept, repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală.
Din interpretarea dispozițiilor Legii nr.9/1998 și ale HG nr.753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 1940, rezultă în mod evident că susținerea recurentei nu are temei legal.
Astfel, art.7 din Norme prevede că "Valoarea construcțiilor și a terenurilor, urbane sau rurale, precum și a recoltelor prevăzute la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 se determină potrivit criteriilor stabilite la cap. II, III și IV din prezentele norme metodologice."
Se constată că toate dispozițiile prin care se stabilește modul de determinare a valorii compensațiilor fac referire la actualizarea în funcție de coeficientul de inflație existent la data plății.
Astfel, pentru terenuri se prevede o valoare în raport de cea stabilită prin HG nr.59/1994, actualizată potrivit coeficientului de inflație existent la data plății compensației, raportat la cel stabilit pentru luna martie 1994, astfel cum se prevede la art. 8 alin. (3) din Legea nr. 9/1998.
De asemenea, pentru culturi se prevede o valoare raportată la prețul de achiziție al -soarelui și porumbului, publicat de Comisia Națională pentru Statistică pentru anul anterior celui în care se acordă despăgubirile, iar pentru la prețul pe piața internațională din anul anterior, comunicat de Institutul de Economie Mondială, transformat în lei la cursul mediu din luna în care este stabilit în valută.
În ceea ce privește construcțiile, valoarea se stabilește la nivelul prețurilor existente la 1.01.1990 și se înmulțește cu coeficientul de actualizare în funcție de creșterea veniturilor salariale medii nete pe economie din ultima lună a trimestrului anterior plății despăgubirii pentru locuință față de cele existente în luna ianuarie 1990. Comisia Națională pentru Statistică, prin direcțiile sale teritoriale, va comunica, trimestrial, consiliilor județene și Consiliului General al Municipiului B, abilitate să acorde compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, coeficientul de creștere a veniturilor salariale medii nete pe economie din ultima lună a trimestrului expirat față de cele realizate în luna ianuarie 1990.
Prin urmare, legiuitorul a făcut trimitere la prețurile cuprinse în anumite acte normative, însă a prevăzut că aceste prețuri urmează a fi actualizate la momentul plății despăgubirii. Rezultă că obligația de actualizare există nu numai la momentul calculării despăgubirii ci și la momentul validării propunerii, și ulterior, până la momentul plății efective, conform art.8 din Legea nr.9/1998.
De altfel în ceea ce privește plata actualizată a despăgubirilor curtea reține că această problemă de drept a fost soluționată definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXI/19.03.2007 urmare exercitării recursului în interesul legii de către Procurorul General al României.
Potrivit dispozițiilor art.329 din Codul d e procedură civilă "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Prin această decizie s-a stabilit că " În aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 1940, republicată, precum și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, stabilesc:
Data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului B, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998.
Validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor."
În pronunțarea acestei decizii s-a reținut că "potrivit reglementării cuprinse în art. 7 din Legea nr. 9/1998, comisiile județene și a municipiului B primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor, pronunțând, în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor, hotărâri ce se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului, care poate face contestație la comisia centrală.
Atribuțiile comisiei centrale au fost preluate de Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, constituit în cadrul Cancelariei Primului-Ministru, în temeiul art. 1 și 2 din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 1940, republicată, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.643/2004.
Ca urmare, între atribuțiile conferite acestui departament prin art. 4 din Norme este și aceea de a înainta propunerile de validare/invalidare a hotărârilor comisiilor județene și a municipiului B, în termenul stabilit de lege, către șeful Cancelariei Primului-Ministru, care va dispune prin ordin, precum și aceea de a propune reactualizarea despăgubirilor, la data emiterii ordinului de validare.
Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 361/2005 (modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 240/2006) a luat ființă, tot în cadrul Cancelariei Primului-Ministru, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, aceasta preluând atribuțiile Departamentului privind soluționarea contestațiilor împotriva hotărârilor comisiilor teritoriale de aplicare a Legii nr. 9/1998, analiza și validarea/invalidarea hotărârilor acele comisii.
Interpretarea literală și sistematică-logică a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 9/1998, în vederea stabilirii momentului de la care sunt datorate compensațiile, în raport cu regulile privind plata eșalonată instituite prin art. 8 alin. (2) din aceeași hotărâre, precum și cu cele cuprinse în art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, impune să se considere că între operațiunile de "stabilire" și de "validare" a compensațiilor există o succesiune temporală și o evidentă diferență de conținut, determinate de raportul de condiționare dintre ele, caracterizat de efectul retroactiv, de consolidare, al validării asupra a ceea ce s-a stabilit inițial prin hotărârea comisiei.
În legătură cu efectuarea plății sumelor de bani reprezentând compensațiile acordate potrivit Legii nr. 9/1998, este de observat că, în temeiul art. 6 și 8 din aceeași lege, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, în care s-a prevăzut, la art. 5, achitarea eșalonată, către beneficiari, a compensațiilor stabilite prin hotărârea Comisiei centrale, pe parcursul a 2 ani consecutivi, din care "40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat", precizându-se, în final: "cota de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998".
Existența unei dispoziții de actualizare a sumelor numai pentru perioada ulterioară momentului validării lor de către Cancelaria Primului-Ministru impune să se considere că legiuitorul nu a socotit necesar să dea o reglementare similară și pentru intervalul cuprins între data stabilirii compensațiilor prin hotărâre adoptată de comisie și aceea a emiterii ordinului de validare, deoarece acest interval de timp a fost apreciat ca neglijabil față de cerința prevăzută la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, ca actul de validare să fie emis în cel mult 60 de zile de la data hotărârii comisiei.
În activitatea practică însă termenul de 60 de zile, indicat prin textul de lege menționat, nu a putut fi respectat, astfel că sumele stabilite prin rapoartele de evaluare nu au mai corespuns totdeauna, datorită evoluției prețurilor, valorii reale a bunurilor pentru care trebuiau acordate despăgubiri.
Or, principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului d l Craiova din 7 1940, impune ca, în momentul validării compensațiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora.
De altfel, interpretarea de ansamblu a dispozițiilor legale emise în materie impune ca despăgubirile să corespundă, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plății.
Este de observat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/1998, au fost elaborate norme metodologice conținând criterii de evaluare și modalități concrete de stabilire a cuantumului compensațiilor, care conțin dispoziții menite să asigure repararea efectivă a prejudiciului cauzat, cu actualizarea prețurilor, potrivit principiului restitutio in integrum.
În acest sens, în art. 8 alin. (2) și în art. 21 din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 1970 s-a prevăzut obligativitatea actualizării cuantumului compensației și, respectiv, al despăgubirii, iar în art. 4 lit. g) din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. 9/1998, s-a instituit atribuția Departamentului constituit ca structură în cadrul Cancelariei Primului-Ministru de a "propune reactualizarea despăgubirilor, conform prevederilor Legii nr. 9/1998, la data emiterii ordinului de validare", precizându-se apoi la art. 7 că "propunerea de validare sau invalidare transmisă șefului Cancelariei Primului-Ministru poate fi însoțită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor, dacă aceasta este necesară".
Cum, prin conținutul și sensul lor, toate aceste prevederi nu pot viza decât ipoteza în care validarea și, implicit, plata compensațiilor au loc în alt an decât cel în care au fost stabilite de către comisie, este evident că trebuie să se considere reglementată legislativ obligativitatea actualizării sumelor ce reprezintă compensații stabilite prin hotărârile adoptate de comisiile instituite în temeiul Legii nr. 9/1998.
Față de această reglementare neîndoielnică, dată prin dispozițiile conținute în normele metodologice de aplicare a actelor normative adoptate succesiv, în materia acordării de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 7 1940, precum și de incidența principiului reparării integrale a prejudiciului, se impune ca art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 să fie interpretat în sensul că data stabilirii compensației este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului B, iar validarea de către Cancelaria Primului - Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor."
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, curtea urmează a respinge recursul în baza art.312 din Codul d e procedură civilă.
Dat fiind faptul că pârâta este în culpă procesuală și a căzut în pretenții va suporta în temeiul art.274 din Codul d e procedură civilă cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B,-, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 656/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți -, toți cu domiciliul în comuna, județul
Obligă recurenta la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 17 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond - (red.EN)
Red.dec.jud.
2 ex./8.10.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
