Anulare act administrativ . Decizia 406/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 406
Ședința publică de la 12.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Stânișor Denisa Angelica
JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - - C
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.1833/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.13502/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: recurenta - reclamantă - SRL - prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, intimata - pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurentei - reclamante precum și reprezentantul intimatei - pârâte precizează că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în tot a sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii și anularea, ca nelegală, a măsurii de interzicere a desfășurării activității dispusă prin procesul - verbal de constatare nr. 518/21.02.2008. Depune la dosar Concluzii.
Reprezentantul intimatei - pârâte solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1833/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a-XI-a CAF a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitar veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare nr. 518/21.02.2008, încheiat ca urmare a controlului efectuat la societatea reclamantă, control vizând verificarea respectării cerințelor de funcționare în conformitate cu legislația sanitară veterinară în vigoare, reprezentanții pârâtei,s-a reținut că societatea desfășoară activitate de recepționare, depozitare și comercializare a produselor de origine animală, congelate, si că nu deține autorizație sanitar-veterinară; ca nu este înregistrată, conform Ordinelor nr. 276/2006 și nr. 301/2006 ale președintelui. S-a constatat, de asemenea, că societatea nu respectă prevederile regulamentelor Parlamentului European și Consiliului nr. 178/2004 și nr. 852/2004.
Inspectorii pârâtei au constatat că produsele nu sunt depozitate în condiții corespunzătoare, nici din punct de vedere al spațiului, și nici al condițiilor sanitar-veterinare cerute de reglementările legale, reținând că societatea reclamantă funcționează în spațiu în baza unui contract de închiriere încheiat cu - al SRL.
În raport de constatările efectuate, inspectorii pârâtei au dispus interzicerea recepționării produselor alimentare de origine animală începând cu data de 22.02.2008, interzicerea activităților de depozitare și comercializare a produselor alimentare de origine animală, începând cu data de 3.03.2008, data până la care operatorul economic are obligația de a lichida stocul existent.
După ce către statul român a ratificat Tratatul de aderare a României și Bulgariei la uniunea Europeană, de la 1.01.2007, este obligatorie pentru România respectarea acquis-ului comunitar, astfel după cum stipulează și art. 11, 148 din Constituie. Potrivit art. 10 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, "Statele membre iau toate măsurile generate sau speciale necesare pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor care decurg din prezentul tratat sau care rezultă din actele instituțiilor Comunității".
Rezultă, așadar, că modalitatea de aplicare și sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea regulamentelor Comunității se stabilesc de fiecare stat în parte, măsuri reglementate în legislația internă prin HG nr. 984/2005, OG nr. 42/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2004, precum și prin Ordinele Președintelui nr. 276/2006 și 301/2006, ordine emise conform prevederilor OG nr. 42/2004 și art. 75 din Legea nr. 24/2000, publicate conform art. 10 din aceeași Lege nr. 24/2000.
Prin ordinele emise de Președintele, au fost stabilite măsurile care pot fi adoptate în situația în care se constată că agentul economic care desfășoară activitate în domeniu nu îndeplinește cerințele legii, măsuri ce vizează sancțiuni contravenționale conforme cu HG nr. 984/2005, măsuri de suspendare și interzicere a activității, precum și procedura de autorizare sanitar veterinară.
În consecință, se constată că organele de control au stabilit măsurile contestate în concordantă cu actele normative emise în domeniul sanitar veterinar, fiind lipsit de relevanță dacă societății i s-a aplicat sau nu i s-a aplicat o sancțiune contravențională pecuniară, sancțiune care, de altfel, se aplică în condițiile prevăzute de,`. 11 din HG nr. 984/2005.
Mai mult instanța retine ca măsurile contravenționale sunt independente în raport cu cele administrative, adoptate de pârâtă în calitate de autoritate publică cu exercițiul puterii de control și reglementare în domeniul sanitar veterinar. In condițiile n care pârâta este autoritatea emitentă a autorizației de funcționare a societății stabilind astfel condițiile de desfășurare a unei astfel de activități, aceeași autoritate, pentru similitudine de raționament și pentru îndeplinirea obligațiile sale legate de organ de supraveghere a activităților comerciale ce implică siguranța populației, are și autoritatea de a stabili măsurile necesare revenirii la parametrii avuți în vedere cu ocazia autorizării.
După cum rezultă din clauzele inserate la art. 2 lit. A și B din aceeași convenție, contestatorul are obligația întreținerii spațiului, ci beneficiarul punctul B lit. 11De altfel, prevederile acestui contract sunt lipsite de relevanță față de obiectul cauzei, în condițiile în care societatea autorizată să desfășoare activitatea de comercializare a produselor alimentare este cea responsabilă cu asigurarea condițiilor de igienă, cerințe verificate la emiterea autorizației, conform OG nr. 24/2004 modificată.
Cu atât mai mult nu se poate susține că societatea prestatoare de servicii este responsabilă pentru neregulile privitoare la spațiul de depozitare în care se află produsele reclamantei, cu cât chiar societății prestatoare i-a fost suspendată temporar activitatea, prin Ordonanța nr. 45/6.03.2006 emisă de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, invocând în drept disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs a arătat că Regulamentul nr.852/2004/CE invocat drept temei legal al măsurii administrative aplicate conține doar principii generale privind reguli generale de igienă a produselor alimentare și nu sancțiuni administrative și nu stabilește organe competente să aplice asemenea sancțiuni.
De asemenea, constatările din procesul verbal nu pot fi considerate ca încălcări ale regulilor generale prevăzute în acest regulament.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond săvârșește o greșită aplicare și o încălcare a legii când apreciază ca validă măsura dispusă de organul de control (ca fiind în concordanță cu legislația internă), atâta timp cât această legislație nu este menționată în mod expres drept temei legal al sancțiunii aplicate, ci este evocată doar ca o justificare a măsurii aplicată prin întâmpinare și prin răspunsul la plângerea prealabilă.
OG 42/2004 conține dispoziții generale și în legătură cu autorizarea, omogenizarea și acreditarea în domeniul sanitar și cerințele sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor privind subprodusele de origine animală și nonanimală ce nu sunt destinate consumului uman, alte deșeuri animale și agenți patogeni de origine animală.
Aplicarea disp. OG 42/2004 este detaliată prin Ordinele nr.276/2006 și nr.301/2006 care vizează exclusiv producătorii de alimente de origine animală.
În raport de susținerile pârâtei și de temeiul care a stat la baza pronunțării sentinței, activitatea reclamantei nu se încadrează în niciuna dintre prevederile acestor ordine, nu necesită autorizare și nu implică nici obligația de înregistrare.
S-a mai invocat de către recurentă faptul că, în condițiile în care i se prestează un serviciu de depozitare, autorizațiile la care face referire instanța, nu pot avea în vedere depozitul pentru funcționarea legală a acestuia, obligațiile fiind în sarcina proprietarului depozitului.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp, art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Susținerea că sancțiunea administrativă ce i-a fost aplicată nu are temei legal nu poate fi reținută, având în vedere că Regulamentul constituie un act normativ comunitar aplicabil în statele membre ale Comunității Europene.
Chiar dacă acesta nu reglementează și sancțiuni, acestea se stabilesc de fiecare stat membru, prin legislația internă, în cauză fiind aplicabile prevederile Ordinelor Președintelui nr.301/2006 și nr.276/2006, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Contrar susținerii recurentei, constatările din procesul verbal reprezintă încălcări ale regulilor generale prevăzute în Regulamentul nr.852/2004/CE, intimata menționând detaliat nereguli care au rezultat în urma verificării spațiului de comercializare și a spațiilor anexe și care contravin dispozițiilor acestui regulament, astfel cum se poate constatat din analizarea prevederilor pe care acesta le conține.
Aprecierea recurentei că instanța de fond a săvârșit o greșită aplicare și o încălcare a legii este neîntemeiată, faptul că în răspunsul la plângerea prealabilă și în întâmpinare, se face referire la disp. OG 42/2004 și la cele două Ordine anterior menționate neavând semnificația modificării actului administrativ reprezentat de procesul verbal contestat.
Intimata pârâtă a invocat aceste dispoziții întrucât OG 42/2004 reglementează competența agenților constatatori, ci DSVSA de a aplica legislația sanitar veterinară și pentru siguranța alimentelor, atât cea comunitară, cât și cea internă, iar cele două ordine stabilesc măsurile și sancțiunile care se aplică în cazul neîndeplinirii condițiilor legale de funcționare pentru activitățile reglementate de norma sanitar veterinară ți pentru siguranța alimentelor.
A mai susținut recurenta că activitatea sa nu se încadrează în prevederile celor două ordine, nu necesită nici autorizare și nu implică nici obligația de înregistrare.
Sub acest aspect, Curtea reține că procedura simplificată de înregistrare a agenților economici prev. de Legea 359/2004 nu exclude parcurgerea altor proceduri la organele abilitate, ea referindu-se doar la eliberarea certificatelor constatatoare.
Ulterior obținerii acestor certificate, agenții economici au obligația de a obține și aprobările sau înregistrările din domeniul sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor, astfel cum rezultă din disp. art.18 alin.1 din OG 42/2004 conform cărora o societate care își desfășoară activitatea în acest domeniu trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții de funcționare: să îndeplinească condițiile de autorizare și să aibă asigurate supravegherea și controlul sanitar veterinar.
Or, nici recurenta și nici - SA cu care a încheiat contractul de prestări servicii nr.107/18.05.2007 nu dețin un contract pentru asigurarea activității de asistență, inspecție și control sanitar veterinar.
Cu privire la susținerea recurentei că pentru funcționarea legală a depozitului obligațiile sunt în sarcina proprietarului depozitului, Curtea constată că la pct.B al contractului de prestări servicii sus menționat se prevede că pe toată durata contractului, recurenta are obligația să dețină toate documentele prevăzute de legislația în vigoare care să-i ateste capacitatea efectuării actelor de comerț și obligația să folosească în bune condițiuni și ca un bun gospodar spațiul închiriat, precum și obiectele de inventar date spre folosință.
În mod corect instanța de fond a apreciat că societatea autorizată să desfășoare activitatea de comercializare a produselor alimentare este cea responsabilă cu asigurarea condițiilor de igienă, cerințe verificate la emiterea autorizației.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.1833/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.13502/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- - C
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
20.02.2009
Președinte:Stânișor Denisa AngelicaJudecători:Stânișor Denisa Angelica, Canacheu Claudia Marcela
