Anulare act administrativ . Decizia 415/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 415/
Ședința publică din 08 Mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de Consiliul local al municipiului D, cu sediul în P-ța - nr. 4, jud. H, împotriva sentinței civile nr. 41 din 21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru On Gaz, consilier juridic M, lipsă fiind pârâtul recurent Consiliul local
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și timbrat cu suma de 2 lei, taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul reclamantei-intimate declară că nu are cereri de formulat, împrejurare de care instanța ia act, închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentantul reclamantei-intimate, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în tot a sentinței atacate având în vedere considerentele expuse în întâmpinarea, pe care o depune la dosar.
CURTEA,
Prin sentința nr. 41 din 21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată ulterior de reclamanta Gaz România Tg.-M în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local D prin primarul mun.D, s-au anulat hotărârile Consiliului local al mun.D emise sub nr.40/2007 având ca obiect stabilirea taxei pentru ocuparea domeniului public prin "lucrări de spargere", nr.404/2006 având ca obiect plata unor "garanții de bună execuție" și nr.160/2006, ca fiind nelegale, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Conform art.282 Cod fiscal autoritățile publice locale au posibilitatea să instituie taxe speciale în anumite condiții; aceste prevederi sunt reluate de art.30 din Legea nr.273/2004 care reglementează posibilitatea consiliilor locale de a stabili taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice și stabilesc natura acestor taxe, criteriile de stabilire a cuantumului dar și modul de utilizare.
Neexitând un regulament aprobat de autoritățile deliberative ce ar fi stabilit domeniile de activitate și condițiile în care se pot institui taxele speciale, respectiv nefiind îndeplinite condițiile expres prevăzute(cont distinct de încasare a taxelor speciale, scopul pentru care au fost înființate acestea, cont de execuție aprobat de autoritățile deliberative) și având în vedere faptul că pârâtul nu a făcut nici o dovadă cu privire la serviciile publice pentru care se propun taxele respective, prima instanță a constatat că hotărârile consiliului local sunt nelegale, dispunând în consecință conform celor susmenționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Consiliul local al mun.D solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta Gaz România și menținerea hotărârilor consiliului local ca fiind temeinice și legale.
Se arată în cererea de recurs că prima instanță a dat o interpretare greșită actelor administrative cu caracter normativ supuse dezbaterii, reținând eronat că autoritatea locală nu putea institui taxe cu caracter special de genul celor prevăzute prin hotărârile contestate. adevărului că prin art.182 din Legea nr.571/2003 s-au stabilit anumite condiții în care consiliile locale pot stabili taxe speciale dar aceeași lege dă posibilitatea autorităților locale să stabilească taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice. Astfel prin hotărârea nr.41/31.01.2007 s-a stabilit o taxă locală pentru lucrări de spargere care ocupă domeniul public, prin hotărârea nr.404/26.09.2006 s-a stabilit în sarcina persoanelor fizice și juridice care solicită autorizația pentru executare de lucrări pe domeniul public achitarea prealabilă a unei garanții de bună execuție a reparațiilor după efectuarea lucrării iar prin hotărârea nr.160/14.04.2006 s-a stabilit o taxă pentru eliberarea unor autorizații privind lucrările de racorduri și branșamente la rețele publice de apă, canalizare, gaze, etc. Așa cum rezultă din conținutul acestor hotărâri autoritatea locală nu a instituit taxele speciale la care face referire Legea nr.273/2006 și a avut în vedere stabilirea altor taxe legale, drept recunoscut prin Legea nr.571/2003 pentru crearea de venituri la bugetele locale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar Gaz România Tg.-M solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, arătând că prin hotărârile adoptate și contestate în instanță, pârâta a încălcat dispozițiile cuprinse în Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Legea nr.351/2004 care în art.85 stipulează faptul că pentru realizarea serviciului de transport sau de distribuție în cazul utilizării bunurilor proprietatea terților Gaz România în calitate de distribuitor are dreptul de a folosi aceste bunuri în mod gratuit prin efectul legii, precum și dispozițiile cuprinse în Legea nr.571/2003, mai precis dispozițiile cuprinse în art.282 alin.4 care prevăd că "consiliile locale, județene sau consiliul general al municipiului B, după caz, nu pot institui taxe speciale concesionarilor din sectorul utilităților publice, gaze naturale, apă, energie electrică, pentru existența pe domeniul public sau privat al unităților administrativ-teritorial a rețelelor de apă, de transport și distribuție a energiei electrice și a gazelor naturale".
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Legea nr.273/2006 stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, schimbarea și utilizarea fondurilor publice locale precum și responsabilitățile autorităților administrației publice locale și ale instituțiilor publice implicate în domeniul finanțelor publice locale.
Art.30 din lege reglementează posibilitatea consiliilor locale de a stabili taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice și stabilesc natura acestor taxe, criteriile de stabilire a cuantumului dar și modul de utilizare.
Hotărârile contestate prin acțiunea dedusă judecății cuprind taxe locale stabilite în afara acestui cadru legal, fără însă să se precizeze serviciile publice speciale care au fost înființate la nivelul autorității administrative și care este destinația acestor taxe.
adevărului că prin titlul IX din Legea nr.571/2003 se reglementează posibilitatea autorităților publice locale de a stabili anumite taxe locale dar prin aceste dispoziții sunt prevăzute și domeniile în care se pot stabili și percepe astfel de taxe(taxe asupra mijloacelor de transport, taxe pentru eliberarea autorizațiilor, avizelor și a certificatelor în diferite domenii, taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate), însă pentru toate aceste domenii sunt prevăzute și cuantumul taxelor ce pot fi percepute, taxele stabilite de către Consiliul local D prin hotărârile contestate nu se încadrează nici în acest gen de taxe.
În condițiile în care dreptul autorităților locale de a stabili anumite taxe locale nu este nelimitat, acestea fiind obligate să respecte principiile, cadrul general și procedurile prevăzute de Legea nr.274/2006, dar și natura stabilite prin acest act normativ precum și prin Legea nr.571/2003, taxele stabilite prin hotărârile contestate fiind în afara cadrului legal mai sus menționat, prima instanță, în mod temeinic și legal, a procedat la anularea acestor hotărâri.
Nu în ultimul rând trebuie menționat și faptul că Gaz România SA avea interesul să atace aceste hotărâri întrucât dreptul ei de a folosi în mod gratuit terenurile aparținând domeniului public, drept recunoscut prin Legea nr.351/2004, a fost grav afectat prin stabilirea taxelor de ocupare a domeniului public, de depunere a unei garanții pentru efectuarea reparațiilor sau de eliberare a autorizațiilor de efectuare a lucrărilor de branșamente, instalații tehnologice, panouri, etc.
Prin urmare, instanța în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului D, cu sediul în P-ța - nr. 4, jud. H, împotriva sentinței civile nr. 41 din 21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 Mai 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
3.06.2008
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
