Anulare act administrativ . Decizia 417/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 417/2010
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Saracut
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2579 din 02.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimații INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI C și REGIA AUTONOMA A DOMENIULUI PUBLIC C, având ca obiect anulare act administrativ proces-verbal de ridicare autovehicul.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Se mai menționează faptul că la data de 18 ianuarie 2010 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare formulată de intimata
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2579 din 2 octombrie 2009 Tribunalul Cluj, a admis excepția lipsei plângerii prealabile și a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al județului C și Regia Autonomă a Domeniului Public.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâții INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI C și REGIA AUTONOMA A DOMENIULUI PU- solicitând instanței anularea procesului-verbal de ridicare autovehiculelor staționate neregulamentar, seria - nr. - încheiat la data de 21.11.2008 de către IPJ și C.
În motivarea acțiunii s-a aratat că autovehiculul era parcat regulamentar, astfel că sancțiunea s-a aplicat pentru o faptă inexistentă.
Asupra excepțiilor necompentenței materiale a tribunalului si asupra excepției lipsei plângerii prealabile tribunalul retinut că la data de 21.11.2008 IPJ C si C au încheiat procesul-verbal de ridicare a autovehiculului staționat neregulamentar seria - nr.-, autovehicul care a aparținut reclamantului.
Acest proces-verbal s-a întocmit fără ca agentul constatator să întocmească procesul-verbal de contravenție prin care să stabilească fapta si sancțiunea principală, situație în care procesul-verbal de ridicare a autovehiculului ar apărea ca o sancțiune complementară.
Întocmind în această modalitate procesul-verbal atacat, competenta de soluționare a plângerii împotriva acestui proces-verbal care îmbracă în acest context caracteristice unui act administrativ potrivit art. 2 alin.l lit.c din Legea 554/2004 aparține conform art. 10 din Legea 554/2004 Tribunalului Cluj si nu Judecătoriei Cluj -N, care era competentă să soluționeze plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție conform art. 34 din OG 2/2001 si pe cale de consecință, si procesul-verbal de ridicare dacă era întocmit ca o sancțiune complementară.
Potrivit art. 7 rap.la art. 8 din Legea 554/2004, acțiunea în contencios administrativ poate fi promovată doar în condițiile în care s-a formulat plângere împotriva actului administrativ atacat.
Deoarece reclamantul nu a formulat această plângere prealabilă pentru a solicita revocarea actului întocmit nelegal, tribunalul în baza art. 18 din Legea 554/20204 a respins actiunea în contencios administrativ ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul invederând că instanța de fond a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâții IPJ C și, solicitând anularea procesului verbal de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar seria - nr.- încheiat la data de 21.11.2008 de către și IPJ Printre motivele acțiunii, s-a reținut că autovehiculul era parcat regulamentar și astfel sancțiunea s-a aplicat pentru o faptă inexistentă. Excepția de necompetență materială a tribunalului a fost ridicată în cauză de care cu același înscris depus în fața instanței a ridicat și excepția plângerii prealabile, în baza Legii contenciosului administrativ.
Asupra procesului verbal de ridicare a autoturismului întocmit de polițistul rutier, instanța a reținut că agentul constatator nu a întocmit procesul verbal de contravenție prin care să stabilească fapta și sancțiunea principală, situație în care procesul verbal de ridicare a autovehiculului ar apărea ca o sancțiune complementară și ca fiind întocmit în această modalitate procesul verbal atacat, competența de soluționare a plângerii împotriva acestui proces verbal care îmbracă în acest context caracteristice unui act administrativ, potrivit art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, aparține conform art.10 din Legea nr.554/2004 Tribunalului Cluj și nu Judecătoriei Cluj -N, care era competenta să soluționeze (cauza) plângerea împotriva procesului verbal de contraveție conform art.34 din OG nr.2/2001 și pe cale de consecință, și procesul verbal de ridicare, dacă era întocmit ca o sancțiune complementară. Deoarece reclamantul nu a formulat plângere împotriva actului administrativ atacat potrivit art.8 din Legea nr.554/2004 pentru a solicita revocarea actului întocmit nelegal, tribunalul în baza art.18 din Legea nr.554/2004 va respinge acțiunea în contencios administrativ ca inadmisibilă.
Atât dispozitivul hotărârii cât și motivele și argumentele din motivare consideră că sunt nelegale, contravenind regulilor procesuale imperative, pentru următoarele:
Tribunalul Cluj, ca instanță compusă dintr-un singur judecător, nu a fost seizată și investită pentru a judeca pe fond ca instanța de contencios administrativ de vreo persoană care s-ar fi considerat vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, fiindcă în această cauză, un asemenea act administrat sau vreun alt act încheiat de o autoritate publică, nu există.
Numai Judecătoria Cluj -N a fost investită legal conform art.18 din OUG nr.195/2002 cu soluționarea plângerii contra procesului verbal de constatarea contravenției consemnate de agentul constatator în procesul verbal seria - - de ridicare a vehiculului staționat neregulamentar, încheiat la data de 21.11.2008 care a constatat că autovehiculul marca 1300 cu nr.de înmatriculare - se afla staționată neregulamentar în municipiul C-N, nr.26-28 blocând intrarea și ieșirea auto la imobilul situat la adresa de mai sus, încălcând prevederile art.108/1/b/7 din OUG nr.195/2002 (5 din dos. Judecătoriei Cluj nr-).
Nici una din instanțele care au dat cele trei hotărâri în cauză încă nu au soluționat cauza în fond.
Mai arată reclamantul-recurent, că în dosarul judecătoriei sesizată cu plângerea împotriva procesului verbal de contravenție întocmit de polițistul rutier în calitate de agent constatator care prin actul de constatare a reținut în fapt și în drept contravenția săvârșită, dos.nr- prin sentința civilă nr.962 pronunțată la 28.01.2009, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj -N, invocată de IPJ Instanța a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petent, cu drept de recurs în termen de 5 zile. Tribunalul Cluj, în dos.nr-, a respins ca nefondat recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr.962/28.01.2009 pronunțată în dos.nr- al Judecătoriei Cluj, prin decizie irevocabilă. Decizia civilă nr.1009/R/29.04.2009. Mai arată că Tribunalul Cluj în dos.nr- prin hotărârea nr.2579/2 oct.2009 a admis excepția lipsei plângerii prealabile respingînd acțiunea.
Recurentul mai arată că judecătorii celor trei instanțe nu au fost legal investiți și astfel au fost necompetenți să judece excepții care au fost ridicate prin cereri de intervenție și prin întâmpinări bazate pe Codul d e procedură civilă, pe dreptul procesual comun, contravenind astfel prevederilor legale procesuale speciale care reglementează materia, respectiv prevederilor art.33 și 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor Caf ost citat ca organul care a aplicat sancțiunea. Reclamantul petent în calitate de contraveninet, din oficiu, ca o persoană în masura să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei conform art.33 din OG nr.2/2001. Nici IPJ C și nici nu au avut calitatea procesuală legală pentru a ridica excepții sau să facă cereri accesorii și incidentale conform art.17 din CPC. Dacă aceste persoane ar fi avut vreo calitate legală, în această calitate ar fi trebuit să ridice excepția de nelegalitate în baza art.4 din Legea nr.554/2004. De fapt, această excepție ar fi trebuit să ridice din oficiu și Judecătoria Cluj, dacă ar fi constatat că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizând prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competenta și suspendând cauza. În concluzie, recurentul arată că instanța de contencios administrativ niciodată nu a fost sesizată legal, pe un temei legal în materie de contencios administrativ.
Prima instanță, legal investită în baza art.18 din OUG nr.159/2002, s-a dezinvestit prin admiterea excepției de necompetenta materială a Judecătoriei Cluj - Arată că Tribunalul Cluja respins ca nefondat recursul său, prin decizie irevocabilă, tribunalul nefiind sesizat legal de către judecătorie, pe excepție de nelegalitate în baza art.4 din Legea nr.554/2004, nici pe fond și nici în recurs nu avea competenta să dea o hotărâre pe fond atacabilă cu recurs.
Pentru cele arătate, reclamantul-recurent solicită casarea hotărârilor pronunțate și restituirea cauzei primei instanțe, pentru soluționarea în fond a cauzei.
Deși legal citată ( 12) intimata REGIA AUTONOMA A DOMENIULUI PUBLIC C () nu și-a delegat reprezentant în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare așa cum avea obligația conform art. 308 alin. 2.pr.civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Tribunalul, ca instanță de fond, a soluționat cauza cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe, motiv de casare prev. la art. 304 pct. 3.pr.civ. Și este așa, deoarece chiar dacă nu rezultă expres din memoriul de recurs, motivul de casare rezultă implicit, iar recursul a fost calificat de C ca fiind motivat pe art. 304 pct. 3 ca urmare a incidenței art. 306 alin. 3.pr.civ.
Curtea are în vedere dintru` început că Tribunalul ca instanță de fond trebuia să-și verifice din nou competența chiar dacă hotărârea de declin are a competenței pronunțate de Judecătorie a fost cenzurată în recurs. Decizia instanței de recurs care examinează o hotărâre de declinare a competenței materiale a unei instanțe nu produce efectele juridice ale autorității de lucru judecat. Și este așa deoarece, instanța sesizată ca urmare a efectelor declinării de competență poate provoca un conflict de competență daca la rândul său apreciază că este competentă instanța care a declinat inițial competența.
Numai hotărârea instanței de recurs pronunțată în temeiul art. 312 alin. 6 teza I pr.civ. are calitatea de autoritate de lucru judecat dat fiind că delegările în drept sunt obligatorii pentru judecătorii fondului așa cum rezultă din dispozițiile art. 315.pr.civ.
Din această perspectivă, pentru motivele ce se vor arăta mai jos, sentința pronunțată de Tribunalul Cluj va fi casată în întregime conform art. 312 alin. 6 teza I coroborat cu art. 304 pct. 3.pr.civ. rap. la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, iar ca o consecință dosarul va trimis spre competentă judecare la Judecătoria Cluj -
Pentru a statua astfel, Curtea are în vedere în primul rând regimul juridic al actului supus cenzurii de către petent.
Așa cum rezultă din piesele dosarului actul atacat reprezintă un proces-verbal întocmit de către Serviciul Poliției Rutiere al IPJ C în comun cu Regia Autonomă a Domeniului Public C-N și consemnează constatarea că autovehiculul proprietatea petentului a staționat neregulamentar pe domeniul public al municipiului C-N sens în care s-a dispus ridicarea și depozitarea acestuia în spațiul anume destinat stabilindu-se în același timp și costurile aferente acestor operațiuni.
Curtea constată că măsura dispusă prin actul sus menționat nu are regimul juridic al unei sancțiuni de sine stătătoare, independente de regimul contravențional incident în materia circulației pe drumurile publice pentru ca apoi să se poată statua că actul ce conține stabilirea și executarea unei astfel de măsuri să aibă regim distinct de actele încheiate în mod obișnuit în cadrul tratamentului contravențional.
De altfel regimul juridic al acestei măsuri este circumscris dispozițiilor art. 97 alin. 1 lit. d) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform căruia n cazurile prevăzute de ordonanța de urgență, polițistul rutier dispune, între altele, ca măsură tehnico-administrativă ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.
Fapta constând în staționarea neregulamentară este calificată de lege ca și contravenție și este sancționabilă ca atare conform prevederilor art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 7 din OUG nr. 195/2002 iar regimul juridic al ridicării autovehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă este stabilit la art. 64 din același act normativ. Se poate constata că anterior acestor modificări regimul măsurii de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar era circumscris ca o sancțiune complementară așa cum dispunea art. 96 alin. 2 lit. f) din OUG nr. 195/2002 în prezent abrogată prin OUG nr. 69/2007.
Chiar dacă acest regim juridic a fost radical schimbat nu înseamnă neapărat că măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar al cărei regim juridic este privit astăzi ca o măsură tehnico-administrativă se detașează de raportul juridic contravențional.
Și este așa, deoarece măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar este legal stabilită tot în urma săvârșirii unei contravenții. Fapta de a staționa neregulamentar este calificată ca faptă ilicită de natură contravențională iar măsura tehnico-administrativă de ridicare și transport a autovehiculului staționat neregulamentar este stabilită ca urmare a săvârșirii unei astfel de contravenții, nefiind altceva decât o măsură de restabilire a situație anterioare încălcării ordinii de drept prin contravenție.
În alte cuvinte, Curtea constată că scopul și menirea instituirii măsurii tehnico-administrative a ridicării autovehiculului constatat a fi staționat neregulamentar așa cum rezultă din dispozițiile legale mai sus analizate este acela de a repune în situația anterioară, de a restabili ordinea de drept și de a înlătura consecințele negative a faptei contravenționale constând în acțiunea de staționare neregulamentară.
Așa fiind, această măsură este asociată constatării faptei de natură contravențională încât face parte din tratamentul contravențional privit în ansamblu, respectiv stabilirea și luarea tuturor măsurilor legale privind înlăturarea consecințelor săvârșirii unei astfel de fapte (aplicarea sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri legale).
Prin urmare, se poate afirma fără teama de a greși că procesul-verbal de ridicare al autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public al municipalității având ca premisă săvârșirea unei fapte de natură contravențională nu poate fi detașat de regimul de ansamblu al raportului juridic contravențional așa încât poate fi calificată ca o măsură dispusă de organul constatator asociată celorlalte măsuri legale și necesare care configurează regimul juridic al răspunderii contravenționale.
Or, dispozițiile legale pertinente incidente în materie care reglementează controlul judecătoresc și ulterior al celui judiciar în materie contravențională sunt prevăzute în OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor norme care statuează că jurisdicția de primă instanță chemată să se pronunțe asupra legalități actelor încheiate în cadrul operațiunilor privind tratamentul contravențional este judecătoria, instanță cu plenitudine de jurisdicție inclusiv în materia contenciosului contravențional.
În această ambianță se poate reține fără echivoc că doar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă și are toate trăsăturile unui act administrativ tipic susceptibil de control direct și nemijlocit pe calea contenciosului administrativ paralel, conform prevederilor de ansamblu ale OG nr. 2/2001, celelalte operațiuni tehnico administrative care au stat la baza emiterii acestui act cât și acelea care se încheie în vederea configurării depline a tratamentului contravențional se supun acelorași reguli ca și cele aplicabile actului administrativ tipic.
Măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public fiind calificată de lege ca măsură tehnico administrativă nu este susceptibilă de control judecătoresc direct pe calea contenciosului administrativ de drept comun întrucât actul respectiv prin sine însuși nu întrunește trăsăturile unui act administrativ tipic în sensul definiției date dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) și nici ale celui atipic conform prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 5654/2004 care astfel să poată intra în sfera obiectului acțiunii în contencios administrativ așa cum este configurată de dispozițiile pertinente prevăzute la art. 8 din aceeași lege.
Că este așa, rezultă cu pregnanță și din dispozițiile art. 1 alin. 6 corelat cu art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 ce consacră regimul de sancționare al operațiunilor tehnico-administrative care au stat la baza emiterii actelor administrative și a acelora care au fost încheiat pentru executarea unor astfel de acte.
Nu în ultimul rând, dacă s-ar admite că procesul-verbal de ridicare al autovehiculului din litigiu încheiat în aplicare HCL nr. 670/2006 modificată prin HCL nr. 22/2007 și HCL nr. 752/2007 ar avea o configurație diferită de regimul juridic al actului încheiat în vederea aplicării dispozițiilor art. 97 lit. d) din OUG nr. 195/2002, detașându-se astfel de regimul contravențional de ansamblu, s-ar putea reține că actul contestat încalcă regimul prevăzut de HG nr. 147/1992 privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor sau remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice. Și este așa, deoarece acest din urmă act normativ este menționat în formula introductivă a Hotărârilor adoptate de Consiliul Local al municipiului C-N având regimul prevăzut la art. 75 corelat cu prevederile art. 40 alin. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Or, conform dispozițiilor art. 5 din HG nr. 147/1992,eblocarea ori restituirea autovehiculelor sau remorcilor se efectuează de unitățile autorizate, după ce se face dovada achitării amenzii contravenționale și a taxei speciale stabilite de consiliul local, potrivit legii, precum și a cheltuielilor reprezentând contravaloarea operațiunilor efectuate.
Astfel, și din această perspectivă se poate statua că stabilirea măsurii de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar are ca premisă constatarea mai întâi a faptei contravenționale ceea ce presupune că și această măsură face parte din câmpul măsurilor de natură contravențională specifice tratamentului contravenienților încât sub aspectul controlului actelor încheiate, judecătoriei îi revine competența de soluționare conform celor statuate în amonte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2579 din 02.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre judecată instanței competente, respectiv Judecătoriei Cluj -
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red./Dact./
26.02.2010 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Monica Diaconescu, Mihaela Saracut
