Anulare act administrativ . Sentința 42/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 42
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta TRANS cu sediul în B,-, județ B, în contradictoriu cu pârâta GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B, sect. 1, nr. 1, și interveneintul în nume propriu MINISTERUL TRANSPORTURILOR, cu sediul în sector 1,-, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2009 și s-au consemnat în încheierea din acea zi, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei succesiv, la data de 24.02.2009, respectiv 27.02.2009, când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulata de reclamanta Trans B în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenientul în nume propriu Ministerul Transporturilor și.
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea de față reclamanta a chemat în judecată pe pârât solicitând anularea nr.HG 1176/2007 deoarece prin aceasta a fost încălcat dreptul de proprietate al său cu privire la construcțiile pe care le-a dobândit prin cumpărare în G-, de la, dar și asupra dreptului de folosință asupra terenului aferent construcțiilor pe care îl deține în temeiul contractului de locațiune nr. 7227/12.10.2004.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a susținut că a dobândit imobilul construit pe o suprafață de 2.764 mp. Potrivit autorizației de construire nr. 3468/10.04.1992, dreptul de proprietate fiind intabulat.
Pe terenul în suprafață de 3668. pe care îl deținea în baza contractului de închiriere nr. 900/1999 a fost ridicată construcția care în prezent este proprietatea reclamantei. În contractul de vânzare cumpărare nr. 1/2007 prin care reclamanta a achiziționat imobilul cu destinație atelier de reparații, a fost inserată condiția suspensivă potrivit căreia, dispunătoarea se obliga să obțină acordul proprietarului, adică Compania Națională Administrația Porturilor Maritime - G de a reînnoi locațiunea asupra terenului, acord realizat prin contractul de locațiune intervenit între acestea potrivit contractului nr. 7227/12.10.2007.
Datorită faptului că terenul se află în proprietatea privată a, reclamanta a apreciat că prin Hotărârea de Guvern criticată a fost încălcat, pe de o parte dreptul de proprietate al G cât și dreptul său de locațiune.
În cauză s-a solicitat suspendarea executării actului atacat, cerere soluționată prin sentința nr.35/18. 2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI.
Totodată au formulat cereri de intervenție în interes propriu Ministerul Transportului și precum și Centru Român pentru Pregătirea și Personalului din Transporturi Navale -, cerere care nu a fost încuviințată în principiu.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, mai întâi invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepție respinsă, apoi pe fond. A susținut pârâtul că terenul în litigiu face parte din domeniul public, astfel încât contractul de închiriere încheiat de reclamantă era deținut numai în administrare de către G, motiv pentru care prin hotărârea criticată Guvernul României a dispus asupra unui bun care îi aparținea pe deplin.
În dovedirea susținerilor lor, părțile s-au folosit de proba cu înscrisuri și expertiza topografică.
Din nr.HG1176/26.09.2007 rezultă că s-a dispus transmiterea unor bunuri din proprietatea Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime în administrarea Printre acestea a fost transmis în administrare și terenul portuar în suprafață de 4.524,4. în litigiu.
Din extrasul de carte funciară nr. 2150/7.10.2005, nedefinitivă, rezultă că terenului cu construcții situat in G-, exercita un drept de proprietate G și Reclamanta. În Partea a III-a este înscris dreptul de folosință asupra terenului în favoarea pe o durată de 10 ani conform contractului de închiriere nr. 900/1999.
Din contractul de vânzare cumpărare nr. 1/22.09.2004 rezultă că a vândut reclamantei un atelier de reparații în suprafață de 2.764. compus din construcții edificate pe suprafața de teren totală de 3.668. aparținând Cu privire la teren, părțile au convenit ca vânzătoarea să obțină acordul pentru înnoirea contractului de locațiune. Acest acord a fost obținut, astfel încât la data de 12.10.2004, între G și reclamantă s-a încheiat o nouă convenție pentru locațiunea terenului în suprafață de 3.668. pe o durată de un an.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că terenul care a făcut obiectul nr.HG 1176/2007 face parte din domeniul public al statului înregistrat la -. Expertul a opinat că nu există elemente de identificare a terenului în suprafață de 4.524,4. în raport cu suprafața deținută în locațiune de reclamantă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză Curtea apreciază că acțiunea este nefondată urmând să o respingă ca atare, potrivit și celor solicitate prin cererea de intervenție.
Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecății, reclamanta nu a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de respingere a acțiunii sale se impune pentru următoarele considerente:
Este de principiu ca dobânditorul unui drept nu poate avea mai mult decât dispunătorul de la care l-a dobândit. Așa fiind, asupra terenului în litigiu, despre care face vorbire reclamanta, G, nu avea un drept de proprietate ci doar un drept de locațiune întemeiat pe convenția încheiată cu G, pentru o durată de 10 ani.
Din contractul de vânzare cumpărare intervenit intre aceleași părți, rezultă că reclamanta a cumpărat doar construcții, nu și teren, asupra căruia avea doar un drept de administrare, teren care i-a fost închiriat reclamantei.
Este așadar limpede, că reclamanta are asupra terenului în suprafață de 3668. doar un drept de folosință dobândit prin locațiune. Ea nu are nici-un drept real, care să-i fie opozabil pârâtului sau intervenientului, astfel încât actele de dispoziție ale Guvernului României îi sunt perfect opozabile.
Pe de altă parte, hotărârea criticată nu-i afectează dreptul de locațiune în măsura în care acesta mai există și este actual deoarece potrivit art. 1441 din cod civil operează tacita reconducțiune.
Constatând așadar că dreptul subiectiv de locațiune al reclamantei nu a fost în nici-un chip încălcat prin nr.HG 1176/2007, curtea va respinge ca nefondată acțiunea de față.
Văzând și disp. art. 274 din Cod procedură civilă, Curtea va obliga pe reclamantă la plata către pârât a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta TRANS cu sediul în B,-, județ B, în contradictoriu cu pârâta GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B, sect. 1, nr. 1, și interveneintul în nume propriu MINISTERUL TRANSPORTURILOR B, cu sediul în sector 1,-, având ca obiect anulare act administrativ.
Obligă pe reclamanta TRANS cu sediul în B,-, județ B, să-i plătească pârâtei suma de 553 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red. Ap./09.04.2009
Tehnored. /5 Ex./15.04.2009
Comunicat 3 ex./16.04.2009
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
