Anulare act administrativ . Decizia 420/2009. Curtea de Apel Iasi
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 420/CA
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
Judecător: I - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții: Municipiul I - Direcția Economică și Finanțe Publice Locale, Primarul Municipiului I, cu sediul în I, Bd. - cel M și, nr.45, județul I, în contradictoriu cu intimații: " - " I, Consiliul Local al Municipiului I, având ca obiect - anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 254/ca din 20.03.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul intimatei SC "-" SA I, și consilier juridic pentru recurenții Consiliul Local al Municipiului I și Primăria Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază obiectul dosarului, părțile, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al litigiului care se află la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru recurenți, arată că în recurs a reiterat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că, contestația formulată pe cale administrativă care echivalează cu procedura plângerii prealabile este cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de legiuitor.
Cu privire la fondul cauzei, solicită admiterea excepției și să se respingă acțiunea pentru motivele expuse în scris în cererea de recurs.
Reprezentantul intimatei SC "-" SA I, solicită respingerea recursului, iar în ceea ce privește excepția, ea a mai fost odată invocată, aceasta fiind respinsă pentru faptul că recurentul nu a putut face dovada comunicării procesului - verbal așa cum i-a fost pus în vedere de către instanță.
Solicită a se observa că în respingerea contestației intimatei nu s-a reținut ca motiv al respingerii neîndeplinirea condițiilor de formă sau fond sau introducerea peste termenul legal.
Astfel, pentru motivele arătate și datorită faptului că la cererea instanței recurenta nu a putut face dovada comunicării procesului verbal, excepția fiind respinsă așa cum reiese din sentința recurată, solicită respingerea excepției invocate.
Pe fondul cauzei solicită să se mențină soluția tribunalului ca fiind temeinică și legală deoarece atât completul din dosarul nr. 20695/2006 cât și completul din dosarul 1476/2005, în urma probatoriilor administrate, respectiv înscrisuri, expertiza contabilă și expertiza tehnică topografică a rezultat că societatea - nu datorează impozit și penalități pentru clădiri și terenuri pentru perioada cuprinsă între anii 1999 - 2003 în cuantumul prevăzut în dispoziția atacată.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, neexistând nici un motiv de nelegalitate pentru casarea sau modificarea sentinței atacate, așa cum prevede art. 304 Cod procedură civilă.
Instanța, constatând dezbaterile încheiate, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința civilă nr. 254/ca/20.03.2009 Tribunalul Iașia hotărât:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al municipiului I, invocată de pârâți.
Respinge cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului
Admite în parte cererea formulată de reclamantul C - A I, cu sediul în I, șos. -,nr. 23, jud. I, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului I și Municipiul I - Direcția Economică și Finanțe Publice Locale I, ambii cu sediul în I, Bd. - cel M și,nr. 15, jud.
Anulează Dispoziția nr. 42 / 7.01. 2005 emisă de Primarul municipiului
Anulează prevederile cuprinse în Capitolul II pct. 1 din procesul - verbal nr. 55810/11.06.2004 emis de
Anulează în parte prevederile Capitolului II pct.2 din procesul-verbal amintit anterior, menținând dispozițiile referitoare la obligația de plată a accesoriilor în sumă de 3.505, 0449 lei, stabilită în sarcina reclamantului.
Obligă reclamantul să plătească expertului suma de 400 lei, cu titlu de diferență onorariu.
În motivarea sentinței a reținut instanța că la data de 11.06.2004, prin procesul - verbal 55810 au fost stabilite debitele datorate de reclamant privind impozitul pe clădiri (pct. 1) și teren (pct. 2).
S-a constatat astfel la pct. 1 al. procesului - verbal că pentru anii 1999- 2002 reclamantul a achitat debitele, dobânzile și penalitățile iar pentru anul 2003 mai are de achitat dobânzi în sumă de 148.330 lei și penalități de 5.124 lei.
La pct. 2 al procesului - verbal s-a stabilit ca pentru anii 1999- 2000 debitele au fost achitate;
- pentru anul 2001 reclamantul are de plătit 43.108.731 lei impozit, dobânzi de 42.360.515 lei și penalități de 7.047.283 lei;
- pentru anul 2002 un debit de 13.846.726 lei, dobânzi de 6.166.653 lei și penalități de 1.557.757 lei iar pentru
- pentru anul 2003 au fost achitate sumele datorate.
Împotriva procesului - verbal 55810/2004, reclamantul a formulat contestație, care a fost respinsă prin dispoziția 42/ 7.01.2005 a Primarului municipiului
În motivarea dispoziției se arată că din contractele nr.278/29.03.2001; 697/30.03.2001, 3069/ 24.10.2001 și 946/ 7.09.2003 rezultă că terenurile erau libere și nu betonate potrivit susținerilor reclamantului.
În vederea soluționării cauzei, din oficiu s-a dispus administrarea probei cu expertiza contabilă.
Din raportul de expertiză a rezultat faptul că diferența de impozit pentru anul 2003 (clădiri) a rezultat din impozitarea construcției speciale cu nr. de inventar - ce reprezenta amenajare exterioară, respectiv - infrastructura drum cu îmbrăcăminte din beton de ciment.
Potrivit. OG 36/ 2002 această construcție nu se impozitează.
construcțiilor speciale scutite de impozit stabilită inițial prin anexa 2 a OG62/1998 a fost lărgită la 1.01.2003 prin anexa 2 nr.OG36/2002,incluzând și platforme betonate - cazul reclamantului ( 10.347,99. p. )
Pentru perioada 1999-2003, din expertiză rezultă că debitul și accesoriile au fost achitate de reclamant.
În privința impozitului pe teren,se au în vedere disp. art. 13 din 27/1994 și nr.OG 15/1999.
Potrivit art. 8 al. 2 din 27/1994,modificată prin nr.OG 15/1999, pentru terenurile ocupate de clădiri, construcții și pentru cele prevăzute în anexa 2, nu se datorează impozite pe teren.
OG 36/2002 prevede că nu se datorează impozit pe teren pentru terenurile cu construcții respectiv suprafața construită.
La calcularea sumelor datorate cu titlu de impozit pe teren, au fost avute în vedere de expert actele depuse de reclamantul la dosar respectiv contractul de partaj voluntar din 2000,contractul de vânzare - cumpărare din 2.07.1999, 3959/10.11.1999, 278/ 29.03.2001, 697/30.03.2001, 3069/ 24.10.2001, situația dezmembrărilor de la 1.07.- 1.10.2004, încheierile de rectificare nr.51/ 2005,nr.52/ 2002 și adresa nr.104/ 5.07.2005 emisă de persoana autorizată I.
Aceste încheieri de rectificare nu au fost avute în vedere de pârât.
În raportul de expertiză contabilă s-a arătat că reclamantul a achitat impozitul datorat pe teren.
Pentru reașezarea sumelor plătite de reclamant și criticate de acesta este aplicabil Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 620/1997 cu privire la plățile efectuate până la 6.01.2000.
Aceste dispoziții au fost eliminate prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 16161/ 1999.
În urma calculelor efectuate de expert, având în vedere și dispozițiile legale amintite anterior, a rezultat faptul că reclamantul datorează diferența de 3505,4 RON accesorii teren, sumă indicată în suplimentul la raportul de expertiză contabilă(fila 156 dosar).
În cauză, a fost administrată și proba cu expertiză tehnică topografică în vederea clarificării nelămuririlor referitoare la suprafața totală a platformelor betonate aflate în proprietatea reclamantului în perioada supusă controlului, la amenajările exterioare înregistrate în evidența contabilă a societății, la clădirile și la terenul liber deținute de reclamant în acea perioadă.
Verificările făcute de expertul topograf au confirmat datele avute în vedere de expertul contabil la calculul impozitului pe clădiri și teren și a accesoriilor aferente pentru anii fiscali 1999-2003,concluziile raportului de expertiză contabilă păstrându-și astfel valabilitatea.
Constatând că, potrivit suplimentului la expertiza contabilă efectuată în cauză, impozitul pe clădiri pentru perioada verificată a fost achitat integral de reclamant, ca și impozitul pe teren, rămânând doar o diferență de plată de 3505,0449 lei, cu titlu de accesorii aferente impozitului pe teren, și reținând că Dispoziția nr. 42/2005 a Primarului Municipiului Iem otivată doar cu privire la soluția adoptată cu privire la modul de calcul al impozitului pe teren, instanța a admis în parte, cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului I și Municipiul I - L, anulând în totalitate Dispoziția nr. 42/ 7.01.2005 și Cap. II pct. 1 din procesul-verbal nr. 55810/2004 și parțial prevederile Cap. II pct. 2 din același proces - verbal, menținând dispozițiile referitoare la obligația de plată a accesoriilor în sumă de 3.505, 0449 lei, stabilită în sarcina reclamantului.
Împotriva sentinței 254/ca/20.03.2009 a Tribunalului Iașia formulat recurs Municipiul I, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice Locale și Primarul municipiului I, prin motive comune.
Susțin recurenții că instanța nu s-a conformat celor impuse prin decizia de casare nr. 225/CA/30.10.2006 a Curții de APEL IAȘI.
În exercitarea atribuțiilor legale organul fiscal a procedat la efectuarea controlului pentru perioada 1999 - 2003 încheindu-se procesul verbal 55810/11.06.2004, înregistrată la - A sub nr. 77/11.06.2004 și comunicat a aceeași dată.
Între părți s-a purtat o corespondență, ulterior acestui moment, privind situația documentelor justificative iar prin adresa 61821/10.08.2004, reținută ca fiind contestație împotriva procesului - verbal 55810/11.06.2004, - a comunicat organului fiscal obiecțiuni la actul de control solicitând refacerea tuturor calculelor.
Prin dispoziția 42/7.01.2005, contestația cu nr. 61821/10.08.2004 a fost respinsă, recurenții afirmând că termenul legal de 30 de zile în care reclamantul putea formula contestația începea să curgă de la data de 11.06.2004, iar depășirea lui are semnificația lipsei procedurii prealabile.
Cu privire la fondul cauzei se susține că impozitul pe clădiri fost corect calculat, iar pentru anul 2003 reclamantul a anulat în poziția "amenajări exterioare" toate celelalte poziții cu construcții speciale care sunt scutite, iar la momentul controlului susținerile că respectivele amenajări sunt platforme betonate, nu au putut fi dovedite.
Situația de fapt cu privire la terenurile deținute de intimată după divizare se regăsește în fișa bunului imobil nr. 23825/21.07.2000 și 32426/11.04.2001 în care nu apare nici o poziție "platformă betonată" ce ar pute fi asimilat poziției "amenajări" exterioare din lista mijloacelor fixe.
Și impozitul pe teren, arată recurenții, a fost corect calculat, conform documentelor avute la dispoziție (procesul - verbal de divizare, contrate de vânzare-cumpărare).
Depunând întâmpinare, intimata - a răspuns criticilor formulate și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma aspectelor invocate de recurenți și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, soluționată prin respingere de către instanța de fond și reiterată prin motivele de recurs instanța reține că adresa 61821/2004, prin care intimata formula obiecțiuni privind modalitatea de efectuare a controlului fiscal și aspectele finale reținute, a fost soluționată prin Dispoziția Primarului nr. 42/2005 ca fiind contestație la procesul - verbal 55810/2004. Prin această dispoziție de soluționare contestației nu se face referire la nerespectarea termenului legal de către contestatoare, astfel încât, invocând pretinsă tardivitate direct în fața instanței investită cu plângerea împotriva Dispoziției Primarului recurenții invocă practic greșita soluționare a contestației de către ei înșiși.
În al doilea rând instanța de fond a analizat excepția invocată ajungând la concluzia corectă că s-a respectat termenul prevăzut de lege pentru formularea contestației, atât timp cât nu s-a putut face dovada comunicării procesului verbal 55810/11.06.2004
Pe fondul cauzei Curtea constată că analiza judicioasă a întregului probatoriu al cauzei (acte, expertiză contabilă) a condus la concluzia justă că societatea intimată nu datorează impozit și penalități pentru clădiri și terenuri pentru perioada cuprinsă între anii 1999 și 2004 în cuantumul menționat în Dispoziția atacată.
Construcțiile speciale și instalațiile exterioare, scutite de impozit conform OG 36/2002, au fost greșit încadrate în categoria "teren liber" în loc de "clădiri". Cadrul legal pentru scutirea de impozit a amenajărilor speciale (infrastructură drum betonat) îl constituie anexa 2 a G6 2/1998, lărgit prin anexa 2 a OG36/2002, iar natura acestei amenajări este confirmată prin expertizele efectuate în cauză.
Referitor la impozitul pe teren, recurenta nu a avut în vedere încheierile de rectificare, ceea ce a condus la calculul greșit al sumelor datorate cu titlu de impozit.
În consecință, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, instanța va respinge recursul conform art. 312 Cod procedură civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de Municipiul I - Direcția Economică și Finanțe Publice Locale, prin primarul municipiului I împotriva sentinței civile nr. 254/ca din 20.03.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red. - 21.07.2009
Tehnored.
02 ex.
29.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia