Anulare act administrativ . Decizia 423/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 423
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
Grefier - -
xxxxxxx
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 10 februarie 2010 privind acțiunea formulată de reclamanta - DRUMURI SRL ). - OLTENIA în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII D, reținută spre rejudecare ca urmare a casării sentinței nr. 1331 din data de 13 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- prin decizia nr. 5066 din data de 02 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 10 februarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 17 februarie 2010.
CURTEA;
Asupra acțiunii de față;
Prin sentința nr. 1331 din data de 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis, în parte, contestația formulată de reclamanta DRUMURI ). OLTENIA ) în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII
Au fost anulate, în parte, Decizia nr. 146/05.12.2007 emisă de D, raportul de inspecție fiscală nr. 3620/27.08.2007 și decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 3620/27.08.2007 întocmite de pentru Contribuabilii Mijlocii D, în ce privește reținerea caracterului nedeductibil al sumei de 163.440 lei reprezentând dobânzi și comisioane, cu consecința reducerii impozitului de profit cu suma de 26.151 lei și a majorărilor și dobânzilor aferente acestei sume.
Au fost modificate parțial actele administrativ-fiscale menționate, în sensul că impozitul pe venituri din salariul real se diminuează cu suma de 4576 lei (1664 lei pentru anul 2004 și 2912 lei pentru 2005), cu consecința reducerii majorărilor de întârziere și penalităților cu suma de 3.340 lei, respectiv 193 lei.
Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în mod eronat, nu a fost considerată de organele fiscale ca având caracter deductibil suma de 163.440 lei reprezentând dobânzi și comisioane (punctul 1. din contestație), aferente creditului contractat de către și și care au fost achitate de către reclamantă în baza înștiințării nr. 93/11210/15.08.2005 emisă de, pe considerentul că au fost încălcate dispozițiile art. 19 alin. 1 din Legea nr.571/2002 ca urmare a faptului că această sumă este aferentă exercițiilor financiare anterioare.
Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr.571/2003, "profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuieli nedeductibile".
Reclamanta a achitat această sumă în baza înștiințării nr. 93/11210/15.08.2005 emisă de, la această dată obligația de plată devenind certă, astfel că nu puteau fi înregistrate aceste plăți în anii fiscali anteriori. Cheltuielile au fost efectuate în scopul realizării de venituri, întrucât prin Convenția încheiată cu, reclamanta a beneficiat de transferul echipamentelor necesare desfășurării activităților comerciale, echipamente ce au condus la realizarea unor venituri inclusiv pe parcursul anului 2005.
Pe de altă parte, derularea Acordului de Import are loc pe perioada 2002-2011, iar transferul echipamentelor către Oltenia presupune realizarea unor venituri succesive din utilizarea acestora.
de rambursare al dobânzilor și comisioanelor așa cum a fost convenit de părți, reprezintă legea părților, iar faptul că acest debit a fost achitat ulterior în anul 2005, în urma înștiințări emisă de reprezintă de asemenea o învoială a părților.
Prevalându-se de un grafic de rambursare, opozabil doar părților contractante, și aplicând art. 19 alin. 1 Cod fiscal, în sensul că orice cheltuială dintr-un an fiscal trebuie să fie strict corelativă unui venit determinat, realizat în același an fiscal, organele fiscale au dat o interpretare mult prea restrictivă textului legal, suma de 163.440 lei fiind deductibilă, în consens cu art. 19 alin. 1 și art. 21 pct. 4 Cod fiscal.
Întemeiată s-a reținut și solicitarea reclamantei de a se modifica baza de calcul a impozitului pe venitul din salariu (punctul 3, teza II din contestație). Astfel, în mod corect organele de control fiscale au stabilit că societatea petentă nu a reținut contribuția la acest fond de 6,5% pentru sumele plătite din fondul de participare al salariaților la profit pentru perioada 2003-2004, însă în mod netemeinic și nelegal nu au fost deduse aceste cheltuieli din baza de impozitare aferentă veniturilor din salarii, stabilită la pct. 3 din Raportul de Inspecție fiscala.
În ce privește suma de 24.087 lei reprezentând dobânzi și comisioane (punctul 1. din contestație), s-a constat că reclamanta nu a făcut dovada faptului că aceste cheltuieli au fost stabilite prin adresa nr. 93/11210/15.08.2008 emisă de CNADNR De altfel, așa cum a declarat chiar directorul economic al societății, conform notei explicative de la fila 85 din dosar, aceste cheltuieli au fost trecute drept provizioane la cap. IAS 16 - Cap. referitor la cheltuieli presupuse a fi făcute ulterior, în conformitate cu principiile de prudență și independentă a exercițiului financiar, neexistând documente justificative, astfel că, potrivit art. 21 pct. 4 Cod fiscal "nu este deductibilă cheltuiala ce nu are la bază un document justificativ". Contribuabilul are dreptul să-și înregistreze aceste categorii de cheltuieli, dar să nu le deducă fiscal, diminuând în acest mod baza impozabilă.
S-a constat că nejustificat reclamanta a procedat la deducerea TVA aferentă facturilor fiscale emise de SN CFR SA - Regionala C pentru închirierea unui teren, clădiri poprii de depozitare producție în baza contractului de închiriere nr. 211/- (punctul 3 din contestație), având în vedere că regula în materie este stabilită potrivit art. 141 alin. 1 lit. e Cod fiscal.
Operațiunea în speță, nu se încadrează în cazurile exceptate și enumerate limitativ în textul de lege mai sus enunțat.
Reclamanta a invocat neîntemeiat în apărare faptul că potrivit art. 141 alin. 3 "Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin. (2) lit. e) și f), în condițiile stabilite prin norme" și, prin urmare, a presupus că CFR Suc. C ar fi optat pentru taxare, achitând astfel TVA-ul trecut în facturile emise de CFR Suc.
Dreptul de opțiune pentru taxare reprezintă, într-adevăr, un drept al oricărei persoane impozabile, ca excepție de la regulă, de la principiul instituit de art. 141 alin. 2 pct. 6 lit. e Cod fiscal, ce presupune parcurgerea întregii proceduri reglementate de pct. 38 din HG nr. 44/2004 privind Normele de Aplicare ale Codului Fiscal.
Fiind o excepție de la regula instituită de art. 141 al. 2 pct. 6 lit. e Cod Fiscal, reclamanta avea obligația de a refuza în principiu plata TVA sau să depună un minim de diligență pentru a verifica legalitatea solicitării TVA-ului de către CFR.
Întrucât CFR - Sucursala C în realitate nu-și exercitase această opțiune, solicitând nelegal TVA de la reclamantă, aceasta din urmă are posibilitatea reală de a acționa în regres CFR C pentru restituirea TVA-ului achitat nelegal, dar în nici un caz nu avea dreptul de a deduce acest TVA și solicita la rambursare eventual de la stat.
Prin urmare, culpa reclamantei subzistă chiar în ipoteza expusă de aceasta, neputându-se prevala de ignorarea sau necunoașterea unei dispoziții legale imperative.
De asemenea, reclamanta a invocat incidența dispozițiilor pct. 42 alin. 2 din HG 44/2004 în mod nelegal, contractul în speță nefiind încheiat anterior datei de 01.03.2003, ci ulterior, în luna mai 2003; ori, textul de lege invocat prevede în mod expres că este vorba de contractele încheiate anterior datei de 01.03.2003. Reclamanta nu se poate exonera de culpa sa pentru nerespectarea unor dispoziții legale imperative, invocând eventuale presupuneri pe care le-a făcut la momentul achitării TVA-ului aferent operațiunilor netaxabile.
Prin decizia nr. 5066 din 02 decembrie 2009 fost respinsă cererea de aderare la recurs formulată de reclamanta - Drumuri SRL (fostă Oltenia, ca inadmisibilă.
S-a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, fiind casată sentința nr. 1331 din data de 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, și reținută cauza spre rejudecare fixându-se termen la data de 20 ianuarie 2010.
Pentru a se pronunța Curtea a reținut cu privire la cererea de aderare la recurs, următoarele:
Conform dispozițiilor art. 316 Cod procedură civilă, "dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și de instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol".
Judecarea apelului este reglementată de art. 294 - 298 Cod procedură civilă, pe când dispozițiile referitoare la aderarea la apel sunt prevăzute la art. 293 Cod procedură civilă, făcând parte din Cap. I: Termenul și formele apelului.
În consecință, legiuitorul neprevăzând instituția aderării la recurs, iar în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 316 Cod procedură civilă, Curtea a respins cererea de aderare la recurs formulată de reclamanta - Drumuri SRL C ca inadmisibilă.
Cu privire la recurs, s-a reținut că, prin Decizia nr. 1077/05.03.2009 a Curții de APEL CRAIOVA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal au fost admise recursurile declarate de pârâta DGFP D și - Drumuri SRL ( fostă - OLTENIA, împotriva sentinței nr. 1695 din data de 09.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivare s-a reținut că instanța nu s-a pronunțat cu privire la anularea deciziei de impunere nr. 3620 din data de 27.08.2007, ci doar asupra deciziei prin care s-a respins contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 3620 din data de 27.08.2007.
În rejudecare, instanța a anulat în parte, Decizia nr. 146 din data de 05.12.2007 emisă de DGFP D, raportul de inspecție fiscală nr. 3620/27.08.2007 și decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 3620/27.08.2007 întocmite de AF pentru Contribuabilii Mijlocii D, omițând să se pronunțe și cu privire la Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 3620/27.08.2007, deși se solicitase și anularea acestei decizii.
S-a constatat, astfel, că instanța nu s-a pronunțat asupra unui act ce reprezintă titlu executoriu la împlinirea termenului de scadență și care produce efecte asupra societății reclamante.
Procedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, soluționând cauza fără a intra în cercetarea fondului.
C de-al doilea motiv de recurs referitor la faptul că instanța s-a pronunțat asupra unor aspecte nesolicitate de reclamantă, respectiv impozitul pe venitul din salarii, Curtea a apreciat că este nefondat, reclamanta contestând și aceste sume atât prin contestația depusă la organul administrativ fiscal (fila 26 din dosarul nr- al Tribunalului Dolj ), cât și prin acțiunea depusă la instanță (fila 6 din dosarul nr-.
Pentru considerentele expuse, Curtea a admis recursul formulat de pârâta DGFP D în nume propriu și pentru Contribuabilii Mijlocii D, a casat sentința instanței de fond și a reținut cauza pentru rejudecare în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Procedând la rejudecarea fondului cauzei după casare și în limitele acesteia Curtea reține următoarele:
Referitor la suma de 163.440 lei reprezentând dobânzi și comisioane, aferente creditului contractat de către și și care au fost achitate de către reclamantă în baza înștiințării nr. 93/11210/15.08.2005 emisă de, se reține că, potrivit art. 19 alin. 1 din Codul fiscal: "profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuieli nedeductibile".
Reclamanta a achitat această sumă în baza înștiințării nr. 93/11210/15.08.2005 emisă de, la această dată obligația de plată devenind certă, astfel că nu puteau fi înregistrate aceste plăți în anii fiscali anteriori. Cheltuielile au fost efectuate în scopul realizării de venituri, întrucât prin Convenția încheiată cu, reclamanta a beneficiat de transferul echipamentelor necesare desfășurării activităților comerciale, echipamente ce au condus la realizarea unor venituri inclusiv pe parcursul anului 2005.
Pe de altă parte, derularea Acordului de Import are loc pe perioada 2002-2011, iar transferul echipamentelor către Oltenia presupune realizarea unor venituri succesive din utilizarea acestora.
de rambursare al dobânzilor și comisioanelor așa cum a fost convenit de părți, reprezintă legea acestora, iar faptul că acest debit a fost achitat ulterior în anul 2005, în urma înștiințări emisă de reprezintă de asemenea o învoială a părților.
Prevalându-se de un grafic de rambursare, opozabil doar părților contractante, și aplicând art. 19 alin. 1 Cod fiscal, în sensul că orice cheltuială dintr-un an fiscal trebuie să fie strict corelativă unui venit determinat, realizat în același an fiscal, organele fiscale au dat o interpretare mult prea restrictivă textului legal, suma de 163.440 lei fiind deductibilă, în consens cu art. 19 alin. 1 și art. 21 pct. 4 Cod fiscal.
Reținându-se suma de 163.440 lei ca o cheltuială nedeductibilă fiscal prin decizia de impunere s-a stabilit ca obligație suplimentară de plată, impozit pe profit, suma de 26.151 lei precum și majorările aferente acestei sume ce va fi înlăturată din obligațiile suplimentare de plată stabilite în sarcina reclamantei prin decizia de impunere pentru considerentele mai sus precizate.
Și solicitarea reclamantei de a se modifica baza de calcul a impozitului pe venitul din salariu este întemeiată. Astfel, în mod corect organele de control fiscale au stabilit că societatea petentă nu a reținut contribuția la acest fond de 6,5% pentru sumele plătite din fondul de participare al salariaților la profit pentru perioada 2003-2004, însă în mod în nelegal nu au fost deduse aceste cheltuieli din baza de impozitare aferentă veniturilor din salarii, stabilită la pct. 3 din Raportul de Inspecție fiscală cu consecința emiterii deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. 3620/27.08.2007 în forma contestată în cauză și care este de natură a influența negativ în viitor impozitul de veniturile salariaților datorat de societate.
În consecință, se va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă.
Se va anula în parte decizia nr. 146/05.12.2007 emisă de DGFP D, decizia de impunere nr. 121/21.08.2007 înregistrată la pentru Contribuabilii Mijlocii D cu nr. 3620/27.08.2007 decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 3620/27.08.2007 emisă de pentru Contribuabilii Mijlocii D și raportul de inspecție fiscală nr. 3620/27.08.2007 în sensul că reduce impozitul pe profit cu suma de 26.151 lei precum și majorările aferente acestei sume.
Se va moodifica pct. 3 al cap. 3 din raportul de inspecție fiscală în sensul că impozitul pe venituri din salariul real se diminuează cu suma de 4.576 lei (1.664 lei pentru anul 2004 și 2.912 lei pentru anul 2005).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - DRUMURI SRL ). - OLTENIA în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII D, reținută spre rejudecare ca urmare a casării sentinței nr. 1331 din data de 13 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- prin decizia nr. 5066 din data de 02 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
Anulează în parte decizia nr. 146/05.12.2007 emisă de DGFP D, decizia de impunere nr. 121/21.08.2007 înregistrată la pentru Contribuabilii Mijlocii D cu nr. 3620/27.08.2007 decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 3620/27.08.2007 emisă de pentru Contribuabilii Mijlocii D și raportul de inspecție fiscală nr. 3620/27.08.2007 în sensul că reduce impozitul pe profit cu suma de 26.151 lei precum și majorările aferente acestei sume.
Modifică pct. 3 al cap. 3 din raportul de inspecție fiscală în sensul că impozitul pe venituri din salariul real se diminuează cu suma de 4.576 lei (1.664 lei pentru anul 2004 și 2.912 lei pentru anul 2005).
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.-
2 ex.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Teodora Bănescu
