Anulare act administrativ . Sentința 4265/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.4265
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.12.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL CERCETĂRII ȘI și CERCETĂRII ȘI.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 10.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 17.11.2009, 24.11.2009 și la 02.12.2009.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.08.2008 reclamantul Gac hemat în judecată pârâții MINISTERUL CERCETĂRII ȘI și CERCETĂRII ȘI solicitând anularea Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și T nr.3670/07.04.2008 comunicat prin adresa nr.30070/08.04.2008 prin care nu i se acordă titlul didactic de conferențiar universitar și obligarea pârâților la emiterea unui nou ordin prin care să i se acorde acest titlu, obligarea pârâților la plata unor despăgubiri de 86.635,955 Ron reprezentând daune materiale și 44.000 Ron reprezentând daune morale cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că deține calitatea de funcționar public angajat al Ministerului Apărării în cadrul Universității Naționale de Apărare " I" Facultatea de Comandă și Stat, Forțe, colonel profesor militar doctor și șef al Comisiei Didactice nr.1 - unităților și marilor unități luptătoare, având o activitate efectivă la catedră de 8 ani.
În luna noiembrie 2007 fost scos la concurs un număr de funcții didactice universitare printre care și funcția de conferențiar universitar și șef de comisie didactică pentru care a întocmit dosarul pe care l-a înaintat Facultății de Comandă și Stat spre analiză și validare.
Prin adresa nr.30070/08.04.2008, Universitatea este înștiințată că dosarul reclamantului nu a primit aviz de legalitate din partea Direcției Juridice a Ministerului Educației, Cercetării și T și că prin ordinul nr.3670/07.04.2008 nu i se acordă titlu didactic de conferențiar universitar.
Reclamantul a precizat că începând din anul 2006 tot încercat să participe la concursul de ocupare a posturilor vacante scoase de către Universitate, dar i s-a comunicat că nu poate participa la aceste concursuri și să nu întocmească dosar degeaba pentru că posturile sunt scoase pentru anumite personalități din Ap. sau
Astfel, ofițeri -studenți care au ocupat ulterior anumite funcții didactice au obținut titlul de conferențiar universitar înaintea sa, ca și numeroși ofițeri din alte structuri care au participat la concurs numai pentru acordarea titlului didactic.
Reclamantul a apreciat că acest fapt scoate în evidență tratamentul preferențial și discriminatoriu, traficul de influență, falsul și uzul de fals în întocmirea anumitor documente pentru validarea dosarelor de concurs.
A susținut că îndeplinește toate condițiile legale pentru a obține titlul de conferențiar universitar, respectiv este profesor în învățământul superior, conform art.2 lit.b și art.7 alin.2 lit.b, art.10 alin.1 pct.1 lit.d din Instrucțiunile privind corpul instructorilor din instituțiile militare de învățământ, M2/2002; are o vechime efectivă de 8 ani la catedră, motiv pentru care a primit dispensa de vechime de 1 an din partea senatului universitar, îndeplinind astfel condițiile prev. de art.56 alin.2 și art.55 alin.7 din Legea nr.128/1997.
În consecință, provenind din învățământul superior, pentru ocuparea funcției de conferențiar universitar i se cere o vechime de 9 ani la catedră și nu de 15 ani.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității pct.1 din acțiune având în vedere că reclamantul solicită anularea unei adrese unde la pct.4 se comunică instituțiilor de învățământ superior o listă cu candidații cărora li s-a amânat conformarea titlului didactic, precum și candidații ale căror dosare nu au primit aviz de legalitate. Această adresă nu are caracter de act administrativ, fiind o operațiune tehnico - materială de încunoștințare a unei persoane cu privire la rezultatul evaluării activității sale.
Pârâtul a precizat că dosarul de concurs al reclamantului nu a primit aviz de legalitate deoarece nu îndeplinea condiția de vechime prev. de art.55 alin.7 din Legea nr.128/1997, motiv pentru care nu a fost programat pentru comisia de specialitate conform art.11 din ordinul nr.3904/2006 pentru a fi analizat din punct de vedere științific.
Reclamantul a formulat contestație împotriva avizului nefavorabil, prin care a completat dosarul cu ordine, regulamente și instrucțiuni proprii ale Universității Naționale de Apărare " I", după completare dosarul fiind avizat și transmis comisiei de specialitate care în ședința din 07.07.2008 a propus Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, și Certificatelor Universitare () confirmarea titlului didactic de conferențiar universitar.
Ulterior a fost emis nr.4966/31.07.2008 prin care reclamantul este confirmat în funcția de conferențiar universitar.
Referitor la cererea de acordare a daunelor, pârâtul a solicitat respingerea întrucât participarea la un concurs de ocupare a unui post didactic nu conduce obligatoriu și la câștigarea concursului, iar sub aspectul daunelor morale a precizat că nu a existat o intenție vădită de a aduce atingere onoarei, demnității reclamantului care nu a fost sancționat nici de angajator și nici de minister și nu a suferit vătămări efective care să fie o consecință directă a analizării dosarului de concurs.
A fost invocată și excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pct.2 din acțiune față de împrejurarea că ministerul nu este angajator al cadrelor didactice universitare.
Reclamantul a depus la dosar cereri precizatoare în temeiul disp. art.132 pct.2 Cod procedură civilă, prin care și-a majorat câtimea obiectului cererii, respectiv a daunelor materiale.
Conform acestor precizări a solicitat daune materiale în cuantum de 103.309,570 Ron reprezentând drepturile bănești de care a fost lipsit ca urmare a imposibilității de a participa la susținerea tezelor de doctorat, referatelor, dizertațiilor de master și examenelor de admitere la master în perioada aprilie - august 2008 la Universitatea Națională de Apărare I întrucât nu i-a fost acordat titlul didactic de conferențiar universitar.
De asemenea, a solicitat și suma de 126.000 Ron reprezentând diferența dintre salariul și pensia de colonel întrucât neacordarea titlului de conferențiar universitar, coroborată cu reducerea funcției de conferențiar la gradul de militar d e locotenent colonel, a împiedicat continuarea carierei sale militare (având gradul de colonel) și trecerea sa prematură în rezervă la vârsta de 48 de ani.
Au fost depuse la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: adresa nr.30070/08.04.2008 emisă de Ministerul Educației, Cercetării și T, Ordinele nr.3670/07.04.2008 și nr.4966/31.07.2008, documentația care a stat la baza emiterii acestora, contestația formulată de reclamant împotriva neacordării avizului de legalitate, înscrisuri privind planificarea activităților de doctorat în perioada aprilie - iulie 2008 la Universitatea Națională de Apărare " I " - Facultatea de Comandă și Stat, precum și a examenelor de master, decizia de pensionare nr.-/2008.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba testimonială, iar pentru pârâți proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din 12.01.2009 s-a dispus citarea în calitate de pârâți a Ministerului Educației, Cercetării și și Ministrului Educației, Cercetării și față de disp. OUG 221/2008.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea reține în fapt că la data de 04.12.2007 reclamantul solicită să i se aprobe înscrierea la concursul pentru ocuparea postului de conferențiar universitar (și șef comisie didactică), poziția 16, disciplină Arta Militară, Forțe din cadrul Facultății de Comandă și Stat de la Universitatea Națională de Apărare " I".
Reclamantul menționează în cerere că este încadrat în funcția de profesor militar și șef comisie didactică poziția 13 la această catedră.
Prin adresa nr.30070/08.04.2008, Ministerul Educației, Cercetării și T comunică instituțiilor de învățământ superior Ordinul ministrului nr.3669/07.04.2008 prin care se acordă titlul de profesor universitar și respectiv, conferențiar universitar persoanelor nominalizate în anexa la ordin, Ordinul ministrului nr.3670/07.04.2008 prin care nu se acordă titlul didactic de profesor universitar și, respectiv conferențiar universitar persoanelor nominalizate în anexa la ordin, precum și lista candidaților cărora li s-a amânat confirmarea titlului didactic și a celor ale căror dosare nu au primit avizul de legalitate din partea Direcției Juridice din minister.
În această listă la care se referă pct.4 din adresă se regăsește și numele reclamantului care nu a primit aviz de legalitate deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de vechime de 15 ani în profilul postului, conform art.55 alin.7 din Legea nr.128/1997.
Împotriva acestei măsuri reclamantul a formulat contestația înregistrată sub nr.16200/11.03.2008 prin care a solicitat reanalizarea din punct de vedere juridic și trimiterea dosarului către Biroul Consiliului de atestare.
Reclamantul invocă în contestație și disp. art.2 alin.b; art.5 alin.1 lit.a,b,c; art.6 alin.1 lit.c; art.7 alin.1 și 2 lit.b și art.10 alin.1 lit.d din Ordinul ministrului apărării nr.M4/11.01.2002, precizând în finalul contestației că anexează și extras din acest ordin.
Ulterior completării dosarului a fost acordat avizul de legalitate, iar prin Ordinul nr.4966/31.07.2008 i s-a acordat reclamantului titlul didactic de conferențiar universitar.
Curtea va respinge excepția inadmisibilității pct.1 din acțiune având în vedere că reclamantul solicită anularea Ordinului nr.3670/07.04.2008 și nu a adresei nr.30070/08.04.2008, astfel cum rezultă în mod clar din cererea de chemare în judecată, dar și din notele scrise depuse la dosar în combaterea acestei excepții.
Astfel, reclamantul a invocat disp. art.154 alin.4 din Legea nr.84/1995 și disp. art.61 alin.6 și 7 din Legea nr.128/1997 susținând că din conținutul legii nu reiese că se admite vreo modalitate de respingere a dosarelor printr-o listă sau, pur și simplu, prin înapoierea lor la destinatar ca urmare a vreunui aviz consultativ, așa cum sugerează pârâtul.
Acordarea sau neacordarea titlului de conferențiar universitar/ profesor universitar se face numai prin ordin al ministrului, criteriul de vechime este unul de legalitate și nu de competența științifică și cum Ordinul nr.3670/2008 le-a avut totuși în vedere, este clar, susține reclamantul, că acest ordin se referă/trebuie să se refere și la el.
În consecință, reclamantul înțelege să conteste acest ordin cu motivarea că, absența sa de pe lista anexată ordinului de neacordare a titlului nu înseamnă că nu i se adresează, cât timp este fără putință de tăgadă faptul că nu i s-a acordat titlul solicitat.
În raport de solicitarea expusă a reclamantului și de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, urmează a fi respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârât.
Neîntemeiată este și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de același pârât cu privire la pct.2 din acțiune prin care se solicită acordarea de daune materiale și morale.
În motivarea excepției se invocă faptul că ministerul nu este angajator al cadrelor didactice universitare, dar această împrejurare nu prezintă relevanță în stabilirea identității dintre acest pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, în condițiile în care reclamantul susține că fapta cauzatoare de prejudicii constă în neacordarea avizului de legalitate pentru obținerea titlului de conferențiar universitar, competența de acordare a acestui aviz revenind Direcției Juridice din cadrul ministerului pârât.
Atâta timp cât fapta pretins ilicită, cauzatoare de prejudicii este săvârșită de acest pârât, există identitate între acesta și persoana de la care reclamantul solicită repararea prejudiciilor prin acordarea daunelor materiale și morale, astfel încât excepția sa va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că este neîntemeiată cererea de anulare a Ordinului nr.3670/09.04.2008 întrucât acesta nu se referă la reclamant.
Prin acest ordin (filele 139 - 140) nu se acordă titlurile didactice de profesor universitar și respectiv, conferențiar universitar celor două persoane menționate în anexa la ordin, nefiind făcută nicio referire la numele reclamantului.
De altfel, se constată că acest ordin nu avea cum să îl vizeze și pe reclamant având în vedere că în preambulul ordinului se face mențiunea că este emis în baza propunerilor comisiilor de specialitate și a validării acestora de către în reuniunea din 25.03.2008.
Or, din probele administrate în cauză a rezultat că dosarul reclamantului neprimind aviz de legalitate, nu a fost programat pentru comisia de specialitate conform art.11 din Ordinul nr.3904/2006, pentru a fi analizat din punct de vedere științific și în consecință nu a existat în privința reclamantului nicio propunere făcută de comisia de specialitate care să fie supusă validării de către.
Cu emiterea unui ordin de către ministrul educației cercetării și tineretului se finalizează procedura concursului organizat în conformitate cu disp. art.58 și art.154 alin.2 din Legea nr.84/1995 pentru ocuparea posturilor didactice în instituțiile de învățământ superior, procedură care presupune parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de lege.
Astfel, după desfășurarea concursului și validarea în senatul universitar a candidatului câștigător, instituția de învățământ superior care organizează concurs pentru ocuparea funcțiilor didactice de conferențiar universitar și profesor universitar transmite dosarul de concurs împreună cu raportul comisiei cu documentele însoțitoare.
Direcția Juridică din cadrul acestui minister verifică dosarul, respectiv îndeplinirea condițiilor legale de organizare și desfășurare a concursului, iar în cazul în care se constată că acestea sunt îndeplinite, dosarul este programat la comisia de specialitate care îl analizează din punct de vedere științific, urmând să propună rezoluția de confirmare/neconfirmare a titlului didactic plenului.
Acest consiliu analizează propunerea comisiei și o înaintează pentru a fi promovată prin ordin al ministrului.
Întrucât dosarul de concurs al reclamantului nu a depășit etapa referitoare la acordarea avizului de legalitate, în privința sa nu a fost emis un ordin de către ministerul educației și cercetării.
Susținerea reclamantului că lista pe care se află numele său a fost comunicată ca urmare a analizei dosarelor de concurs de către comisii nu poate fi reținută, din modul de redactare a adresei nr.30070/08.04.2008 rezultând că analiza dosarelor s-a realizat doar în cazul emiterii ordinelor menționate la pct.2 și 3 din adresă, pe baza propunerilor, propunere care a lipsit în cazul reclamantului din considerentele expuse mai sus.
În consecință, va fi respinsă ca neîntemeiată cererea de anulare a unui ordin care nu îl vizează pe reclamant, opinia acestuia că ordinul ar fi trebuit să se refere și la situația sa neputând fi reținută.
Cât privește cererea de obligare a pârâților la emiterea unui nou ordin prin care să i se acorde titlul didactic de conferențiar universitar, aceasta va fi respinsă ca lipsită de obiect în raport de împrejurarea că prin Ordinul nr.4966/31.07.2008 (anterior introducerii prezentei acțiuni) i-a fost acordat acest titlu didactic.
Curtea apreciază că neacordarea avizului de legalitate în cazul reclamantului, la prima verificare a dosarului de concurs este nelegală, din actele depuse la dosar reținându-se că acesta îndeplinea la momentul depunerii dosarului, condiția de vechime prev. de art.55 alin.7 din Legea nr.128/1997 conform căruia pentru ocuparea funcției de conferențiar universitar sau de profesor universitar se cer îndeplinite condițiile prev. la alin.1,2 și 8, precum și o vechime minimă la catedră de 9 ani în învățământul superior sau în cercetarea științifică de profil. Pentru candidații care provin din afara învățământului sau a cercetării științifice, se cere o vechime de cel puțin 15 ani de activitate în profilul postului pentru care concurează.
În mod eronat a apreciat Direcția Juridică din cadrul că reclamantul ar fi trebuit să aibă o vechime de 15 ani, în realitate acestuia îi era necesară o vechime de 9 ani întrucât își desfășura activitatea în învățământul superior.
Astfel, în dosarul de concurs se regăsește adeverința nr.A 14877/12.12.2007 emisă de Universitatea Națională de Apărare " I" (fila 246), în care se menționează că reclamantul este angajat al acestei universități, având o vechime în învățământ de 9 ani de la obținerea licenței. Sunt indicate în adeverință funcțiile ocupate de reclamant (instructor șef, instructor superior, profesor militar (și șef comisie didactică) precum și perioadele în care a ocupat aceste funcții, aceleași mențiuni regăsindu-se și în fișa candidatului la rubrica "grade didactice/profesionale" (fila 189).
De asemenea, la dosar a fost depusă și dispensa de vechime de un an acordată reclamantului de Senatul Universității pentru a-i da posibilitatea participării la concurs, în condițiile art.56 alin.2 din Legea nr.128/1999.
Din toate înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul îndeplinea condiția de vechime minimă de 9 ani în învățământul superior.
Este adevărat că la momentul la care dosarul a fost analizat prima dată, Direcția Juridică nu s-a aflat în posesia Ordinului M 4/11.01.2002 emis de Ministerul Apărării Naționale pentru aprobarea "Instrucțiunilor privind corpul instructorilor militari din instituțiile militare de învățământ" conform căruia Corpul instructorilor militari se compune din instructori șefi, instructori superiori și profesori militari pentru învățământul universitar și de perfecționare și specializare postuniversitară.
Aceștia desfășoară activitate didactică, iar potrivit art.11 din ordin, activitatea desfășurată în învățământul militar în funcții de instructori militari se ia în calcul la stabilirea vechimii minime la catedră sau în cercetarea științifică pe profil, potrivit nivelului de învățământ din care provin aceștia.
din acest ordin a fost comunicat pârâtului împreună cu contestația înregistrată sub nr.16200/11.04.2008, chiar reclamantul precizând în finalul contestației că anexează un extras din ordinul la care a făcut referire în contestație.
În consecință, susținerea apărătorului reclamantei de la dezbaterile pe fondul cauzei conform căreia dosarul de concurs nu a fost completat cu Instrucțiunile anterior menționate este neîntemeiată, fiind infirmată chiar de conținutul contestației.
Curtea apreciază că și în lipsa acestor instrucțiuni, la dosar se aflau suficiente înscrisuri care atestau împrejurarea că reclamantul își desfășoară activitatea în învățământul superior, că nu provine din afara acestuia sau a cercetării științifice, astfel încât condiția pe care trebuia să o îndeplinească era cea privind o vechime minimă de 9 ani și nu de 15 ani.
Pârâtul a lipsit de eficiență juridică aceste înscrisuri pe care le-a înlăturat în mod nefondat, deși ulterior i-a acordat reclamantului avizul de legalitate pe baza acestora, apreciind că ele dovedesc îndeplinirea de către reclamant a condiției de vechime.
Se constată că neacordarea avizului de legalitate reclamantului în vederea obținerii titlului de conferențiar universitar reprezintă un refuz nejustificat în sensul art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.554/2004, respectiv exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea reclamantului, cu toate că acesta îndeplinea condițiile legale pentru a obține acest titlu.
Recunoașterea caracterului nejustificat al acestui refuz s-a realizat prin emiterea ulterioară a ordinului de acordare a titlului didactic, în temeiul acelorași înscrisuri existente în dosarul de concurs.
În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor materiale, Curtea reține că reclamantul a invocat două prejudicii cauzate de neacordarea avizului de legalitate.
Pe de altă parte, prejudiciul material constând în drepturile bănești de care a fost lipsit prin neparticiparea la susținerea tezelor de doctorat, referatelor, dizertațiilor de master și examenelor de admitere la master, iar pe de altă parte, diferența dintre salariu și pensia de colonel, având în vedere că a trecut în rezervă, nemaiputând să-și continue cariera militară.
Curtea apreciază că primul prejudiciu material invocat nu are caracter cert în sensul că nu este sigur în privința existenței.
Obținerea titlului didactic de conferențiar universitar i-ar fi dat reclamantului posibilitatea participării la susținerea lucrărilor menționate, dar numirea sa în comisiile de concurs nu este certă, Legea nr.84/1995 nereglementând obligația instituțiilor de învățământ superior de a numi în aceste comisii toate persoanele care dețin funcții didactice.
Reclamantul invocă, de fapt, un prejudiciu eventual care este lipsit de certitudine și nu poate justifica acordarea de despăgubiri.
Referitor la cel de-al doilea prejudiciu, Curtea reține din probele administrate că noile state de organizare ale Universității prevedeau reducerea funcției de conferențiar universitar la gradul militar d e locotenent colonel.
Cum reclamantul deținea gradul militar d e colonel și nu obținuse în luna martie 2008 titlul de conferențiar universitar, nu mai putea rămâne în învățământul militar potrivit noilor state de organizare.
Aceste aspecte au fost relatate instanței de martorul care a precizat că reclamantul a trebuit să plece din Universitate întrucât gradul militar pe care îl deținea nu mai era compatibil cu funcția didactică de conferențiar universitar.
Martorul menționează însă, că deși reclamantul trebuia să plece din învățământ, el ar fi putut rămâne în armată.
Se constată că reclamantul a avut posibilitatea de a opta între rămânerea în armată și trecerea în rezervă, acesta optând pentru pensionare și deci, trecere în rezervă.
În consecință, se reține că neacordarea avizului de legalitate pentru obținerea titlului didactic de conferențiar universitar nu îl obliga pe reclamant să treacă în rezervă, acesta având și posibilitatea de a rămâne în armată.
Astfel, nu se poate considera că există legătură de cauzalitate între neacordarea titlului didactic și prejudiciul constând în diminuarea veniturilor lunare prin trecerea în rezervă, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și pentru acest prejudiciu.
În raport de aceste considerente, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a acestui pârât la plata daunelor materiale.
Curtea apreciază că sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale în privința pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și sub aspectul cererii de acordare a daunelor morale.
Reclamantul a fost prejudiciat din punct de vedere moral prin neobținerea avizului de legalitate pentru acordarea titlului de conferențiar universitar, fiindu-i afectat prestigiul de care se bucura în rândul colegilor și studenților.
Conform declarației martorului anunțul privind acordarea titlurilor didactice a fost făcut în cadrul unei ședințe la care a participat întreg personalul Universității, iar după ce au aflat că reclamantul nu a obținut titlul de conferențiar universitar, cei prezenți au început să-și pună întrebări cu privire la motivul neacordării acestuia, cu atât mai mult cu cât reclamantul obținuse un punctaj mai mare decât cel al contracandidatului său.
reclamantului l-au întrebat pe martor cu privire la cele întâmplate, exprimându-și nedumerirea în condițiile în care în cadrul catedrei la care reclamantul își desfășura activitatea, părerea colegilor despre el era foarte bună.
Mai mult, reclamantul îi ținea locul șefului de catedră, iar colegii au discutat cu privire la faptul că reclamantul ar fi trebuit să fie următorul șef de catedră.
Depunerea acestei candidaturi depindea, însă, de obținerea titlului de conferențiar universitar care nu i-a fost acordat inițial reclamantului, ceea ce a determinat plecarea sa din învățământ și apariția unor comentarii ale colegilor pe această temă.
Toate aceste aspecte conturează existența unui prejudiciu moral constând în afectarea onoarei, reputației și demnității reclamantului care îl îndreptățește să obțină daune morale.
În consecință, în temeiul disp. art.18 din Legea nr.554/2004 și art.998 - 999 Cod civil, acțiunea va fi admisă în parte, iar pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și va fi obligat la plata către reclamant a sumei de10.000 Ron, reprezentând daune morale.
Referitor la obligarea pârâtului ministrul educației, cercetării și inovării la plata daunelor morale și materiale, Curtea reține că potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.554/2004, cererile în justiție prev. de prezenta lege pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere.
Curtea constată că refuzul nejustificat de acordare a avizului de legalitate aparține Direcției Juridice din cadrul ministerului pârât, acesta având competența de verificare a îndeplinirii condițiilor legale de organizare și desfășurare concursului, în conformitate cu disp. Legii nr.84/1995 și ale nr.3904/2006.
Ministrul nu are atribuții sub acest aspect, ci doar de emitere a ordinului de acordare/neacordare a titlurilor didactice, ordin care în cazul reclamantului nu a fost emis, din considerentele arătate, astfel încât nu se poate reține săvârșirea de către acest pârât a unei fapte ilicite de natură să angajeze răspunderea sa civilă delictuală.
Față de aceste considerente, va fi respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului ministrul educației, cercetării și inovării la plata daunelor materiale și morale.
În temeiul disp. art.274 și art.276 Cod procedură civilă, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și va fi obligat la 2.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității pct.1 din acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și cu privire la pct.2 din acțiune.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de anulare a Ordinului nr.3670/ 07.04.2008 și, ca lipsită de obiect, cererea de obligare a pârâților la emiterea unui nou ordin prin care să i se acorde titlul didactic de conferențiar universitar.
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul G, domiciliat în B-, - 25,.5,.85, sector 3, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B--30, sector 1 și CERCETĂRII ȘI, la sediul în B- -30, sector 1.
Obligă pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și la plata către reclamant a sumei de 10.000 Ron reprezentând daune morale.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtului ministrul educației, cercetării și inovării la plata daunelor morale, precum și cererea de obligare a pârâților la plata daunelor materiale.
Obligă pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și la 2.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./5 ex. 30.12.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
