Anulare act administrativ . Sentința 43/2010. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința numărul 43

Ședința publică de la 02 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE dr. - -

Grefier - -

La ordine fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamantul cu domiciliul ales la av. din G, str. -. -, nr. 1, în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală B, sect. 5,- și B;

La apelul nominal au răspuns reclamantul și pentru autoritățile pârâte și A: consilier juridic C.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Reclamantul nu mai are alte cereri și excepții de formulat, consideră cauza în stare de judecată. Depune la dosar taxa de timbru aferentă cererii.

Reprezentantul autorităților pârâte nu mai are alte cereri de formulat consideră cauza în stare de judecată.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri și excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reclamantul susține oral motivele acțiunii și în concluzie solicită admiterea acțiunii, anularea Ordinului 2775/05.10.2009 reintegrarea în funcția pe care a deținut-o la data emiterii ordinului, plata drepturilor salariale ce i s-ar fi cuvenit pe perioada demiterii cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul autorităților pârâte susține oral motivele prezentate în întâmpinare și față de care solicită respingerea acțiunii ca nefondată cu consecința menținerii ca legal și temeinic a Ordinului.

CURTEA

Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - MFP și Agenția Națională de Administrare Fiscală - ANAF

Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:

Prin Ordinul nr. 2775/5.10.2009 emis de autoritatea pârâtă MFP s-a dispus demiterea reclamant din funcția de director coordonator adjunct al DGFP G motivat de aducerea la îndeplinire a prevederilor 37/2009 precum și de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorității pârâte.

Împotriva acestei măsuri a formulat reclamantul acțiunea de față criticile sale privind nelegalitatea și netemeinicia măsurii dispuse în privința sa. Așa fiind, acesta a solicitat desfiintarea măsurii dispuse, reintegrarea sa în funcția avută anterior, obligarea autorității pârâte la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit și a cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor acțiunii sale, a susținut că măsura dispusă nu este reală, necorespunzând în realitate necesității de reorganizare a unor servicii, în condițiile în care competențele funcției publice au rămas aceleași.

Totodată, a susținut imprejurarea că temeiul de drept al măsurii dispuse respectiv OG nr.37/2009 este unul neconstituțional, actul normativ pe care s-a întemeiat măsura încălcându-i atât drepturi recunoscute prin Constituția României, principii statuate prin Legea nr. 188/1999 sau Codul muncii dar și prevederi cuprinse în acte internaționale precum Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În dovedirea susținerilor s-a folosit de proba cu înscrisuri.

La dosarul cauzei a fost depus actul administrativ contestat, din care rezultă măsura dispusă împotriva sa de autoritatea pârâtă și contestată prin acțiunea de față.

A mai depus reclamantul la dosarul cauzei corespondența purtată anterior cu pârâta prin care a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii și menținerea măsurii dispuse.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, curtea constată că acțiunea de față este fondată urmând să o admită ca atare.

Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său.

În cauza dedusă judecății, reclamantul a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de admitere a acțiunii sale se impune pentru următoarele considerente:

Măsura dispusă impotriva reclamantului este una lipsită de temei legal, atâta vreme cât OG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin decizia nr.1629/3.12.2009 pronuntată de Curtea Constituțională a României.

Astfel, instanța Constituțională a reținut că OG nr. 37/2009, deși abrogată și declarată neconstituțională prin decizia Curții Constituționale nr. 1257/7 oct. 2009 fost preluată integral în textul OG nr. 105/2009 care de asemenea afectează grav activitatea tuturor instituțiilor publice ale statului vizate de aceste act normativ, ceea ce contravine dispozițiunilor art. 115 alin. 6 din Constituție potrivit cărora "Ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului".

Printre instituțiile fundamentale ale statului și care fac obiectul criticii de neconstituționalitate a Legii de aprobare a OG nr.37/2009 se identifică și serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, prin raportare la art. 123 alin. 2 din Constituție, conform căreia "Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale".

În sensul art. 2 lit. j din Legea cadru a descentralizării nr. 195/2006 deconcentrarea presupune redistribuirea de competențe administrative și financiare de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale către propriile structuri de specialitate din teritoriu. Serviciile publice deconcentrate reprezintă, așa cum se menționează si în doctrină, prelungiri în teritoriu ale ministerelor. Serviciile publice deconcentrate sunt structuri care îndeplinesc atribuții de putere publică.

Cât privește înțelesul sintagmei "afectarea regimului instituțiilor fundamentale ale statului", se au în vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.

Cu privire la sensul dispozițiilor art. 115 alin. 6 din Legea fundamentală, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 1.189/6.11.2008 că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin.

Prin OG. Nr.37/2009 așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament și OG nr. 105/2009 a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea și celei din urmă, așa cum a stabilit Curtea Constituțională.

Astfel, prin modificările aduse de OG nr. 37/2009 art. 13 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de "director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale".

Potrivit art. III din această ordonanță de urgență, funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, precum și adjuncții acestuia se desființează. În locul acestor funcții este instituită funcția "director coordonator al serviciului public deconcentrat", care va fi ajutrat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează. Persoanele care urmează să ocupe aceste funcții sunt numite prin "act administrativ" al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv și își vor exercita funcțiile în baza unui "contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maximum 4 ani, contract asimilat "contractului individual de muncă".

Această construcție juridică deficitară și confuză ridică problema statutului juridic al "directorului coordonator" și a naturii juridice a "contractului de management".

Prin reglementările sale, OG 37/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 37 alin. 3 lit. j din Legea Fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.

De altfel, a mai statuat Curtea Constituțională, prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, încălcând, astfel, dispozițiunile art. 115 alin. 6 din Constituție.

Nu în cele din urmă Curtea Constituționala a mai stabilit că prin dispozițiile sale OG nr. 37/2009 a exprimat o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție însuși regimul constituțional și legal actual al funcției publice.

Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că actul administrativ atacat este lipsit total de justificare legală contravenind legii fundamentale, astfel incât va fi anulat ca fiind lipsit de temei juridic.

Întrucât ineficacitatea acestuia este legată de încălcarea Legii Fundamentale, curtea nu mai apreciază a fi necesară analiza si a altor motive invocate în acțiunea de față, privitoare la încălcarea și a altor dispozițiuni legale naționale sau a unor dispozițiuni internaționale pe care România s-a angajat să le respecte.

Așa fiind, curtea urmează ca admițând acțiunea de față să dispună anularea măsurii dispuse prin actul administrativ atacat, și reintegrarea reclamantului în funcția si atribuțiunile specifice postului deținut.

Totodată, autoritatea pârâtă va fi obligată și la plata despăgubirilor constând în drepturile salariale cuvenite pe perioada demiterii ilegale din funcție.

Potrivit art. 274 din proc. civ. autoritatea pârâta va fi obligata ca parte căzută în pretentii si la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul ales la av. din G, str. -. -, nr. 1, în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală B, sect. 5,- și B;

Dispune anularea Ordinului 2775/05.10.2009 emis de autoritatea pârâtă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală B, și reintegrarea reclamantului în funcția și atribuțiile specifice postului din care a fost demis.

Obligă autoritatea pârâtă la plata către reclamant a drepturilor salariale de care a fost lipsit până la data reintegrării efective.

Obligă pârâta la 9 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 02 februarie 2010.

PREȘEDINTE: Ioan Apostu

dr. - -

Grefier,

- -

Red. /22.03.2010 / Dact. 4 ex./ com. 2 ex.

Președinte:Ioan Apostu
Judecători:Ioan Apostu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 43/2010. Curtea de Apel Galati