Anulare act administrativ . Decizia 435/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 435
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea - SRL, împotriva decizie nr. 2472 din 14 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr- al Curții de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică de către grefierul de ședință au lipsit contestatoarea - SRL, fiind reprezentată de av. și intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S nu a formulat un punct de vedere asupra excepției de neconstituționalitate comunicate, iar prin serviciul arhivă intimata a depus întâmpinare.
Av. pentru contestatoarea - SRL având cuvântul arată că sunt îndeplinite dispoz. art.29 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința nr. 692 din 18.11.2008 Tribunalul Olta respins excepția lipsei plângerii prealabile ca neîntemeiată.
A respins cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit art.VIII alin.1 din Legea nr.265/2007 privind modificarea Legii nr.38/2003 "În termen de o lună de la intrarea în vigoare a prezentei legi, toți operatorii deținători ai autorizațiilor taxi obținute în conformitate cu prevederile Legii nr. 38/2003, în condițiile deținerii autovehiculelor respective pe baza unui contract de închiriere, se vor prezenta cu aceste documente la autoritatea de autorizare pentru verificarea valabilității acestora. Autorizațiile taxi găsite neconforme sau care nu au fost prezentate pentru verificare în termenul stabilit vor fi reținute, obligatoriu, de autoritatea de autorizare", iar potrivit alin.4 "În același termen prevăzut la alin. (1), toți operatorii care dețin autorizații taxi prevăzute la alin. (2) lit. a) vor declara pe propria răspundere câte dintre autovehiculele deținute cu contracte de închiriere le vor putea schimba cu autovehicule deținute conform prevederilor art.4 alin. (3) din Legea nr. 38/2003, cu modificările și completările ulterioare, până la data de 1 decembrie 2007. Autovehiculele deținute cu contract de închiriere care vor fi schimbate din lista prevăzută la alin. (2) lit. b) vor fi numai acelea cu vechimea cea mai mare de la data fabricației, în ordine descrescătoare. Aceste autovehicule vor fi schimbate cu autovehicule a căror vechime este mai mică de 5 ani. Autoritatea de autorizare va schimba gratuit autorizația taxi a vehiculelor astfel schimbate cu noi autorizații taxi, respectând numărul de ordine atribuit anterior".
Termenul stabilit pentru efectuarea acestor operațiuni este 1 decembrie 2007, în conformitate cu dispozițiile art.VIII alin.5 din actul normativ susmenționat și în conformitate cu care, autorizațiile taxi ale autovehiculelor prevăzute în lista menționată la alin. (2) lit. b), rămase neschimbate începând cu data de 1 decembrie 2007, după aplicarea prevederilor alin. (4), vor fi atribuite de drept, gratuit, persoanelor care dețin în proprietate sau în temeiul unui contract de leasing aceste autovehicule și declară pe propria răspundere că doresc să execute activitate de transport în regim de taxi.
Pe de altă parte, Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.38/2003 și aprobate prin Ordinul nr.356/2007 prevăd în art.42 alin.7 că "În același interval, deținătorii autorizațiilor taxi cuprinse în lista afișată potrivit alin. (6) lit. a) vor depune la primărie o declarație pe propria răspundere din care să rezulte câte dintre aceste autovehicule deținute cu contract de închiriere pot fi înlocuite, în termenul prevăzut de Legea nr. 38/2003, cu modificările și completările ulterioare, cu autovehicule deținute în proprietate sau în temeiul unui contract de leasing, a căror vechime este mai mică de 5 ani de la data fabricației. Declarația pe propria răspundere în acest caz va conține lista cu autovehiculele care vor fi înlocuite, respectiv autovehiculele care nu vor fi înlocuite, pe numere de circulație, cu precizarea numărului de ordine al autorizației taxi aferente."
În conformitate cu dispozițiile legale susmenționate, prin Dispoziția Primarului mun. S nr.445/29.07.2008 s-a aprobat retragerea autorizației Taxi nr.172 deținută de reclamanta - SRL pentru taxi-ul cu numărul de înmatriculare - întrucât până la data de 1 decembrie 2007 nu a fost schimbat autovehiculul menționat și care era deținut în baza unui contract de închiriere.
Această situație este confirmată chiar de către reclamantă care prin însăși cererea de chemare în judecată precizează că autovehiculul respectiv a fost schimbat în data de 18.12.2007, peste termenul prevăzut de lege.
Susținerea reclamantei că actualul asociat a preluat societatea în data de 23.01.2008, nu are relevanță, neavând importanță ce persoană fizică era asociat în cadrul societății câtă vreme autorizația de taxi era obținută pe numele societății - SRL, obligațiile înlocuirii autoturismului aparținând societății indiferent cine era asociatul acesteia.
De asemenea nu poate fi reținută nici susținerea reclamantei referitoare la inexistența textului de lege invocat în cuprinsul dispoziției contestate câtă vreme acesta se regăsește în cuprinsul Legii nr.265/2007 privind modificarea Legii nr.38/2003, acesta stabilind în mod concret obligațiile posesorilor de autorizații pentru taxi și care obligații nu au fost îndeplinite de către reclamantă, fiind evident că pârâta avea atribuții de control, de conducere și coordonare a serviciilor de transport public local în regim de taxi sau în regim de închiriere, în conformitate cu dispoz.art.3 alin.1 din Legea nr.38/2003, fiind și emitent al autorizației de taxi.
Susținerile reclamantei referitoare la prescripția sancțiunii întemeiată pe dispoz.art.13 din OG nr.2/2001, de asemenea nu au relevanță întrucât în cauza de față nu sunt aplicabile dispozițiile legale menționate, retragerea autorizației nefiind o sancțiune prevăzută de OG nr.2/2001 care reglementează regimul general al contravențiilor, ci o sancțiune prevăzută de Legea nr.38/2003 cu modificările intervenite și care este legea specială privind efectuarea transporturilor în regim de taxi.
Cât privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prev. de art.7 din Legea nr.554/2004, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, reclamanta făcând dovada faptului că s-a adresat pârâtei cu o solicitare privind revocarea dispoziției, făcând dovada cu recipisele poștale prin care s-a comunicat și care poartă data de 3.08.2008, neavând relevanță faptul că în evidențele pârâtei respectiva contestație nu a fost înregistrată, așa cum rezultă din adresa nr.26893/07.11.2008, excepția urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, după expunerea situației de fapt,s-a susținut, în esență, că în mod neîntemeiat prima instanță a respins excepția nulității absolute a dispoziției nr. 445/29.07.2008 emisă de Primăria Mun.
S-a mai arătat că dispoziția contestată a fost emisă în baza unui temei de drept inexistent.
Recurenta a mai susținut că în mod nelegal prima instanță a respins și excepția prescripției aplicării sancțiunii fără să fi avut în vedere dispoz. art. 57 din Legea nr. 38/2003 cu modificările ulterioare.
În drept au fost invocate dispoz. art. 3041Cod pr. civilă.
La data de 26.03.3009 intimata pârâtă Primăria Mun. Saf ormulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a susținut că sentința atacată este legală și temeinică și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 2472 din 14.05.2009 a respins recursul declarat de reclamanta L, împotriva sentinței nr. 692 din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
În considerentele deciziei s-a reținut că acțiunea reclamantei - SRL privește nelegalitatea măsurii de retragere a autorizației de taxi nr. 172, dispusă de către Primăria Mun. S, prin dispoziția nr. 445/29.07.2008.
Soluția pronunțată de Tribunal de respingere a acțiunii în anularea actului administrativ atacat este legală.
Măsura dispusă de către pârâtă, de retragere autorizației de taxi este urmarea faptului că pentru autoturismul taxi cu numărul de înmatriculare OT - 82 -, - SRL nu a procedat până la data de 1 decembrie 2007 la schimbarea acestuia, în conformitate cu dispoz. art. VIII alin. 4 și 5 din Legea nr. 38/2003,cu toate că fusese deținut în baza unui contract de închiriere.
Potrivit dispozițiilor art. VIII alin. 4 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 265/2007, în termen de o lună de la intrarea în vigoare a prezentei legi toți operatorii care dețin autorizație taxi, vor declara pe proprie răspundere câte dintre autovehiculele deținute cu contract de închiriere le vor putea schimba cu autovehicule deținute conform prevederilor art. 4 alin. (3), din lege, până la data de 1 decembrie 2007.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. VIII alin. 5 din același act normativ, autorizațiile taxi ale autovehiculelor deținute în baza unui contract de închiriere (conform art. VIII alin. 2 lit. b din lege), rămase neschimbate începând cu data de 1 decembrie 2007, după aplicarea prevederilor alin. 4, vor fi atribuite de drept, gratuit persoanelor care dețin în proprietate sau în temeiul unui contract de leasing aceste autovehicule și declară pe propria răspundere că doresc să execute activitate de transport în regim de taxi.
Din reglementarea legală anterior enunțată, rezultă că reclamanta avea obligația ca până la data impusă de lege, respectiv 1 decembrie 2007, să fi procedat la schimbarea autovehiculului cu nr. de înmatriculare OT- 82 -, care era deținut în baza unui contract de închiriere.
De altfel, prin declarația pe propria răspundere înregistrată la Primăria Mun. S, sub nr. 1771/22.08.2007 (fila nr. 23 din dosarul de fond), reclamanta s-a obligat ca până la data de 1.12.2007 să procedeze la schimbarea autovehiculului cu destinația taxi, deținut în baza unui contract de închiriere, cu număr de înmatriculare OT - 82 - - autorizație taxi nr. 172.
Având în vedere nerespectarea de către reclamantă a termenului limită prevăzut de lege și asumat prin declarația pe proprie răspundere, se apreciază că în temeiul dispoz. art. VIII alin. 4 și art. IX din Legea nr. 265/2007 autoritatea pârâtă a procedat în mod temeinic și legal la aplicarea sancțiunii de retragere a autorizației taxi.
Norma de reglementare are caracter imperativ, fiind și general obligatorie.
Ca atare, susținerile recurentei în sensul că sancțiunea aplicată s-a întemeiat pe o normă de drept inexistentă, sunt nefondate urmând a nu fi reținute.
În ceea ce privește critica recurentei referitoare la prescripția sancțiunii, întemeiată pe dispoz. art. 13 din OG nr. 2/2001, în mod corect instanța de fond a reținut că retragerea autorizației de taxi nu este sancțiune contravențională.
Sancțiunile prevăzute de art. 56 din Legea nr. 38/2003 (modificată prin Legea nr.265/2007) respectiv art. VIII alin. 4 și art. IX din Legea nr. 265/2007 sunt sancțiuni administrative, ce pot fi aplicate independent de sancțiunile contravenționale prevăzute de art. 55 din aceeași lege.
Astfel, retragerea autorizației de taxi, potrivit dispozițiilor legale anterior citate se dispune în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege, neavând legătură cu nerespectarea altor prevederi care atrag aplicarea unor sancțiuni contravenționale.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar și a prevederilor legale aplicabile, Curtea reține că dispoziția prin care Primarul Mun. a retras autorizația de taxi este legală și temeinică, că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a proceda la înlocuirea autoturismului deținut în baza unui contract de închiriere și că erau întrunite condițiile pentru retragerea respectivei autorizații.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare în anulare formulată de contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare se arată că instanța de recurs a reținut în mod eronat aplicarea dispozițiilor art. VIII alin. 1 și 5 din Legea nr. 38/2003, în cauză fiind aplicabile dispoz. art. IV din același act normativ.
Potrivit art. IV alin. 1 din Legea nr. 265/2007 toți operatorii de transport în regim de taxi deținători de autorizații de transport valabile la 01.01.2007 vor preschimba la autoritatea de autorizare, în mod gratuit aceste documente, cu autorizații de transport în conformitate cu prevederile prezentei legi, termenul fiind ulterior prelungit prin OUG nr. 153/2007 până la 31.03.2008.
În drept, au fost invocate prev. art. 318 alin. 1 teza I Cod pr. Civilă.
Contestatoarea a invocat totodată excepția de neconstituționalitate a dispoz. art. VIII alin. 4 și 5 din Legea nr. 38/2003 raportat la prev. art. 45 din Constituția României, astfel textul de lege instituie în persoană operatorilor de taxi, sub sancțiunea retragerii autorizației de funcționare, ca până la o dată limită să înlocuiască autovehiculele cu o vechime mai mare de 5 ani deținute în baza unor contracte de închiriere, cu autoturisme proprietate.
O asemenea prevedere legală impune practic obligativitatea renunțării la contractele de închiriere comerciale, contravenind normei constituționale ce consacră și garantează libertatea economică.
Asupra excepției de neconstituționalitate
Obiectul cauzei îl formează contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei nr. 2472 din 14.05.2009 a Curții de Apel Craiova, incidente fiind dispoz. art. 318 alin. 1 teza 1 Cod pr. Civilă.
Contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a dispoz. art.. 4 și 5 din Legea nr. 38/2003, raportat la art.45 din Constituția României.
Potrivit art. 29 al. 1 din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești și de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Prin urmare, sesizarea Curții Constituționale nu intervine automat, fiind necesar ca instanța în fața căreia s-a invocat excepția să verifice admisibilitatea cererii de sesizare a Curții constituționale potrivit art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, respectiv conformitatea acesteia cu prevederile alin. 1, 2 sau 3 ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Având în vedere că etapa procesuală a contestației în anulare e limitată la anumite motive strict prevăzute de lege, obiectul excepției de neconstituționalitate ar trebui să privească dispoziții legale care să aibă legătură cu soluționarea contestației în anulare, în contextul acestor limite. Față de motivul contestației în anulare, respectiv cel prevăzut de art. 318 al. 1 teza 1Cod pr. Civilă, contestația fiind îndreptată împotriva deciziei pronunțate în recurs, pentru a avea legătură cu soluționarea cauzei, dispozițiile legale ce fac obiectul excepției ar trebui să privească greșita dezlegare a cauzei în recurs ca urmare a unei greșeli materiale.
Având în vedere că examinarea contestației în anulare are două etape, respectiv analiza admisibilității acesteia, urmată de reexaminarea recursului în ipoteza în care se apreciază ca admisibilă cererea și față de obiectul excepției de neconstituționalitate ce privește dispoziții legale incidente în soluționarea fondului cauzei, C apreciază că în această etapă procesuală excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, respectiv stabilirea admisibilității contestației.
Față de considerentele expuse, instanța apreciază că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă.
În ce privește contestația în anulare Curtea reține că art. 318 alin. 1 teza I Cod pr. Civilă stabilește că hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Motivele invocate de contestatoare privesc o eventuală greșeală de judecată, respectiv aplicarea greșită de către instanță în recurs a unor dispoziții legale, aspecte ce nu se încadrează în noțiunea de "greșeală materială" utilizată de norma legală, prin urmare, nu poate face obiectul contestației în anulare.
Având în vedere că situațiile în care poate fi promovată contestația în anulare sunt strict și limitativ prevăzute de lege, motivul invocat de contestatoare neputând fi încadrat într-una din aceste ipoteze, Curtea apreciază că se impune respingerea contestației în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de av. pentru contestatoarea - SRL.
Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea - SRL, împotriva decizie nr. 2472 din 14 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr- al Curții de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. C
Ex.2//03.03.2010
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
