Anulare act administrativ . Sentința 44/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 44
Ședința publică din data de 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată potrivit Legii Contenciosului administrativ, având ca obiect anulare act administrativ și a acțiunii conexe formulată de contestatoarea SC SA, cu sediul în,-, județ D, în contradictoriu cu intimata-, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ
Acțiunea legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 194,00 lei, conform ordinului de plată nr.93/2008 și timbru judiciar în sumă de 10.000 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarea SC Electrică SA reprezentantă de avocat potrivit împuternicirii avocațiale depusă la fila 114 dosar și intimata ANAF - DGFP D reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației de reprezentare aflată la fila 115 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuția părților suplimentul la raportul de expertiză contabilă, cu cuprinde răspunsul la obiecțiunile formulate de ambele părți.
Avocat pentru contestatoarea SC SA, arată că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză suplimentar și alte cereri nu mai are de formulat.
Consilier juridic pentru intimata ANAF - DGFP D arată de asemenea, că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză suplimentar, alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea luând act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul pe fond, avocat pentru contestatoarea SC SA, solicită admiterea cererilor formulate în cele două dosare, prin care au atacat 3 acte administrative fiscale, precizând că între contestatoare și ANAF-DGFP au existat Convenții în baza cărora societatea avea dreptul să beneficieze de înlesnirile acordate de statul român la plata datoriilor istorice anterioare privatizării. Arată că împotriva celor 3 decizii s-au formulat acțiunii în justiție și atât Curtea de APEL PLOIEȘTI cât și Înalta Curte de Casație și Justiție au constat că ANAF/DGFP Daî ncălcat legea atunci când au dispus scoaterea din cele două Convenții și au dispus repunerea în drepturi. După repunerea în drepturi, în loc să-i dea dreptul să plătească datoria bugetară exact în numărul de rate rămase la data scoaterii din Convenții, pârâta a obligat-o pe reclamantă să plătească datoria într-un număr mult mai mic de rate decât cel stabilit prin Convenții. Apreciază că ambele contestații sunt fondate, motiv pentru care solicită admiterea acestora, anularea deciziilor 1/9.01.2008, 11/7.04.2008 și 12/7 aprilie 2008 emise de intimată și repunerea contestatoarei în convenții cu respectarea a 46 rate pentru Convenția nr.ET/3914/9.06.2003 și 51 rate pentru Convenția nr. 905/RU/24.12.2003 conform expertizei.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Având cuvântul consilier juridic pentru intimata ANAF - DGFP D, solicită respingerea contestațiilor conexate, menținerea actelor administrative, avându-se în vedere motivele expuse pe larg în întâmpinare. În subsidiar solicită să se țină cont de concluziile raportului de expertiză suplimentar.
CURTEA
Deliberând asupra contestațiilor conexate de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, contestatoarea SC Electrică SA a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata ANAF- DGFP D, să se dispună anularea deciziei nr. 1 din 9.01.2008, prin care s-a respins contestația societății privind modul nelegal de repunere în Convenția 905 RU/24.12.2003 și în Convenția nr. ET/3914 din 9.06.2003, să fie obligată intimata să facă repunerea contestatoarei în cele două convenții, cu respectarea numărului de rate rămase neachitate la 15.11.2004, respectiv 46 de rate pentru Convenția ET 3914 din 9.06.2003 și 51 de rate pentru Convenția nr. 905 RU din 24.12.2003.
În motivarea contestației s-a arătat că, potrivit celor două convenții, societatea avea dreptul să beneficieze de înlesnirile acordate de statul român la plata datoriilor istorice anterioare privatizării, obligațiile bugetare au fost eșalonate pe durata a 60 de rate lunare, însă, la 15.11.2004 intimata a dispus scoaterea din convenții a societății, deciziile emise de către ANAF- DGFP D au fost contestate în justiție, dându-se câștig de cauză SC Electrică SA, constatându-se că intimata a încălcat legea, atunci când a scos din convenții pe contestatoare.
A învederat instanței societatea, că intimata, la repunerea în situația anterioară, nu a respectat dreptul contestatoarei de a plăti datoria bugetară în numărul de rate rămase la data scoaterii din convenții, ci a obligat-o la plata datoriei într-un număr mult mai mic, decât cel la care avea dreptul potrivit convențiilor, încălcându-se atât hotărârile judecătorești irevocabile, cât și prevederile OUG nr.40/2002, cele două convenții fiind, astfel, golite de conținut.
Intimata a solicitat respingerea contestației, prin întâmpinarea formulată la 9.06.2008, întrucât repunerea în convenții a societății s-a făcut în mod corect, neputându-se modifica termenul de valabilitate al acestora, punctul de reper avut în vedere fiind data pierderii înlesnirilor fiscale, în raport de care s-au calculat obligațiile fiscale ce trebuiau plătite până la data reluării valabilității convențiilor, nefiind posibilă prelungirea convențiilor, în afara termenelor pentru care au fost încheiate (filele 106-108).
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței sub nr-, aceeași contestatoare SC Electrică SA a chemat în judecată pe intimata ANAF- DGFP D, solicitându-se anularea deciziilor nr.11 din 7.04.2008 și nr. 12 din 7.04.2008, prin care au fost respinse contestațiile formulate împotriva modului nelegal de repunere în cele două convenții, fiind obligată societatea la plata de 7 rate, în loc de 46 pentru Convenția nr. 905 RU din 24.12.2003 și la 13 rate, în loc de 51 pentru Convenția ET 3914 din 9.06.2003 și obligarea intimatei să facă repunerea contestatoarei în convenții, cu respectarea numărului de rate rămase de achitat 15.11.2004.
În motivarea acestei contestații, s-au susținut, în esență, aceleași apărări, respectiv că intimata a încălcat dreptul contestatoarei de a achita datoria bugetară în numărul de rate rămase la data scoaterii din convenții, deși s-au pronunțat hotărâri definitive și irevocabile, prin care i s-a dat câștig de cauză, iar, prin modul în care a procedat intimata, cele două convenții au fost golite de conținut.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 3.11.2008, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 164 pr.civilă și a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și expertiză contabilă, ce a fost întocmită de expert (filele 208, 322, 349-445), cu obiectivele din încheierea de ședință din data de 23.06.2008 (filele 135,136).
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit Convenției nr. 905 RU din 24.12.2003, societatea contestatoare a beneficiat de înlesnirile la plată a obligațiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat și asigurărilor pentru șomaj, în conformitate cu OUG nr.40/2002 și Ordinul nr. 216 din 8.05.2002, fiind eșalonată plata creanțelor bugetare pe o perioadă de 60 de luni, potrivit graficului de eșalonare la plată, ce face parte integrantă din convenție (filele 8-22).
Societatea contestatoare a beneficiat de înlesniri la plata obligațiilor către Fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate, în conformitate cu prevederile OUG nr.40/2002 și pentru obligațiile restante la acest fond, fiind eșalonată la plată creanța bugetară pe o perioadă de 60 de luni, conform Convenției nr. ET nr. 3914 din 9.06.2003, SC Electrică SA având obligația de a constitui garanții, potrivit clauzelor stabilite în convenții (filele 23-49).
Întrucât, la 15.11.2004 intimata a dispus scoaterea societății contestatoare din cele două convenții, pentru că nu a reîntregit garanția la care s-a obligat, societatea a contestat măsurile DGFP D, prin sentința nr. 163 din 25.11.2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, irevocabilă prin decizia nr. 273/ 18.01.2007 pronunțată de ICCJ au fost repuse părțile în situația anterioară actului administrativ-fiscal nr.36346 din 15.11.2004, în sensul menținerii în vigoare a Convenției nr. 905 RU din 24.12.2003 ( filele 35-42 ), iar prin decizia nr. 1301 din 1.03.2007 pronunțată de ICCJ a fost anulat actul fiscal nr. 36346 din 9.11.2004, prin care SC Electrică SA fusese înlăturată de la beneficiul facilităților fiscale acordate prin Convenția nr. ET/3914 din 9.06.2003 (filele 30-34), instanțele constatând, în mod definitiv și irevocabil, că societatea contestatoare a îndeplinit obligația de a reîntregi garanția stabilită prin cele două convenții de eșalonare la plată a datoriilor bugetare.
După ce măsurile dispuse de intimată privind scoaterea din convenții a societății au fost anulate definitiv și irevocabil de către instanțe, aceasta a procedat la refacerea graficelor de eșalonare la plată, conform adresei nr.11584 din 19.11.2007 (filele 46-48), stabilindu-se ca datoria restantă ce a făcut obiectul Convenției nr.905 RU din 24.12.2003 să fie achitată în 7 rate, în loc de 46, iar creanța ce a făcut obiectul Convenției nr. ET/3914 din 9.06.2003 să se plătească în 13 rate, în loc de 51.
Modalitatea în care intimata a făcut repunerea în convenții a societății a fost contestată de către aceasta, în conformitate cu art. 205 și urm. Cod. pr.fiscală, însă, ANAF a respins contestațiile promovate prin deciziile nr.1 din 9.01.2008 (filele 52-55), nr. 11 din 7.04.2008 și nr. 12 din 7.04.2008 (filele 76-88 dosar nr-), reținându-se că organele fiscale au procedat în mod corect, respectând clauzele convențiilor și termenele limită de expirare a acestora, repunerea în situația anterioară nepresupunând modificarea termenilor convențiilor și a perioadelor de derulare a acestora.
Având în vedere că actele administrativ-fiscale, prin care societatea contestatoare fusese scoasă din cele două convenții, au fost anulate definitiv și irevocabil prin hotărâri judecătorești, părțile sunt repuse în situația anterioară emiterii actelor anulate, pe perioada derulării litigiilor executarea convențiilor a fost suspendată, reluându-se obligațiile existente la momentul la care intimata a luat măsura scoaterii din convenții, respectiv cele din 15.11.2004, sancțiunea nulității având efect retroactiv, astfel că societatea contestatoare nu avea obligația să achite ratele scadente pe perioada derulării proceselor, fiind îndreptățită să plătească aceleași rate, de la data soluționării irevocabile a litigiilor, când suspendarea executării convențiilor a încetat, cu respectarea numărului de rate existent la momentul luării măsurii, ce a fost constatată a fi nelegală de către instanțe, cum a concluzionat și expertul.
Astfel, intimata a procedat în mod nelegal, atunci când a refăcut graficele de eșalonare la plată a sumelor cuprinse în cele două convenții și neachitate de către SC Electrică SA, reducând numărul de rate de la 46 la 7, pentru Convenția 905 RU din 24.12.2003 și de la 51 la 13, pentru Convenția ET 3914 din 9,06.2003, încălcând dispozițiile OUG nr.40/2002, ce se aplică chiar dacă a fost abrogată prin OUG nr. 26/2005, act normativ ce prevede expres acest lucru și clauzele stabilite în cele două convenții, în ceea ce privește numărul de rate, respectiv 60 pentru fiecare convenție și cuantumul acestora, prin anularea măsurii de scoatere din convenții părțile se află în situația existentă la acel moment, respectiv la data de 15.11.2004, urmând a se executa obligațiile stabilite prin convenții existente la acea dată, inclusiv în ceea ce privește numărul de rate și cuantumul acestora, sens în care a concluzionat și expertul contabil.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constantă că măsurile dispuse de către intimată, privind repunerea societății contestatoare în convențiile prin care beneficiază de eșalonări la plată a creanțelor bugetare, s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor OUG nr.40/2002, prin anularea actelor administrativ-fiscale de scoatere din convenții a SC Electrică SA, părțile sunt repuse în situația anterioară, respectiv cea existentă la 15.11.2004, societății contestatoare îi incumbă obligațiile asumate prin cele două convenții, însă are și drepturile din aceste convenții, acelea de a achita datoriile restante în numărul de rate existent la data precizată mai sus și în acest cuantum, contestațiile sunt întemeiate, urmând să fie admise, să se anuleze deciziile nr. 1 din 9.01.2008, nr. 11 din 7.04.2008 și nr. 12 din 7.04.2008 emise de intimată, iar aceasta va fi obligată să facă repunerea contestatoarei în convenții, cu respectarea a 46 de rate pentru Convenția ET 3914/2003 și 51 de rate pentru Convenția 905 RU/2003, conform expertizei.
Totodată, instanța va lua act, conform art. 274 pr.civilă, că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestațiile conexate formulate de contestatoareaSC SA, cu sediul în,-, județul D, în contradictoriu cu intimata -, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul
Anulează deciziile 1/9.01.2008, 11/7.04.2008 și 12/7 aprilie 2008 emise de intimată.
Obligă pe intimată să facă repunerea contestatoarei în convenții cu respectarea a 46 rate pentru Convenția nr.ET/3914/9.06.2003 și 51 rate pentru Convenția nr. 905/RU/24.12.2003 conform expertizei.
Ia act că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată de către contestatoare.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
red.
Tehnored.
4 ex./1.04.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria
