Anulare act administrativ . Sentința 4417/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 4417
Ședința publică de la 10.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, și pârâtele ANAF- și ANAF-, reprezentate de consilier juridic, cu delegație la fila 89 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că procedura de citare este legal îndeplinită.
Pârâtele, prin consilier juridic, depun Decizia nr. 430/04.12.2009 privind soluționarea celei de-a doua contestații, comunicând-o și reclamantei, prin avocat.
Reclamanta, prin avocat, precizează că a primit decizia cu o zi înainte, astfel că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de aceasta.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe fondul acțiunii.
Reclamanta, prin avocat, precizează că, în ce privește capătul de cerere privind emiterea deciziilor, acesta este lipsit de obiect, rămânândcapătul de cerere referitor la constatarea depășirii termenului legal de către pârâte, termen în care ar fi trebuit să soluționeze contestația sa, șicapătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata daunelor morale, în cuantum de 1 leu, existând interes în acest sens. Astfel, Codul d e procedură fiscală, prevede un termen de 45 de zile pentru soluționarea contestației administrative, putându-se deroga de la acest termen dac se solicită clarificări de către organul fiscal, neputând înțelege de ce autoritatea pârâtă consideră că este normal ca cererea sa să fie soluționată după aproape un an de zile, deși termenul era de 45 de zile. Arată că societatea reclamantă a fost lovită de criză, fiind obligată să concedieze 100 de angajați și să constituie provizioane. Solicită admiterea în parte a acțiunii sale, sancționarea autorității fiscale, cu cheltuieli de judecată, conform facturii pe care o depune la dosar.
Pârâtele, prin consilier juridic, arată că, practic, și celălalt capăt de cerere a rămas fără obiect, iar, în ce privește cererea de acordare a despăgubirilor, în primul rând, o astfel de cerere, astfel cum a fost motivată,este inadmisibilă, pentru că există o procedură specială prevăzută de Codul d e procedură fiscală. Pe fond, în speță termenul de soluționare a contestațiilor reclamantei a fost mai mare, însă solicită a se observa că documentația a fost foarte laborioasă, numai decizia de soluționare a contestației având 85 de pagini. Astfel, nu a fost vorba de rea credință din parte organelor fiscale. În ce privește susținerea reclamantei privind situația financiară, aceasta nu are relevanță, nefiind dovedită și neexistând legătură între situația sa financiară și nesoluționarea contestației în termen. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Curtea pune în vedere pârâtelor să precizeze dacă excepția inadmisibilității vizează și capătul de cerere privind acordarea de daune morale și cel privind constatarea depășirii termenului legal de soluționare a contestațiilor.
Pârâtele, prin consilier juridic, arată că, în cererea formulată de reclamantă, s-a arătat că art. 70 din OG nr. 92/1992 prevede că termenul se poate prelungi, deci este un termen de recomandare. Practic, reclamanta solicită soluționarea cererii sale, astfelexcepția inadmisibilității vizează doar cererea de acordare a despăgubirilor.
Reclamanta, prin avocat, față de susținerile pârâtelor, arată că nu se poate trece peste principiul disponibilității în procesul civil. Astfel, obligarea pârâtelor la plata daunelor morale de 1 leu constituie un capăt distinct de cerere, inadmisibilitatea putându-se referi la executarea unor eventuale daune morale. De asemenea, alin. 2 al art. 70 din OG nr. 92/1992 îngăduie prelungirea termenului de 45 de zile numai dacă organul fiscal solicită clarificări suplimentare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că autoritatea administrativă a depășit termenul legal în care ar fi avut obligația să soluționeze contestația administrativă împotriva: Deciziei de impunere nr. 406/11.11.2008, Raportului de inspecție fiscală nr. 17517/11.11.2008, Deciziei de impunere nr. 2/09.01.2009 și Raportului de inspecție fiscală nr. 19151/09.01.2009, să se dispună obligarea pârâtei - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să emită decizia de soluționare contestației în conformitate cu prevederile art. 210 din OG nr. 92/2003, obligarea pârâtelor la plata sumei de 1 leu cu titlu de daune morale și, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, împotriva Deciziei de impunere nr. 406/11.11.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 17520/11.11.2008 a formulat contestație administrativă, în temeiul art. 205 și urm. din OUG nr. 92/2003, înregistrată la. sub nr. -/30.12.2008, că împotriva Deciziei de impunere nr. 2/09.01.2009 și Raportului de inspecție fiscală nr. 19151/09.01.2009 a formulat contestație administrativă, înregistrată la. la data de 18.02.2009, că în 29.04.2009 și 29.05.2009 transmis, în atenția departamentului de colectare a veniturilor bugetare din cadrul, dublă sesizare corespunzătoare ambelor contestații, în vederea soluționării acestora cât mai curând posibil, însă până la data sesizării instanței niciuna dintre contestații nu a fost soluționată.
În aceste condiții, reclamanta susținut că îi sunt prejudiciate grav drepturile și interese legitime, după cum urmează:
1. Lipsa răspunsului la plângerea prealabilă (contestația administrativă) împiedică accesul efectiv la justiție printr-o acțiune care să vizeze fondul dreptului dedus judecății;
2. Lipsa răspunsului la plângerea prealabilă afectează interesele patrimoniale ale reclamantei, accentuând dificultățile financiare cu care se confruntă, în condițiile în care este o societate comercială care activează în domeniul siderurgic, domeniu marcat profund de criza economică.
Cu privire la cererea de obligare pârâtelor la plata unor daune morale de 1 leu, reclamanta susținut că nerespectarea termenului legal în care organul fiscal avea obligația să soluționeze contestația administrativă reprezintă un delict civil care dă naștere obligației de reparare prejudiciilor create.
Reclamanta a apreciat că obligarea pârâtelor la plata unor daune simbolice în cuantum 1 leu va responsabiliza administrația în exercitarea propriilor competențe.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 70 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. b) din OG nr. 92/1993, art. 998-999 Cod civil.
În dovedirea acțiunii s- administrat proba cu înscrisuri.
Pârâtele, deși au fost legal citate, nu au formulat întâmpinare în cauză.
În ședința publică din data de 10.12.2009, pârâtele, prin consilier juridic, au învederat instanței că acțiunea a rămas fără obiect în privința capătului de cerere prin care s- solicitat obligarea pârâtelor la emiterea deciziilor de soluționare contestațiilor administrative, față de împrejurarea că, ulterior sesizării instanței, s-au emis Deciziile nr. 257/15.07.2009 și nr. 430/04.12.2009, de - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.
La dosarul cauzei au fost depuse deciziile administrative, iar reclamanta învederat instanței că își menține acțiunea în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect constatarea depășirii termenului legal de soluționare contestațiilor administrative și obligarea pârâtelor la plata daunelor morale în valoare de 1 leu.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp. art. 70 din OG nr. 92/2003 privind Codul d procedură fiscală: "(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
În aceste condiții, în temeiul disp. art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. h) și alin. 2, art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Curtea va dispune admiterea acțiunii în parte, va constata că autoritatea administrativă depășit termenul legal de soluționare contestațiilor administrative și va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere având ca obiect obligarea la emiterea deciziei de soluționare contestațiilor administrative.
În privința cererii reclamantei de obligare pârâtelor la plata daunelor morale în valoare de 1 leu, Curtea reține că admisibilitatea acesteia este justificată de disp. art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că va dispune respingerea excepției inadmisibilității invocată de pârâtă, în ședința publică din data de 10.12.2009.
Pe fond, cererea reclamantei de acordare a daunelor morale este întemeiată, având în vedere că, prin atitudinea autorităților pârâte, concretizată în refuzul de soluționare în termen legal contestațiilor administrative, i- fost încălcat accesul efectiv la justiție printr- acțiune care să vizeze anularea actelor administrativ-fiscale și a fost menținută starea de incertitudine juridică în privința obligațiilor sale financiare, în condițiile în care și domeniul siderurgic în care acționează fost profund afectat de criza economică.
Raportat la circumstanțele cauzei, Curtea constată că reclamanta suferit în mod incontestabil un prejudiciu moral, astfel că, în temeiul disp. art. 18 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 998-998 cod civil și a principiului disponibilității, se va dispune obligarea pârâtelor la plata daunelor morale simbolice în cuantum de 1 leu.
Fiind în culpă procesuală, pârâtele vor fi obligate la plata către reclamantă și a cheltuielilor de judecată în valoare de 2000 lei, în conformitate cu disp. art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - -, cu domiciliul ales la " ", cu sediul în B, șos. B - nr. 1A,. Intr. A,. 4, sector 1, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, cu sediul în B,-, sector 5 și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Constată că autoritatea administrativă depășit termenul legal de soluționare contestațiilor administrative formulate împotriva următoarelor acte administrativ-fiscale: Decizia de impunere nr. 406/11.11.2008, Raportul de inspecție fiscală nr. 17517/11.11.2008, Decizia de impunere nr. 2/09.01.2009 și Raportul de inspecție fiscală nr. 19151/09.01.2009.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a daunelor morale în valoare de 1 leu și a cheltuielilor de judecată în valoare de 2000 lei.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea la emiterea deciziei de soluționare a contestațiilor, ca rămas fără obiect.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/ 5 ex.
29.01.2010
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
