Anulare act administrativ . Decizia 445/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 445/
Ședința publică din 07 Mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta DGFP M, cu sediul în Tg.-M, str.-.- nr.1-3, jud.M, împotriva sentinței nr.326/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.326/3.11.2008 pronunțată de Tribunalul Mureșs -a dmis acțiunea și s-a nulat Decizia nr. 99/06.12.2006 și pct. 2 și 3 din Cap. 2.1.2. din Decizia de impunere nr. 109/13.03.2006 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei - SRL, obligații de plată suplimentare în cuantum de 10.956 lei, cu titlu de TVA și foloase nerealizate aferente, exonerând reclamanta de plata acestei sume.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la sediul reclamantei în data de 06.03.2006, pentru perioada 22.10.2004-31.12.2005, s-a constatat că, în luna august 2005, societatea reclamantă a dedus nejustificat TVA în sumă de 3.305 lei înscrisă în factura fiscală nr. -/15.08.2005, în valoare totală de 20.700 lei, care reprezintă contravaloarea unui motocvadriciclu " care nu are legătură cu obiectul de activitate al societății și fără a ține seama de prevederile art. 145 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 571/2003".
În luna septembrie 2005, societatea a dedus TVA în sumă de 797 lei, înscrisă în factura fiscală nr. -/30.09.2005, în valoare totală de 4992 lei, ce reprezintă contravaloarea unor prestări servicii, fără a specifica în ce anume constau acele prstări, tariful perceput, unitatea neputând prezenta o situație de lucrări din care să rezulte valoarea prestării înscrisă în factură";
În contractul prezentat-anexa nr.3 D-" nu se specifică clar obiectul prestărilor de servicii realizate".
În luna noiembrie 2005, societatea a dedus TVA în sumă totală de 68541ei înscrisă în facturile fiscale nr. -/14.11.2005 și nr. -/29.11.2005 "reprezentând contravaloare materiale de construcții nefacturate, tară a specifica denumirea, cantitatea și prețul unitar al bunurilor livrate".
Au fost încălcate prevederile art.155 al. 8 lit. a) din Legea nr. 571/2003.
Urmare a acestei constatări, s-a emis decizia de impunere nr. 109/13.03.2006, prin care sumele reprezentând TVA dedusă fără drept, au fost constituite în obligații suplimentare de plată, total = 11.052 lei = în sarcina societății.
Din suma totală de 11.052 lei, societatea a contestat suma de 10.956 lei, cuprinzând sumele menționate anterior.
Prin Decizia nr. 99/06.12.2006, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, i-a respins contestația ca neîntemeiată.
Cu privire la suma de 3305 lei TVA aferentă contravalorii motocvadriciclu, instanța a constatat că potrivit disp. art. 145 al. 3 din Cod fiscal "Dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă: a) TVA datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă".
În speță, din actul constitutiv al persoanei juridice -" " SRL, rezultă că aceasta are ca obiect principal de activitate " Comerțul cu amănuntul, în magazine specializate, al căror produse (excepție comerțul obiectelor de cult, al armelor și munițiilor) cod.5248, iar ca obiect secundar de activitate are, între altele, și prestări servicii în construcții. Cod -451, 453, 454 și, în cadrul acestor activități, reclamanta avea în derulare un contract - nr. 9/14.09.2005-de prestări servicii încheiat cu Hotelul, din județul C, unde folosea acest bun ca mijloc de transport pentru persoane și materiale.
Constatarea organului de control este sceptică și se bazează pe deducții care nu înlătură starea de fapt invocată de reclamantă, astfel că acest petit a fost admis.
Cu privire la TVA aferent facturilor consemnate la pct. 3 cap. 3 în, instanța reține că, potrivit art. 145 alin. 8 lit. a) invocat de organul de control " Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii, cu unul din următoarele documente, a ).cu factura fiscală care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 al.(8) și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA."
La art. 155 al. (8) Cod Fiscal, sunt arătate informațiile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă fractura fiscală: seria și numărul facturii, data emiterii facturii, numele, adresa, codul d e înregistrare fiscală a emitentului și ale beneficiarului; denumirea și cantitatea bunurilor livrate ori a serviciilor prestate; valoarea bunurilor sau serviciilor-exclusiv TVA; cota TVA sau mențiuni referitoare la regimul scutirilor; valoarea TVA aferentă facturii.
În speță, instanța a constatat că, în factura fiscală nr. -, există aceste mențiuni, inclusiv cu privire la denumirea serviciilor prestate: "Prestări servicii la Hotel conform contract exec. nr. 9/14.09.2005", informațiile respective fiind suficiente din punctul de vedere al prevederilor legale menționate.
Este adevărat că în facturile fiscale nr.-, - din 29.11.2005, la rubrica produselor sau serviciilor, există mențiunea" material noi cu adaos de 25 %", fiind înscrise doar valoarea fără TVA și valoare însă, având în vedere că operațiunile respective reprezintă "refacturare" informațiile cu privire la cantități și preț sunt cuprinse în facturile anterioare, pentru abaterea respectivă societatea reclamantă a fost sancționată contravențional cu amendă de 2000 lei, iar refuzul dreptului de deducere a, echivalează cu măsura confiscării care este prevăzută la cap. XIII din Codul Fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DGFP M solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulată de - SRL.
În motivarea cererii de recurs se arată că în mod greșit prima instanță a reținut că facturile fiscale analizate în cauză cuprind informațiile prev. de art.155 alin.8 fisc. pentru a putea fi luate în considerare la deducerea de TVA în condițiile în care în aceste facturi nu sunt trecute prestațiile efectuate, valoarea acestora, nu este clarificat nici contractul menționat în factură la care se face trimitere, lipsa acestor informații făcând imposibilă constatarea realității efectuării prestațiilor pentru care s-au evidențiat cheltuielile ce au fost ulterior deduse din TVA. S-a apreciat de asemenea greșit că suma de 3.305 lei înscrisă în factura fiscală seria - cu nr.- din 15.08.2005 aferentă achiziționării moto cvadriciclu poate fi dedusă din TVA atâta timp cât acest autovehicul achiziționat nu are legătură cu obiectul de activitate al societății și nu a contribuit la realizarea de venituri pentru agentul economic. Se mai arată că în luna septembrie 2005 aceeași societate a dedus suma de 797 lei fără ca în factură să fie specificat în ce constau acele servicii. Se mai susține că în luna noiembrie 2005 unitatea a dedus TVA în sumă de 6.854 lei, sumă aferentă unor materiale de construcții, refacturate către - SRL fără însă să fie specificată denumirea, cantitatea și prețul unitar al facturilor. Și de data aceasta instanța de fond apreciind acele facturi ca fiind valabile din punct de vedere formal a stabilit că pot fi luate în considerare la deducerea de TVA.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În baza raportului de inspecție fiscală nr.1/6 martie 2006 fost emisă decizia de impunere nr.109/13.03.2006 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite ca urmare a inspecției fiscale ce a vizat perioada 22.10.2004 - 31.12.2005, obligații constând în deduceri nejustificate de TVA.
Împotriva acestui act de control dar și a deciziei de impunere societatea a formulat contestație respinsă de ANAF - DGFP M prin decizia nr.99/6.12.2006, decizie ce formează obiectul acțiunii dedusă judecății.
Prin hotărârea recurată prima instanță apreciază că deducerile făcute de către societatea reclamantă s-au făcut în litera și spiritul legii, fiind respectate disp.art.145 și 155.fisc.
Verificând valabilitatea actelor reținute de către prima instanță dar și de societatea reclamantă atunci când a procedat la operațiunea de deducere TVA, instanța de control reține următoarele:
Cu privire la cheltuielile efectuate pentru achiziționarea motocvadriciclului în valoare de 3.305 lei instanța reține că potrivit disp.art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003 dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă TVA-ul aferent achiziționării acestor bunuri sau servicii.
Verificând dacă în cauză bunul achiziționat de către societate este aferent realizării veniturilor agentului economic, instanța de control constată că societatea nu a fost în măsură să justifice utilitatea acestui autovehicul în raport de obiectul de activitate al societății și care au fost veniturile pe care societatea le-a realizat după achiziționarea acestuia.
Societatea nefiind în măsură să demonstreze utilitatea acestui autovehicul raportat la activitatea de bază a societății, veniturile pe care acest autovehicul le-a adus societății se apreciază că în mod temeinic și legal inspectorii fiscali au apreciat că cheltuielile aferente achiziționării acestui autovehicul nu pot forma obiectul deducerii, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.145 alin.8 lit.a din Legea nr.571/2003.
În legătură cu suma de 6.854 lei înscrisă în facturile fiscale -/14.11.2005, - din 29.11.2005 (8 primul dosar fond) dar și suma de 797 lei înscrisă în factura fiscală seria msvdt nr.93929/30.09.2005 instanța constată că în aceste facturi nu sunt înscrise date din care să rezulte serviciile prestate, valoarea acestora, perioada în care au fost prestate, denumirea materialelor facturate, cantitatea și prețul unitar al acestor bunuri.
Potrivit disp.art.145 alin.8 din Legea nr.571/2003 "pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată orice persoană trebuie să justifice dreptul de deducere în funcție de felul operațiunii cu unul din următoarele documente:
a) pentru taxa pe valoarea adăugată datorată au achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factură fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute la art.155 alin.8 și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Beneficiarii serviciilor prevăzute la art.150 alin.1 lit.b și art.151 alin.1 lit.b care sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, justifică taxa dedusă, cu factura fiscală, întocmită potrivit art.155 alin.4".
Art.155 "8) Factura fiscală trebuie sa cuprindă obligatoriu următoarele informații:
a) seria și numărul facturii;
b) data emiterii facturii;
c) numele, adresa și codul d e înregistrare fiscală al persoanei care emite factura;
d) numele, adresa și codul d e înregistrare fiscală, după caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii;
e) denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;
f) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;
g) cota de taxa pe valoarea adăugată sau mențiunea scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, după caz;
h) valoarea taxei pe valoarea adăugată, pentru operațiunile taxabile".
Din prevederile legale anterior citate rezultă faptul că nu se exercită dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată în situația în care nu este justificat cu documentele prevăzute de art.145 alin.8 din Legea nr.571/2003, cu modificările ulterioare, respectiv dacă factura fiscală nu conține informațiile obligatorii menționate la art.155 alin.8 din legea menționată anterior.
În legătură cu aceste condiții de formă pe care trebuie să le îndeplinească actele contabile încheiate de agenții economici și cu care înțeleg să justifice operațiunile economico-financiare avute în vedere la deducerea TVA s-a pronunțat și ÎCCJ într-un recurs în interesul legii prin decizia nr.V/15.01.2007, statuându-se că TVA nu poate fi dedus și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunilor pentru care se solicită deducerea TVA.
În condițiile în care documentele prezentate de societate și avute în vedere pentru deducerea de TVA prezentau lipsuri esențiale în ceea ce privește livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate, cantitatea și valoarea acestor bunuri, în mod temeinic și legal inspectorii fiscali au apreciat că aceste documente nu pot sta la baza deducerilor de TVA efectuate.
De altfel, lipsa acestor date esențiale din documentele contabile au fost recunoscută de către societatea reclamantă prin refacerea acestor documente după efectuarea controlului, remediere recunoscută și de către instanța de fond, ori aceste remedieri nu pot fi luate în considerare atâta timp cât actele contabile nu îndeplineau condițiile de formă legale la data la care s-a efectuat operațiunea deducerii.
Față de cele prezentate mai sus, Curtea în baza disp.art.304 pct.9 pr.civ. rap. la art.312 alin.1 din același cod, va admite recursul, va modifica hotărârea primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta DGFP M, cu sediul în Tg.-M, str.-.- nr.1-3, jud.M, împotriva sentinței nr.326/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în Tg.-M,-, jud.M, având ca obiect anularea deciziei nr.99/6.12.2006 privind soluționarea contestației și anularea parțială a deciziei de impunere 109/13.03.2006, respectiv a punctelor 2 și 3 din Cap.2.1.2 prin care s-au stabilit obligații suplimentare în sumă totală de 10.956 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
24.06.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
