Anulare act administrativ . Decizia 4500/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 4500
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
GREFIER - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice G, împotriva sentinței numărul 685 din data de 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală A Finanțelor Publice G, lipsind intimatul reclamant și intimata pârâtă Administrația Finanțelor a Municipiului Tg.
Procedura legal îndeplinită.
S-a arătat că intimata reclamant a depus întâmpinare.
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală A Finanțelor Publice G, solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare pentru motivele invocate în recurs.
CURTEA
Asupra cererii de față;
Prin sentința nr. 685 din data de 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Administrația Finanțelor Publice a Mun. Tg-J.
Au obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1144 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că:
Potrivit disp.art.148 al.2 din Constituția României, "prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne".
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene instanța a constat că se stipulează in mod clar că " nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
De asemenea, potrivit art. 3 lit. din Tratatul de instituire Comunității Europene, este prevăzută "eliminarea dintre statele membre a taxelor vamale si a restricțiilor cantitative la intrarea și ieșirea mărfurilor, precum și a oricăror alte măsuri cu efect echivalent".
În acest sens, Tratatul acordă importanță deosebită reglementării liberei circulații a mărfurilor, stipulând in art. 12- 37 că această libertate presupune realizarea unei Uniuni vamale care să se refere la toate categoriile de mărfuri.
În baza Tratatului, Uniunea vamală ar trebui să implice interzicerea între statele membre a taxelor vamale a supra importurilor si exporturilor, ori a altor taxe cu efect echivalent.
Mai mult, in jurisprudența comunitară s-a subliniat că, "orice sarcină fiscală oricât de mică si indiferent de destinația și modul său de aplicare care este impusă in mod unilateral asupra mărfurilor, ca urmare a trecerii frontierei, ce nu reprezintă o taxă vamală in sens strict, constitui o taxă cu efect echivalent". (CJCE, cauza C - 517/04 & Zn./ ).
În consecință, prevederile menționate in Tratat,limitează libertatea statelor in materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
Astfel, art. 90 al.1 interzice discriminarea fiscală între produsele importate si cele provenind de pe piața internă care sunt de natură similară.
Esențialul a cestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr- țară comunitară in România
În privința reglementării interne, s-a remarcat faptul că taxa specială pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusă in Codul fiscal prin 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01 ian. 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii 343 prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât și situații de scutire de la plata taxei, in cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării in vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autovehicul se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214/1 din fiscal.
Cuantumul taxei speciale datorate bugetului statului se calculează după formula prevăzută la art. 214 /1 al.3 in funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți in anexele speciale ale legii.
Esențial rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate in România, stat comunitar din 1 ian.2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculată în România, după aducerea acestora in țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată in modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România, din comunitatea europeană, în scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referiri la art. 148 al.2 și 4 din Constituție, de o deosebită importanță este cel supremației dreptului comunitar, in speță art. 90 al.1 din Tratat, situație in care modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule a încălcat in mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
În caz de conflict intre dreptul național și legea comunitară, aceasta din urmă trebuie aplicată cu prioritate.
Curtea de Justiție a Comunității Europene a dezvoltat principul supremației sau preeminenței dreptului comunitar in raport cu dreptul intern ca urmare firească a recunoașterii principiului efectului direct.
Astfel s- stabilit că până și legislația secundară comunitară se aplică cu prioritate față de cea mai importantă de dispoziție de drept național, fie ea chiar o prevedere constituțională.
În consecință, in cazul in care există un asemenea conflict, judecătorul național este obligat să aplice dispozițiile de drept comunitar, fără a mai aștepta ca acele dispoziții de drept intern să fie declarate neconstituționale de către instanțele competente sau să fie abrogate de legiuitorul național.
Pe de altă parte trebuie avut in vedere că dreptul comunitar are aplicabilitate directă in România potrivit principiului efectului direct al dreptului comunitar care este consacrat si de Constituția României, care la art. 148 al.2 prevede că in urma aderării "prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne".
Ca urmare a efectului direct art. 90 al.1 din Tratat, pentru ordinea juridică internă României, instanța constată că art. 214/1 - 214/3 fiscal sun reglementări contrare si nu pot fi menținute in continuare ca aplicabile in cazul de față.
Neputând fi aplicabile in dreptul interne, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, in cuantum 650 lei a fost încasată in contul bugetului statului cu încălcarea art.90 al.1 al Tratatului, inclusiv al Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică in condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Art. 90 al.1 din Tratat face parte de la data de 01 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul, cetățean român, se poate adresa autorităților a administrative si instanțelor judecătorești in scopul restabilirii drepturilor conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării in România a autoturismului cumpărat in cursul anului 2008 dintr-un stat membru, autoturism second - hand.
Prin urmare actul administrativ fiscal vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism.
În situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
Pe de altă parte se observă că achiziționarea autoturismului a intervenit înainte de 1 iulie 2008,dată la care a intrat în vigoare nr.OUG50 din 21 aprilie 2008.
În aceste condiții, tribunalul va admite acțiunea reclamantului, stabilind că taxa a fost ilegal încasată, urmând să o oblige pe pârâtă la restituirea acesteia.
-l pe reclamant in mod nelegal de suma de 1144 lei, de la data plății sumei, pârâta datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei putând fi reparat integral numai in acest mod, conform dispozițiilor art. 1084, raportat la art. 1082 civil.
Împotriva sentinței Tribunalului Gorja declarat recurs pârâta G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere în motivarea soluției de admitere a acțiunii că restituirea integrală este lipsită de temei legal, în cauză fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc. civ.
S-a arătat că s-a reținut în cuprinsul sentinței că acțiunea este întemeiată urmând a fi admisă în parte, iar în dispozitiv a fost respinsă excepția inadmisibilității instanța motivând că au fost respectate prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, fără a specifica în mod concret actele premergătoare procedurii prealabile și fără să fi fost stabilit dacă în cele 30 de zile, în conformitate cu alin.1 și alin.7 ale aceluiași articol, reclamanta nu a contestat actele administrativ fiscale.
S-a mai criticat soluția instanței de fond susținându-se că art. 2141Cod fiscal, prin care s-a instituit taxa de primă înmatriculare a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, adică odată cu aderarea României la UE, până la această dată Codul fiscal necunoscând taxa specială de primă înmatriculare, și că prin introducerea taxei de primă înmatriculare, România a încălcat prevederile art. 90 (86) din Tratatul UE, întrucât statele membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
S-a mai susținut că în baza art. 148 alin. 2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare cuprinse în legile interne, situație în care prevederile art. 90 din Tratatul Comunitar se aplică cu precădere.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamant la data de 12.01.2009 reclamantul a chemat în judecată pârâtele DGFP G și Tg.-J solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea actului administrativ fiscal pentru plata taxei speciale de autoturisme și restituirea sumei de 1144 lei.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta DGFP G la data de 20.03.2009 s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte cu motivarea că organul fiscal competent în soluționarea cererilor de restituire este Tg.
Prin sentința recurată s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Administrația Finanțelor Publice a Mun. Tg-J și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1144 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Analizând sentința instanței de fond se constată, pe de o parte, că aceasta conține dispoziții contradictorii și imposibil de executat, întrucât, deși se admite acțiunea față de ambele pârâte, a fost obligată doar una dintre acestea să restituie suma de 1144 lei, fără însă a se preciza care este aceasta, iar pe de altă parte, că nu a fost lămurit cadrul procesual dedus judecății sub aspectul raportului juridic obligațional dedus judecății, respectiv a calității procesuale a pârâtelor chemate în judecată.
Procedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate potrivit art.105 alin.2 ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct.5
Față de aceste considerente, Curtea constatând întemeiat recursul declarat, în temeiul disp. art. 312 alin.5 urmează a casa sentința cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice G, împotriva sentinței numărul 685 din data de 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Casează sentința, trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Jud.C
04.12. 2009/2 ex.
Jud.fond
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Costinel Moțîrlichie
