Anulare act administrativ . Decizia 4542/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4542
Ședința publică de la 05 2009
Completul constituit din:
Președinte: - - Judecător
- - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Alina Răescu
Grefier:
**********
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - - C, împotriva sentinței nr. 543 din data de 09 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Municipiului C - Direcția Taxe și Impozite
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurenta reclamantă - - C, lipsind intimata pârâtă Primăria Municipiului C - Direcția Taxe și Impozite
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiilor art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă - - C solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii pentru suma de 44990 lei reprezentând impozitul pe teren nedatorat.
Arată că hotărârea consiliului local este necesară numai pentru terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului.
Apreciază că, în mod eronat, a concluzionat prima instanță că și pentru terenurile acoperite de bălți și terenurile mlăștinoase era necesară o astfel de hotărâre a consiliului local.
În speța de față terenurile sunt acoperite de bălți, motiv pentru care susține că nu era necesară o hotărâre a consiliului local.
Menționează că nici prevederile art. 258 din Codul fiscal și nici normele metodologice nu pot conduce la concluzia că pentru terenurile ce fac obiectul speței ar fi fost necesară o hotărâre a consiliului local.
Avocat pentru recurenta reclamantă - - C solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii pentru suma de 44990 lei reprezentând impozitul pe teren nedatorat. Nu solicită acordarea unor cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 543 din 09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - - C; s-a respins cererea de reexaminare formulată de expert.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut:
Referitor la cererea de reexaminare formulată de expert, instanța respins-o ca fiind lipsită de obiect, având în vedere că prin încheierea din 17.06.2008 a fost anulată amenda aplicată expertului.
Prin raportul de inspecție fiscală din 10.11.2006 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația achitării sumei de - lei reprezentând impozite, majorări și penalități pe teren si pe clădiri.
Prin dispoziția nr.7174 din 27.02.2007 emisă de Primarul municipiului Caf ost respinsă contestația formulată de reclamant împotriva acestui raport, fiind stabilită în sarcina reclamantei suma de - lei cu titlu de impozit pe teren, clădiri si accesorii.
Instanța a constatat că în mod legal a fost stabilit impozitul în sarcina reclamantei.
Referitor la impozitul pe clădiri și accesorii în cuantum de 22278 lei, instanța a apreciat că a fost stabilit în mod corect.
Astfel nu s-a putut primi apărarea reclamantei în sensul că în cauză nu este vorba despre construcții clădiri, ci de construcții speciale pentru care se datorează impozit.
Conform OG 36/2002 prin Hotărârea Consiliului Local se putea dispune scutire de impozit pentru construcții de natură similară celor aparținând reclamantei.
Aceasta nu a formulat cerere pentru a solicita Consiliului Local aceste scutiri, astfel că s-a apreciat că în mod corect în raportul de inspecție fiscală s-a reținut că reclamanta datorează impozit pentru acestea.
Din raportul de inspecție fiscală a rezultat că:
La data ultimului control, valoarea de inventar a clădirilor era în sumă de 59.549 lei;
Prin nota de constatare din data de 22.05.2001, privind starea tehnică a construcțiilor, s-a procedat la scoaterea din funcțiune a două magazii cu valoarea de 4.347, 69 lei,
La finele anului 2001, respectiv în luna decembrie, unitatea recepționat modernizări la construcțiile aferente la punctul de lucru situat în B-dul -, modernizări care au mărit valoarea de inventar cu suma de 289.298,99 lei;
La data de 31.12.2002, unitatea a recepționat construcția birou poartă cu valoarea de inventar în sumă de 1800 lei, iar la data de 02.11.2002, a casat împrejmuire gard în sumă de 1926,3 lei.
La data de 31.12.2004, s-a înregistrat casarea unei barăci metalice cu valoarea de inventar în sumă de 97, 74 lei.
La finele anului 2005, prin raportul de evaluare întocmit de experți evaluatori, unitatea a procedat la reevaluarea construcțiilor și clădirilor existente în patrimoniu, astfel că ea evidențiat în contul 105" Diferențe din reevaluare" în corespondență cu contul 212 "Construcții " suma de 939.375 lei.
La data de 30.06.2006, s-a procedat la casarea unei magazii de materiale în sumă de 1.438 lei.
Prin procesele verbale nr.1,4,5 din data de 23.09.2006, unitatea a scos din funcțiune. magazie de lemn în sumă de 1438 lei, instalație electrică în sumă de 5,84 lei și magazie zidită în sumă de 1.356 lei.
La data controlului, unitatea avea în evidență construcții cu valoarea de inventar în sumă de 1.268.122,22 lei din care sunt scutite de la plata impozitului în sumă de 230.429, 76 lei, rezultând o bază impozabilă în sumă de 1.037.692, 46 lei.
Din analiza modului de calcul, declarate a bunurilor și plată a obligațiilor către bugetul local au rezultat următoarele:
În luna decembrie 2001, unitatea a recepționat lucrări de modernizare la punctul de lucru din -, în sumă de 289.298, 99 lei din care construcții scutite la plată în sumă de 230.429, 76 pentru anul 2003, conform anexei nr.2 din HG nr.1278/04.12.2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OG nr.36/2002 privind impozitele și taxele locale, investiții care nu s-au declarat la organul fiscal pentru impunere pentru anul 2002, conform Legii 27/1994, acestea fiind scutite la plata impozitului pe anul 2003, odată că intrarea în vigoare a OG nr.36/2002.
Pentru perioada 2003, 2004, 2005 unitatea a calculat eronat impozitul pe clădiri, prin aplicarea cotei de 1,5% pentru anul 2003, 2004 și 1,2% pentru anul 2005, dat fiind faptul că nu efectuat nici o reevaluare a clădirilor în ultimii trei ani anteriori anului de referință, trebuiau aplicate următoarele cote: pentru anul 2003, cota de 3% potrivit HCL 306/2002; pentru anul 2004, cota de 4% potrivit HCL 153/2003; pentru anul 2003, cota de 6% potrivit HCL 9/2004;
La finele anului 2005, respectiv în luna decembrie, unitatea a reevaluat în baza raportului de evaluare, toate imobilizările corporale, înregistrând în evidența contabilă diferențe din reevaluare clădiri în sumă de 939.375 lei, care până la data controlului nu s-au declarat la organul fiscal.
În ceea ce privește modul de respectare a prevederilor art.62 din OG nr.36/2002 și art.260 din Legea nr.571/2003, privind depunerea declarațiilor de impunere până la data de 31 ianuarie inclusiv anului calendaristic, unitatea a depus și înregistrat declarațiile astfel:pentru anul 2003, sub nr. 342/02.02.2004, pentru anul 2003, sub nr. 1030/31.01.2005, pentru anul 2005 sub nr. 1534/31.01.2006.
Din cuprinsul art.250 Cod fiscal rezulta care sunt categoriile de clădiri ce nu sunt supuse impozitului.
Astfel, conform pct.17, sunt scutite de impozit "clădirile care sunt utilizate ca sere, solare, răsadnițe, ciupercării, silozuri pentru furaje, silozuri și/sau pătule pentru depozitarea și conservarea cerealelor, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru alte activități economice"
aparținând reclamantei sunt destinate depozitării cimentului, excedând deci enumerării făcute de legiuitor.
Potrivit alin.2 al aceluiași articol" nu intră sub incidența impozitului pe clădiri construcțiile care nu elementele constitutive ale unei clădiri"
Din raportul de expertiză tehnică efectuat la solicitarea reclamantei a reieșit cu claritate că în cauză nu se află în prezenta unor astfel de construcții, cele reținute prin raportul de inspecție fiscală fiind întemeiate și fiind respectată legislația în materie.
În ce privește soldul creditor evidențiat în perioada 2002-2004 pentru care s-au prezentat note informative, afișaje, acesta prezintă un sold nereal generat de faptul că unitatea la finele anului 2001 avea evidențiate clădiri în balanța contabilă și bilanț în sumă de -,9 lei fiind supuse impunerii în totalitate, scutirea construcțiilor cu valoarea de inventar operând cu data de 01.01.2003, odată cu intrarea în vigoare a OG nr.36/2002 privind impozitele și taxele locale.
Din raportul de inspecție fiscală a rezultat că rin p. declarațiile depuse, așa cum se precizează la art. 290 din Codul fiscal, contribuabilul avea obligația pe propria răspundere de a calcula impozitul sau taxa datorata.
Pentru anul 2001 si 2002 impozitele si taxele locale erau reglementate de Legea nr. 27/1994, unde la anexa nr. 2 nu apar enumerate ca scutite de la plata impozitului, construcțiile existente in patrimoniul contribuabilului.
Prin urmare impozitul pentru anul 2002 se calcula la soldul existent la grupa "Clădiri" care la finele anului 2001 după recepția înregistrata privind investițiile realizate la clădirile existente, era in suma de 345.348,9 lei, nediminuând soldul cu valoarea construcțiilor scutite pentru anul 2002, întrucât nu exista temei legal.
Nota informativa invocata de contribuabil in contestație, a prezintat existenta bunurilor declarate de contribuabil cu erori in ce privește valoarea de inventar a clădirilor a datei de intrare si a plaților efectuate fără a corela baza existenta la organul fiscal cu plățile efectuate si bunurile existente in patrimoniu si nu îndeplinește elementele constitutive impuse de lege pentru documentele ce stau la baza înregistrărilor in evidenta contabila. Plata efectuata cu op nr. 421/26.09.2002 in suma de 3.448 lei, nu reprezintă plata în avans, ci obligația de plata pentru clădirile existente in evidenta contabila la acea data si declarate cu întârziere la organul fiscal.
Evidența analitică a construcțiilor nu s-a putut prezenta in cuprinsul raportului de inspecție fiscala, calculul impozitului s-a efectuat in baza valorilor înregistrate in balanțele de verificare si bilanțul contabil.
In ce privește impozitul pe teren, in perioada verificata acesta a fost reglementat de Legea nr. 27/1994, republicata pentru perioada 2001-2002, OG nr. 36/2002 si normele de aplicare pentru anul 2003 si Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra erenului seria -, nr. 002/18.03.1994, unitatea are in proprietate teren in suprafață de 83.773,062 mp situat in zona Cal ocalității, din care in- suprafața de 21.058 mp si in b-dul - suprafața de 62.715,062 mp.
Din planul de amplasament și delimitare a proprietarii, înregistrat la Oficiul Județean de cadastru rezulta următoarele suprafețe: în- suprafața de 20.916 mp, din care suprafața ocupată de construcții este de 3.440,55 mp, rezultând suprafața libera de 17475,45 mp, în b-dul - suprafața de 62.725 mp, din care ocupata de construcții suprafața de 3.331,23 mp, rezultând suprafața libera de 59.393,77 mp.
Prin declarațiile depuse de contribuabil anual, unitatea a evidențiat terenuri ocupate de construcții în suprafața de 61.859 mp, diferența de 21.914mp fiind suprafața libera. In suprafața ocupata de construcții s-a inclus și suprafața ocupata de platformele betonate, alei asfaltate contrar prevederilor art. 12,pct 12.08, alin.l si 2 din HG nrl278/2002 privind Normele metodologice pentru aplicarea OG. nr. 36/2002 privind impozitele i taxele locale si anume:
"Pentru terenurile înregistrate la categoria de folosința "terenuri cu construcții", ocupate de price fel de construcții care nu sunt de natura clădirilor, se datorează impozit pe teren.
, aleile de orice fel digurile, terenurile de sport, puțurile, fosele betonate, podurile, bazinele platformele betonate, căile de rulare, rețelele de canalizare, împrejmuirile precum si orice construcții asemănătoare nu sunt de natura clădirilor, iar pentru suprafețele ocupate de acestea se datorează impozit pe teren. "
Întrucât din baza de impunere a constructor s-a dedus valoarea de inventar a platformelor betonate, aleilor de orice fel, etc, in vederea scutirii la plata a impozitului pe clădiri, pentru suprafețele de teren ocupate de aceste construcții se datorează impozit pe teren.
Prin art. 257, pct. 77, alin 1.2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si HG. nr. 44/2003 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal se menționează:
"In cazul terenurilor pe care sunt amplasate orice alte construcții care nu sunt de natura clădirilor, pentru stabilirea impozitului pe teren, din suprafața înregistrată in registrul agricol la categoria de folosința" terenuri u construcții" nu se scade suprafața ocupata de constructive respective.
Înregistrarea in registrul agricol a terenurilor, a proprietăților acestora, precum si schimbarea categoriei de folosința se fac numai pe baza documente așa cum se precizează la art.258, alin. 7 din Legea nr. 1 2003 privind Codul fiscal.
La Capitolul III, art. 258, alin. (6) completat de Titlul VIII, art. I, punctul 6. Legea 247/2005, se precizează:
"Atât in cazul clădirilor, cat si al terenurilor, dacă se constată diferențe între suprafețele înscrise in actele de proprietate si situația reala rezultată din măsurătorile executate in condițiile Legii cadastrului si a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, pentru determinarea sarcinii fiscale se au în vedere suprafețele care corespund situației reale, dovedite prin lucrări tehnice de cadastru de cadastru.
Datele rezultate din lucrările tehnice de cadastru se înscriu in evidentele fiscale, in registrul agricol, precum si in cartea funciară, iar modificarea sarcinilor fiscale operează începând cu data de întâi a lunii următoare celei in care se înregistrează la compartimentul de specialitate lucrarea respectiva, ca anexă la declarația fiscala ".
Deși, unitatea a efectuat și înregistrat planul de amplasament si delimitare a proprietății la Oficiul de Cadastru Geodezie si Cartografie sub nr.6034/10.05.2000 pentru spațiul situat in- iar pentru cel din b-dul - s-a înregistrat sub nr. 1433/10.02.2000, nu a luat in calcul suprafețele existente in acestea la declarative depuse anual, nedepunându-le la organul fiscal pentru a efectua impunerea corecta.
Reclamanta contesta faptul ca nu s-a luat în calcul categoria de folosința a terenurilor conform HG nr. 1278/2002, adică terenuri neproductive, ocupate cu apa, de cale ferata, fiind in eroare totala din următoarele considerente: potrivit art. 13 din HG. nr. 1278/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OG. nr. 36/2002 privind impozitele
si taxele locale și art. 258 din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, încadrarea terenurilor pe zone si categorii de folosința, se ace de către consiliile locale, in funcție de poziția terenurilor fata de centrul localității, de rețelele edilitare, precum si de alte
elemente specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale, conform documentațiilor de amenajare teritoriului si de urbanism, registrelor agricole, evidentelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidente agricole ori cadastrale; ncadrarea terenurilor la categoria de terenuri neproductive sau cele ocupate de apa, nu are temei, întrucât potrivit art. 81(anexa nr. 5) din OG nr. 36/2002 si art. 257 lit. i) din Legea nr. 571/2003 numai
terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt
improprii pentru agricultura sau silvicultura, ori terenuri ocupate de iazuri, bălti, lacuri de acumulare sau cai navigabile, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, in măsura in care nu afectează folosirea suprafeței solului.
Obiectul de activitate practicat de societate, adică cel de construcții de căi de comunicație terestre, nu are nici o legătura cu terenurile care prin natura lor si nu prin destinație sunt improprii pentru agricultura sau silvicultura.
Din raportul de expertiză tehnică a rezultat că suprafața S1, S2 este ocupată de zona mlăștinoasă, iar S 3 este degradată, reprezentând spațiul în care sunt depozitate deșeurile de construcții, concluzionând că nu se datorează impozit pentru acesta.
Conform art.257 lit. i din Legea 571/2003 " terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălți, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecție definite în lege, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului".
De asemenea, conform HG 1278/2002 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea OG 36/2002 și art.258 din Legea 571/2003, încadrarea terenurilor pe zone și categorii de folosință se face de Consiliile Locale în funcție de poziția terenurilor față de centrul localității, de rețelele edilitare precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ teritoriale conform documentațiilor de amenajare teritoriului și de urbanism, registrelor agricole, evidențelor specifice cadastrului imobiliar -edilitar sau altor evidențe agricole cadastrale.
Cum terenurile în cauza nu au fost încadrate prin hotărâre de consiliu local în respectivele categorii exceptate de la plata impozitului, instanța nu se poate subroga acestui organism pentru a dispune scutirea solicitată.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta - -
În motivare se arată că instanța de fond a dat o greșită interpretare dispoz. art. 257 lit. i din Codul Fiscal, reținând că pentru toate terenurile indicate în textul menționat este nevoie de o hotărâre a Consiliului local, recurenta susținând că numai pentru terenurile utilizate pentru exploatările din subsol este absolut necesară o astfel de hotărâre.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a fost învestită cu o cerere având ca obiect anularea parțială a dispoziției nr. 7174/27.02.2007 și a raportului de inspecție fiscală din 10.11.2006, menținându-se că s-a calculat eronat impozitul pe clădiri și teren, nefiind luate în calcul suprafețele mari de teren neproductiv.
Instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor art. 257 lit. i din Legea nr. 571/2003, potrivit cărora "terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălți, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidrometrologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecție definite în lege, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului "sunt scutite de plata impozitului. Interpretarea s-a făcut sistematic, prin raportarea acestor dispoziții la art. 258 din Legea nr. 571/2003 și nr.HG 1278/2002 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea OG nr. 36/2002, potrivit cărora încadrarea terenurilor pe zone și categorii de folosință se face de Consiliile locale în funcție de anumite criterii, respectiv poziție față centru, utilități și altele asemenea.
În raport de aceste ultime reglementări este indubitabil că autoritatea ce are competența stabilirii categoriilor de folosință ale terenurilor este Consiliul local, ale căror acte administrative specifice sunt hotărârile.
Prin urmare, enumerarea cuprinsă în art. 257 lit. i din Legea nr. 571/2003 privind terenurile ce fac obiectul scutirii de impozit este exhaustivă, toate categoriile enumerate urmând a fi încadrate astfel prin hotărâre a Consiliului local pentru a beneficia de scutire.
În ceea ce privește susținerea recurentei referitoare la faptul că nu există interes din partea Consiliului local să încadreze astfel terenurile pentru a beneficia de scutire, Curtea reține că hotărârile acestuia sunt supuse controlului de legalitate al Prefectului și instanței de judecată, nefiind discreționare.
Din considerentele expuse, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică, urmând ca în conformitate cu art. 304 pct. 9 și art. 312 al Codului d e procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - - C, împotriva sentinței nr. 543 din data de 09 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Municipiului C - Direcția Taxe și Impozite
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2009.
PREȘEDINTE: Alina Răescu - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Carmina Mitru - - |
Grefier, |
Red. Jud. CM
2 ex/MB/23.11.2009/
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Teodora Bănescu, Carmina Mitru
