Anulare act administrativ . Decizia 4658/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4658
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 03 2009 privind soluționarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 451 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți C, SC SRL C, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților din ședința publică de la 03 2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei la data de 10.11.2009.
CURTEA
Asupra recursului de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr. 451 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Doljs -a respins acțiunea formulată de, și, în contradictoriu cu pârâtele C, SC SRL C, și Consiliul Local al mun.
S-a reținut că la data de 04.07.2004 între pârâții Consiliul Local al mun. C prin C, în calitate de vânzător, și, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect spațiul comercial situat în mun. C, str. -. - (fostă 6 Martie), nr.3, -asa Albă, parter, în suprafață de 177,24m.p., din care suprafață utilă de 136,34m.p., precum și a terenului aferent în indiviziune în suprafață de 34,63m.
p.Anterior acestei date, prin dispoziția nr.9637/18.11.2003 emisă de primarul mun. C, a fost respinsă cererea reclamanților formulată în baza Legii nr.10/2001 privind restituirea în natură a imobilului situat în C,- - Casa Albă, jud.
Împotriva acestei dispoziții, reclamanții au formulat contestație care, prin nr.393/20 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția civilă în dosar nr- (număr în format vechi 368/civ./2004), a fost admisă în parte, în sensul că a fost anulată dispoziția atacată și s-a stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri în valoare totală de 1.640.364 RON pentru imobilul "CASA ALBĂ" reprezentat de construcția compusă din corpurile A,B,C, cu subsol, parter, trei etaje și mansardă.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr.277/16.09.2008 pronunțată în dosar nr-, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe și a schimbat în parte sentința, în sensul că a stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent (despăgubiri bănești) și pentru suprafața de 1294,04. teren aflat sub construcție, în valoare de 116.390 lei RON.
S-a constatat, în raport de cele reținute, că reclamanții nu justifică un interes actual, personal și direct în promovarea acțiunii formulate, întrucât aceștia nu sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului; ori, una din condițiile de exercitare a acțiunii civile este interesul, prin acesta înțelegându-se folosul practic urmărit de cel ce recurge la acțiunea civilă și care trebuie să fie actual, personal și direct.
Așa cum s-a stabilit prin hotărârile judecătorești mai sus menționate, dispozițiile Legii nr.10/2001 nu conferă reclamanților vocație la restituirea în natură a imobilului, ci doar dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, la despăgubiri bănești.
Prin art.18 din Legea nr.18/2001 s-a stabilit regula acordării de măsuri reparatorii prin echivalent persoanelor îndreptățite care au avut calitatea de asociat la persoana juridică proprietară a imobilului la data preluării abuzive, cu excepția persoanelor îndreptățite care au avut calitatea de asociat unic sau au fost membri ai aceleiași familii.
În cauză, Banca Comerțului C, persoană juridică proprietară a imobilului Casa Albă a fost înființată, inițial, ca afacere de familie, dar, la data preluării abuzive a imobilului, era societate pe acțiuni cu 251 de acționari, autorii reclamanților deținând pachetul majoritar de 68% din acțiuni. Deci, instanța a reținut că reclamanții nu se află în ipoteza prevăzută ca excepție de art.18 din Legea nr.10/2001 care să le confere dreptul la restituirea în natură a imobilului, adică acționari membri ai aceleași familii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurenții au susținut că motivarea sentinței este contradictorie, întrucât o acțiune nu poate fi respinsă ca lipsită de interes atâta vreme cât instanța nu a pus în discuție și nu a admis asemenea excepție. De asemenea, soluția dată acestei excepții este greșită, deoarece interesul trebuia apreciat în contextul dovezii declanșării procedurii procedurilor de restituire despre care se face vorbire în art. 24 alin.1 din Legea nr. 550/2002, iar simpla dovadă că sunt autorii notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 era suficientă în sine pentru a justifica interesul în promovarea acțiunii în anularea contractului de vânzare - cumpărare.Mai mult, instanța fondului a făcut oplus petitadeoarece nu a fost investită să verifice posibilitatea restituirii în natură a imobilului în cauză. Din acest punct de vedere, recurenții susțin că în mod greșit instanța a apreciat că nu sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului, deoarece decizia nr. 277/16.09.2008 a Curții de APEL CRAIOVA nu este irevocabilă, iar instanța, omite să observe că imobilul a fost preluat în temeiul Decretului nr. 92/1950 din patrimoniul autorului comun și trebuia să aibă în vedere că în punerea în aplicare a deciziei, Primăria Mun. C poate să le ofere în compensare și spațiul în cauză, dacă acesta s-ar reîntoarce în patrimoniul său.
O altă critică este aceea că soluția instanței de fond nu este motivată în ce privește motivele de nulitate invocate, practic, instanța nu a intrat în cercetarea fondului.
În cauză, ca urmare a decesului recurentului reclamant, s-au introdus în cauză moștenitorii și.
La dosarul cauzei s-a depus certificat emis de Înalta Curte de Casație și Justiție din care rezultă că s-au respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanți și pârâți împotriva deciziei civile nr. 277/16.9.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de actele existente la dosarul cauzei, instanța apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamanți au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare c prețul în rate nr. 9612/04.07.2004 privind imobilul cu destinația spațiu comercial situat în C,-, invocând în drept încălcarea dispozițiilor art. 21 alin.5 din Legea nr. 10/2001. La 08.05.2007 reclamanții au precizat temeiul de drept al acțiunii ca fiind art. 4 pct.4 din Legea nr. 422/2001, ca la data de 09.10.2008 să depună o nouă precizare, invocând dispozițiile art. 24 alin.1 din Legea nr. 550/2002 coroborate cu art. 47 din Legea nr. 10/2001, art.6 alin.1 din Legea nr. 213/1998 și frauda la lege și reaua credință a părților contractante.
Prin întâmpinările depuse de cele două pârâte, s-a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților, cu motivarea că reclamanții nefiind îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului, nu justifică un interes actual și personal.
Instanța de fond, contrar susținerilor din cererea de recurs, la termenul din 26.02.2009, a pus în discuția părților excepția lipsei de interes invocată în întâmpinările depuse de cele două pârâte și a acordat cuvântul asupra acesteia, respectând principiul oralității și cel al contradictorialității, iar apoi s-a pronunțat asupra acestei excepții, soluționând-o în conformitate cu dispozițiile art. 137 din Codul d e procedură civilă.
Cât privește soluția dată acestei excepții de către instanța de fond, Curtea apreciază că este corectă.
Astfel, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care justifică interes, în sensul de folos practic urmărit de cel care recurge la acțiunea civilă, cu condiția ca acest interes să fie actual, personal și direct.
Într-adevăr, îndreptățirea reclamanților la restituirea în natură a imobilului în litigiu nu poate fi analizată de instanța de contencios administrativ, însă aceasta a făcut obiectul dosarului civil nr-. Așa cum rezultă din sentința civilă nr. 393 din 20.04.2008 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia civilă nr. 277 din 16.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA și irevocabilă prin decizia civilă nr. 8331 din 15.10.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamanții nu sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului ce face obiectul actului a cărui nulitate se solicită a se constata ci doar la măsuri reparatorii prin echivalent. În aceste împrejurări, în mod corect a apreciat instanța de fond a apreciat că reclamanții nu au un interes actual, personal și direct în cauza de față. Legat de acest aspect, din dispozitivul sentinței atacate nu rezultă că instanța de fond ar fi pronunțat o plus petita astfel cum susțin recurenții, iar faptul că a făcut referire, în considerentele hotărârii, la neîndreptățirea acestora de a benefica de restituirea în natură nu echivalează cu acordarea a ceea ce nu s-a cerut.
Mai mult decât atât, reclamanții nu justifică interes nici din perspectiva dispozițiilor art.21 alin.1 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 invocată de aceștia în cererea de recurs, dat fiind că stabilirea unor despăgubiri prin echivalent constând tocmai în spațiul în litigiu ar fi doar o eventualitate incertă.
În condițiile în care soluționarea acestei excepții face inutilă cercetarea fondului cauzei, este nefondată susținerea recurenților în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra cauzelor de nulitate invocate în susținerea acțiunii și că hotărârea instanței este nemotivată.
Cu toate acestea, răspunzând punctual motivelor de recurs, instanța, având în vedere că prin sentința civilă nr. 513/25.08.2003 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 1197/CA/2003, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 977/19.11.2003, s-a dispus includerea imobilului în litigiu în lista spațiilor comerciale supuse prevederilor Legii nr. 550/2002, declanșarea procedurii de vânzare-cumpărare prin negocierea directă și au fost obligate pârâtele să încheie contractul de vânzare cumpărare cu societatea comercială reclamantă, constată că încheierea contractului nr. 9612/04,07,2004 s-a făcut în executarea acestei hotărâri și cu respectarea prevederilor legale în materie.
Referitor la suspendarea în temeiul art. 24 din Legea nr. 550/2002 până la soluționarea dosarului de notificare nr. 994/N/2001 formulat în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 a fost discutată în cadrul procesului finalizat prin pronunțarea sentinței nr. 513/25.08.2003 a Curții de APEL CRAIOVA.
Față de aceste considerente, constatând că sunt nefondate criticile aduse de recurenți, în temeiul art. 312.pr.civ. instanța va respinge recursul, menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 451 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Judecători:Daniela Vijloi, Robert Emanoil Condurat, Laura
