Anulare act administrativ . Decizia 478/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 478
Ședința publică de la 18 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE V cu sediul în F,-, jud. V, împotriva sentinței, nr. 120/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata SC - av., lipsă fiind reprezentantul recurentei DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE V personal
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul intimatei consideră cauza în stare de judecată.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul intimatei SC - depune la dosar note de concluzii pe care le susține și oral și solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Din examinarea actelor și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 120/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de contestatoarea & C, cu sediul în municipiul A,-, județul V, prin administrator, împotriva deciziei nr.13/05.06.2007 emisă de intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în F, bd. - nr.24, înregistrată sub nr-, s-a anulat Decizia nr.13/5.06.2007 a V și au fost înlăturate obligațiile de plată ale reclamantei, obligații în sumă de 10.425 lei stabilite în baza raportului de inspecție fiscală din 12.04.2007.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată la nr-, în calitate de reprezentant legal al SC &, a solicitata anularea deciziei nr. 13/5.06.2007 emisă de DGFP
În motivare a arătat că la impozitul pe profit în perioada ianuarie 2005 - februarie 2007 societatea a înregistrat în contabilitate cheltuieli cu material lemnos ( cherestea rășinoase, căpriori rășinoase, grinzi ) pentru care a avut documente justificative, borderouri de achiziție autentice înregistrate la organul fiscal teritorial, documente specifice activității de aprovizionare în cadrul proceselor tehnologice specifice activității noastre.
Organul de control a considerat ca borderoul de achiziție nu constituie document justificativ.
Conform legii contabilității, la Cap., la pct.21 se prevede: documentele justificative sunt documente primare care probează legal o operațiune sau o estimare după caz.
Potrivit prevederilor art. 6 alin.2 din legea contabilității nr. 82/1991 republicată, modificată și completată, precum și celorlalte prevederi legale privind întocmirea și utilizarea formularelor comune și a celor cu regim special utilizate în activitatea financiară și contabilă, orice operațiune economică efectuată se consemnează într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Documentele justificative sunt documentele primare care probează legal o operațiune.
Documentele justificative cuprind cel puțin, următoarele elemente principale:
denumirea documentului;
denumirea și sediul persoanei juridice care întocmește documentul;
numărul și data întocmirii acestuia;
menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economice ( când este cazul );
conținutul operațiunii economice și, dacă este cazul temeiul legal al efectuării acesteia;
datele cantitative și valorice aferente operațiunii efectuate;
numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care le-a întocmit, vizat și aprobat după caz;
alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.
Interpretarea și încadrarea făcută de organul de control la art. 21 din Legea 571 privind Codul Fiscal ca documentul justificativ respectiv borderoul de achiziții nu este legal, este o afirmație greșită, fapt pentru care cheltuielile efectuate în evidența contabilă pentru diverse materiale lemnoase o consideră legală, iar veniturile obținute de societate în cadrul activității de exploatare nu se puteau obține fără aceste cheltuieli.
Borderoul de achiziție a fost înregistrat la organul fiscal, iar avizele de însoțire al mărfii pentru materialul lemnos achiziționat poartă viza și ștampila pieței. De asemenea materialele achiziționate din piața au fost înregistrate și recepționate în nota de intrare recepție a SC &, materiale care sunt justificate în procesul de producție și exploatare, în rapoartele de producție întocmite de societate. În aceste condiții societatea s-a înregistrat cu produse finite din exploatare produse finite care au fost facturate și care au înregistrate pe veniturile societății pentru care am declarat și achitat la bugetul statului impozit pe profit conform reglementărilor legale.
În dovedirea și respectiv combaterea contestației părțile au înțeles să se folosească de proba cu acte. În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă de către expert, expertiză care a avut două obiective.
Prin expertiză s-a concluzionat că:
Înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor cu materialul lemnos a avut la bază Borderouri de achiziții de la persoane fizice, pe acestea fiind înscrise seria și nr. Avizului de însoțire material lemnos.
Reclamantul a fost în imposibilitatea de a procura documentele justificative tip Romsilva în cazul achiziționării din Piață și din din A, acestea fiind autorizate să funcționeze în baza Ordinului nr. 545/2004 din luna iulie 2007, așa cum rezultă din adresa nr. 15434/27.11.2007 a PRIMĂRIEI ADJUD.
Având în vedere aspectele precizate mai sus, precum și faptul că materialele lemnoase au fost achiziționate efectiv, au fost plătite, au intrat în procesul de producție, produsele rezultate fiind vândute și înregistrate în evidența contabilă, Borderourile de achiziție pot fi considerate în evidența contabilă, Borderourile de achiziție pot fi considerate documente justificative.
Din analiza documentelor financiare care au stat la baza întocmirii prezentului raport de expertiză contabilă, TVA -ul aferent achiziției de material lemnos a fost achitat furnizorilor materiale lemnoase de către contestatoarea SC & ADJUD, aceștia înregistrând TVA - ul colectat în jurnalele de vânzări și înscriindu-l în deconturile de TVA depuse de organele fiscale.
De asemenea, prin completarea la raportul de expertiză, expertul a făcut următoarele precizări: la determinarea obligațiilor fiscale nu s-au respectat dispozițiile legale în vigoare; concluzia expertizei contabile este că reclamanta - contestatoare nu datorează nicio sumă de bani stabilită în sarcina sa prin raportul de Inspecție fiscală încheiat în data de 12.04.2007 de către organele de control fiscal din cadrul DGFP
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta cu următoarea motivare:
Reținerile instanței de judecată că borderourile de achiziții au fost înregistrate la organul fiscal iar avizele de însoțire a mărfii pentru materialul lemnos achiziționate din piață poartă viza și ștampila pieței nu sunt întemeiate întrucât borderourile nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal ca documente de proveniență iar conducerea administrativă a pieței avea obligația să emită avize de însoțire pentru material lemnos la momentul ieșirii din incinta pieței atunci când vânzătorii nu aveau posibilitatea să pună la dispoziția beneficiarilor avizele ori bonurile de vânzare care justificau proveniența legală a acestora și modalitatea prin care acesția au ajuns în posesia materialelor lemnoase pe care le-au pus în vânzare la piața de mărfuri. Petenta nu a prezentat avizele de însoțire material lemnos în cazul mărfurilor achiziționate pe baza borderourilor și a căror cheltuieli nu au fost recunoscute fiscal de către organul de control.
În plus expertul contabil nu poate să stabilească dacă un act are sau nu are calitatea de document justificativ, în condițiile în care legiuitorul arată prin textul legii care sunt documentele de proveniență pentru circulația materialelor lemnoase și controlul circulației acestora.
Astfel, impozitul pe proifit suplimentar în sumă de 4.657 lei și a accesoriilor în sumă de 626 lei au fost corect stabilite de către organul de control și menținute de organul de soluționare a contestațiilor, în procedura administrativă prealabilă, instanța de fond exonerând reclamanta de la plata obligațiilor fiscale stabilite suplimentar în mod netemeinic.
Mai arată recurenta prin motivele de recurs, că instanța de judecată a reținut prin hotărârea recurată faptul că TVA - ul aferent achiziției de material lemnos a fost achitat furnizorilor de materiale lemnoase de către contestatoarea SC & A, aceștia înregistrând TVA-ul colectat în jurnalele de vânzări și înscriind-ul în deconturile de TVA depuse la organele fiscale.
Reținerile făcute de instanța de fond în considerentele sentinței nu au nici o legătură cu obiectul cauzei, deoarece în urma controlului efectuat de organele de control,
N perioada 02-05 și 12.04.2007, la punctul 3 din Raportul de inspecție fiscală încheiat în data de 12.04.2007 s-a reținut că în perioada martie 2004 - februarie 2007 societatea a achiziționat materiale lemnoase pe bază de facturi fiscale de la diverși furnizori fără a aplica măsurile de simplificare de taxare inversă înregistrându-se astfel eronat în contabilitate cu TVA deductibil în sumă de 4.086 lei sumă pentru care s-au calculat accesorii în cuantum de 1.058 lei. În concluzie instanța de judecată a fost investită prin prezentarea acțiunii ce are ca obiect stabilirea modului în care societatea trebuia să se înregistreze cu TVA în evidența contabilă, și nu dacă TVA de colectare era înregistrat în jurnalele de vânzări sau înscris în deconturile TVA depuse la organul fiscal.
Instanța de judecată nu a fost investită cu acest capăt de cerere, practic aceasta s-a pronunțat pe ceea ce nu i s-a cerut de către reclamantă, motiv pentru care pe acest capăt de cerere s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de fond.
Pentru situația în care în analizarea motivelor de recurs, se va trece peste această apărare, înțelege să formuleze concluzii și pe temeinicia acțiunii.
Reclamanta și-a creat un avantaj fiscal prin deducerea unui TVA în sumă de 4.086 lei în sensul că prin aplicarea procedeului taxării inverse, așa cum ar fi fost legal și temeinic contribuabilul nu avea nici TVA de colectare, deci de plată către bugetul de stat, dar nici TVA de dedus, adică de primit de la bugetul de stat astfel că rezultatul final ar fi fost 0. Prin neaplicarea procedeului taxării inverse s- ajuns ca reclamanta să aibă TVA deductibil în sumă de 4.081 lei.
Curtea, analizând actele dosarului, constată:
Problema esențială a acestui litigiu este aceea dacă borderourile de achiziții de la persoane fizice constituie oare un document de proveniență în conformitate cu disp. art. 3 din Normele privind circulația materialelor lemnoase și controlul circulației acestora și al instalațiilor de transformare lemn rotund.
De reținut că dispozițiile acestui text din Norme, trebuie interpretate în spiritul legii și nu restrictiv, deoarece expunerea documentelor este enunțiativă și nu limitativă. Spiritul legii din aceste norme este că proveniența să fie licită. Ca atare în mod corect expertul desemnat în cauză a stabilit că societatea reclamantă a fost în imposibilitate de a procesa documente justificative de tip Romsilva întrucât a achiziționat materialul lemnos din piața și din orașul A, jud.
Deci documentele ce sunt în afara Normelor de tip Romsilva nu înseamnă că sunt documente ilicite și ca atare nelegale.
Dimpotrivă în cauză borderourile de achiziție sunt perfect legale.
În ceea ce privește susținerea recurentei că instanța de fond s-a pronunțat"plus petita" Curtea constată că este nefondată.
Instanța de fond s-a pronunțat prin dispozitivul hotărârii cu privire la anularea deciziei nr. 13/05.06.2007 a Vi ar considerentele hotărârii nu constituie motiv de casare în această situație.
Ca atare, având în vedere cele mai sus expuse și pe temeiul disp. art. 312.proc.civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE V cu sediul în F,-, jud. V, împotriva sentinței, nr. 120/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 18 septembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. 07.11.2008
Dact. 2 ex.
Fond -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
