Anulare act administrativ . Decizia 479/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 479
Ședința publică din 18.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 2: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 3: Horațiu
Grefier: -
Pe rol se află soluționarearecursuluiformulat de recurenta-reclamantă - SRLîmpotriva sentinței civile nr. 1911/20.05.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere că intimata-pârâtă a solicitat și judecarea în lipsă, Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1911 din 20.05.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI
În considerente, instanța de fond a reținut că prin autorizația de mediu nr. 218/04.06.2007, pârâta a stabilit sarcina reclamantei de a monitoriza trimestrial mediul, prin buletine de analiza, pentru apele uzate evacuate in rețeaua de canalizare, cu obligația ca prelevarea probei sa fie realizata de un laborator autorizat.
Tribunalul a constatat că reclamanta susține neîntemeiat caracterul abuziv al acestei măsuri.
Susținerea că nu se pot preleva probe din rețeaua de canalizare a apelor evacuate de reclamantă nu este un aspect ce tine de legalitatea măsurii, a reținut instanța, iar, pe de alta parte, reclamanta nu invoca imposibilitatea efectuării unui racord separat a canalizării sale. Acest racord ar putea fi efectuat, reclamanta aflându-se la parterul blocului, astfel că s-ar putea preleva probele exclusiv din apele uzate si evacuare de reclamanta.
Instanța de fond a reținut dispozițiile art. 1 din Normele tehnice privind colectarea, epurarea și evacuarea apelor uzate orășenesti, -011 aprobate prin acest act normativ: "Prezentele norme tehnice se referă la colectarea, epurarea și evacuarea apelor uzate orășenesti și la epurarea și evacuarea apelor uzate provenite din sectoarele industriale prevăzute în tabelul DT. 4." Iar la art.2 din norme se definește activitatea industriala "ape uzate industriale - orice fel de ape uzate ce se evacuează din incintele în care se desfășoară activități industriale și/sau comerciale, altele decât apele uzate menajere și apele meteorice".
Pe de alta parte, instanța a retinut prevederile art. 94 din OUG 195/2005: "Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop: j) asigură sisteme proprii de supraveghere a instalațiilor și proceselor tehnologice și pentru automonitorizarea emisiilor poluante; k) asigură evidența rezultatelor și raportează autorității competente pentru protecția mediului rezultatele automonitorizării emisiilor
poluante, conform prevederilor actelor de reglementare", concluzionând că măsura dispusa prin autorizația de mediu nu este nici nelegala si nici importuna.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
- - SRL a arătat că este in imposibilitate sa indeplineasca masura stabilita prin actul administrativ, deoarece punctul de lucru situat in Constanta,-, se gaseste la parterul unui bloc de locuinte, iar racordul de canalizare este comun cu cel al apartamentelor ce se gasesc la aceeasi adresa, astfel incat nu este posibila prelevarea de probe din apa evacuata ca urmare doar a activitatilor prestate in magazin.
Recurenta arată că a dovedit Tribunalului B ca la nici un alt punct de lucru din B ori din tara - dintre cele situate la parterul unor blocuri de locuinte - nu le-a fost solicitata o astfel de analiza a apelor reziduale, cu atat mai mult cu cat desfasoară activitate de comert cu amanuntul si nu activitati de productie care sa aiba ca efect deversarea unor substante poluante in reteaua de canalizare a localitati lor.
Potrivit Normelor tehnice - din 28.02.2002 privind colectarea, epurarea si evacuarea apelor uzate orasenesti, aprobate prin HG nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme de conditiile de descarcare in mediul acvatic a apelor uzate, locul de unde se preleveaza probe de apa in vederea analizelor de laborator este ultimul al canalizarii interioare a utilizatorului de apa inainte de debusarea in reteaua de canalizare a localitatii, dupa cum se arata in cuprinsul art 2 pct 6, lit
Este deci evident, arată recurenta, că trebuie sa respecte dispozitiile actelor normative incidente in cauza, astfel incat solutia pe care o propune instanta de fond - realizarea unui racord separat, nu se poate efectua decat in conditiile in care acest ar fi oricum situat inainte de punctul de colectare a apelor reziduale atat de la societate cat si de la proprietarii apartamentelor de locuit.
Masura contestată depaseste cadrul legal referitor la evacuarea apelor uzate oresenesti, in scopul protejarii mediului de poluarea receptorilor naturali in care sunt deversate acestea, cu atat mai mult cu cat societatea desfasoară numai activitate de comert cu amanuntul, fara a avea vreo activitate industriala.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 20 din legea nr 554/2004 și art. 304 Proc.Civ.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele depuse la dosar, susținerile părților și prevederile legale aplicabile în materie, Curtea constată că recursul nu este fondat.
În fapt, se reține că prin autorizatia de mediu nr. 218/04.06.2007, Capitolul al III-lea-Monitorizarea mediului, Agenția pentru Protecția Mediului Cai mpus titularului - SRL obligația de a prezenta trimestrial buletine de analiză întocmite de un laborator autorizat, pentru apele uzate evacuate in reteaua de canalizare.
Curtea constată că motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu sunt fondate.
Recurenta nu a argumentat juridic soluția propusă- de anulare a obligației instituite prin actului administrativ contestat pentru motivul că obligația de a monitoriza mediul nu îi incumbă.
Apărarea societății care invocă faptul că desfasoară "numai activitate de comert cu amanuntul, fara a avea vreo activitate industriala" a fost înlătură de Tribunal, care a enunțat disp. art. 2 din -011, neechivoce în acest sens: prin "ape uzate industriale" se înțelege "orice fel de ape uzate ce se evacuează din incintele în care se desfășoară activități industriale și/ sau comerciale,altele decât apele uzate menajere și apele meteorice".
Pe de altă parte, intimata a arătat că în locația pentru care s-a solicitat autorizația (supermarket), - SRL desfășoară și alte activități, respectiv: fabricarea pâinii, fabricarea produselor proaspete de patiserie ( cod 1581) și activități specifice de restaurant ( cod 5530).
Aceste susțineri nu au fost contestate de recurentă.
Autoritatea a constatat că datorită capacității de producție, aceste activități nu intră în procedura de autorizare, dar au ca rezultat un impact asupra mediului prin aglomerarea apelor uzate cu diverse resturi și grăsimi.
Pe de altă parte, Curtea reține că reclamanta nu a făcut dovada faptului că nu există o soluție tehnică care să permită prelevarea de probe din apa evacuată strict din spațiul în care societatea își desfășoară activitatea comercială.
Recurenta invocă prevederile legale- pct. 6 lit. a din HG 188/2002 modif.- care definesc punctul de control (locul de unde se prelevează probe de apă în vederea efectuării analizelor de laborator) ca fiind, în cazul evacuărilor în rețeaua de canalizare a localității a apelor uzate menajere și industriale,ultimul cămin al canalizării interioare a utilizatorului de apă înainte de debușarea în rețeaua de canalizare a localității.
Însă aceste dispoziții reglementează o situație tip, generală, neavând în vedere situația de excepție în care, la parterul unui bloc de locuințe, se află un magazin în care se desfășoară activități comerciale.
Curtea constată că definiția punctului de control potrivit hotărârii de guvern sus menționate nu poate constitui un argument pentru care obligația legală prevăzută de ordonanța de urgență nr. 195/2005 în sarcina persoanei juridice să rămână fără efect: Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop:
j) asigură sisteme proprii de supraveghere a instalațiilor și proceselor tehnologice și pentruautomonitorizareaemisiilor poluante;
k) asigură evidența rezultatelor și raportează autorității competente pentru protecția mediului rezultatele automonitorizării emisiilor poluante, conform prevederilor actelor de reglementare"- art. 94 lit. l și k din OUG nr. 195/2005.
Pentru aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 312 alin. 1.civ.Cod Penal, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă - SRLîmpotriva sentinței civile nr. 1911/20.05.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2010.
Președinte: Judecător: Judecător:
- - --- - -
Grefier:
-
Red.
2 ex./23.04.2010
Jud. fond -
Președinte:Alina ȘuțuJudecători:Alina Șuțu, Diana Magdalena Bulancea, Horațiu
