Anulare act administrativ . Decizia 482/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 482
Ședința publică din 18.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 2: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 3: Horațiu
Grefier: -
Pe rol se află soluționarearecursuluiformulat de recurentul-reclamantîmpotriva sentinței civile nr. 1434/10.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații-pârâți AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ B, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, BIROUL VAMAL DE CONTROL ȘI LA FRONTIERĂ T și DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar (fila 15), lipsind intimații-pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile atacate în sensul anulării actului constatator și procesului-verbal. Instanța de fond a respins cererea sa pentru două motive. Obligația sa rezulta din art. 93 Cod vamal, dar în mod greșit s-a apreciat astfel pentru că art. 144 lit. b) sancționează neîndeplinirea uneia dintre condițiile stabilite prin regimul vamal, și nu neîndeplinirea unei obligații. În al doilea rând s-a făcut aplicarea art. 95 alin. 2 din Legea nr. 141/1997. 2 din același act normativ instituie o prezumție pe care el a răsturnat-o pentru că nu a avut drept scop eludarea prevederilor vamale. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1434 din 10.04.2009, Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a procesului verbal nr. 154/09.11.2001 și respectiv ca neîntemeiată cererea de anulare a actului constatator nr. 139/09.11.2001 și a procesului - verbal nr. 5379/30.111.200, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ B, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, BIROUL VAMAL DE CONTROL ȘI LA FRONTIERĂ T și DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ
În considerente, tribunalul a reținut că, în calitate de titular al regimului vamal de tranzit, reclamantul avea obligația să prezinte autoturismul VW cumpărat din Germania, la Biroul Vamal și, în termenul de 20 de zile, în vederea definitivarii operatiunii temporare cu efect de suspendare a platii taxelor vamale datorate.
De asemenea, acesta avea obligatia să informeze de îndată autoritatea vamală asupra oricăror modificări de natura a influenta derularea operațiunii sub regimul vamal aprobat.
Imposibilitatea legala de inmatriculare definitiva a autoturismului in Romania si, subsecvent acestei imposibilitati, luarea hotararii de a scoate autoturismul din tara in vederea returnarii lui catre vanzator constituiau imprejurari cu relevanta asupra modului de derulare a operatiunii vamale in discutie, imprejurari pe care reclamantul avea obligatia de a le notifica de indata organului vamal.
Modificarea temporara a domiciliului real, prin plecarea reclamantului de la adresa indicata in declaratia vamala de tranzit ca reprezentand domiciliul sau, in perioada de timp cuprinsa intre introducerea autoturismului in Romania si data incheierii regimului vamal suspensiv, constituia, de asemenea, o imprejurare susceptibila sa influenteze modul de desfasurare a operatiunii vamale intrucat, in cazul persoanei fizice, schimbarea locului unde isi duce traiul in mod efectiv, unde poate fi gasita, fara instiintarea autoritatii vamale, duce la imposibilitatea de a comunica.
Reclamantul nu si-a indeplinit aceste obligatii legale, sustinerile sale in sensul ca ar fi instiintat autoritatile vamale cu privire la imprejurarile mentionate mai sus fiind lipsite de suport probator.
In conditiile in care reclamantul nu a finalizat operațiunile regimului suspensiv in termenul aprobat si nici nu a informat autoritatile vamale cu privire la existenta unor imprejurari relevante in derularea acestor operatiuni, in mod legal acestea din urma au procedat, din oficiu, la inchiderea regimului de tranzit vamal.
De asemenea, in mod legal autoritatile vamale au procedat la intocmirea actelor administrativ fiscale contestate, stabilind in sarcina reclamantului obligatia de plata a datoriei vamale, nascuta la data implinirii termenului de prezentare si obligatia de plata a majorarilor de intarziere aferente.
Sustinerile reclamantului in sensul nelegalitatii acestor acte nu pot fi retinute intrucat nimeni nu poate invoca in apararea intereselor sale propria vina, incorectitudine (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, arătând următoarele:
1. Art. 95 din Legea l4l/l997 privind Codul vamal al Romaniei, in vigoare la data nasterii reportului juridic de drept vamal dedus judecatii, prevede că "Regimul vamal suspensiv aprobat se incheie atunci cand marfurile primeste un alt regim vamal".
Or, avand in vedere ca, la data de 09.11.2001, autoturismul marca Golf cu serie sasiu - si numar de inmatriculare -886, se afla deja in Germania, nemaiaflandu-se pe teritoriul Romaniei din 02.10.2001, acesta nu putea intra in categoria marfurilor sub un regim vamal definitiv intrucat regimul vamal definitiv presupune introducerea definitiva a marfurilor in circuitul economic. Prin urmare, in mod eronat, a fost intocmit actul constatator nr. 139 prin care s-a stabilit in sarcina reclamantului o datorie vamala in suma totala de 59.332.454 lei vechi.
2. Instanta, in argumentarea solutiei date, face vorbire de cazul de nastere a datoriei vamale prevazut la. b), alin. (1) al art. 144 din Legea nr. 141/1997 privind codul vamal al Romaniei, si anume la "neindeplinirea uneia dintre conditiile stabilite prin regimul vamal sub care au fost plasate."
Or, avand in vedere ca recurentul la data de 02.09.2000 a intrat in Romania cu autoturismul mai sus indicat cu intentia de a-I înmatricula, s-a prezentat la Registrul Auto R- Individuale, fiind programat pentru a indeplini toate formalitatile in vederea inmatricularii masinii, insa i s-a comunicat ca autoturismul nu poate fi înmatriculat in Romania deoarece nu respecta normele Euro 2; a solicitat inscrierea provizorie, intocmindu-se de catre Politia cartea de identitate a vehiculului nr. - si repartizandu-se nr. de inmatriculare provizoriu B--00110, fiind aplicata si stampila pe care se mentioneaza expres ca nu respecta normele EURO 2 si, drept consecinta, nu poate fi inmatriculata definitiv in Romania, că
s-a prezentat la Directia Vamala A (actuala Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale T) si a cerut functionarului sa îl inregistreze cu actele in sensul ca nu a putut înmatricula masina, iar ca acesta i-a comunicat ca nu este necesar a le inregistra, neexistand nicio problema atata timp cat va duce masina in Germania, apreciază recurentul ca a indeplinit toate conditiile stabilite prin regimul vamal sub care au fost plasate si ca, pe cale de consecinta, nu se poate retine nasterea unei datorii vamale.
Analizând actele depuse la dosar, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea reține următoarele:
Tribunalul a reținut în mod corect situația de fapt, pe baza probelor administrate în cauză:
Recurentul a cumpărat la 02.09.2000 autoturismul VW cu număr -886 din Germania, l-a introdus in Romania, depunând la biroul vamal de plecare declarația vamală de tranzit.
La Registrul Auto R- Individuale i s-a comunicat ca autoturismul nu poate fi înmatriculat in Romania deoarece nu respecta normele Euro 2; a solicitat inscrierea provizorie, intocmindu-se de catre Politia cartea de identitate a vehiculului nr. - si repartizandu-se nr. de inmatriculare provizoriu B--00110, fiind aplicata si stampila pe care se mentioneaza expres ca nu respecta normele EURO 2 si, drept consecinta, nu poate fi inmatriculat definitiv in Romania.
La 02.10.2000, a scos autoturismul din țară pentru a-l returna vânzătorului, iar ulterior auto a fost înmatriculat în Germania pe numele noului proprietar,.
Reclamantul recurent susține că s-a prezentat la Directia Vamala A (actuala Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale T) si a cerut functionarului sa îl inregistreze cu actele in sensul ca nu a putut înmatricula masina, iar ca acesta i-a comunicat ca nu este necesar a le inregistra, "neexistand nicio problema atata timp cat va duce masina in Germania".
Curtea constată că în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii 141/1997 în vigoare la momentul nașterii datoriei vamale: "(1) vamal constă în transportul mărfurilor străine de la un birou vamal la alt birou vamal, fără ca acestea să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială. (2) Mărfurile vămuite la un birou vamal de interior, în vederea exportului, sunt în tranzit până la biroul vamal de frontieră".
Iar conform art. 98, "Regimul de tranzit vamal se încheie atunci cândmărfurile și documentele corespunzătoare sunt prezentate la biroul vamal de destinație. (2) În cazul în care acesta este un birou vamal de interior, la cererea declarantului vamal, mărfurile primesc o altă destinație vamală".
Reclamantul recurent nu a îndeplinit obligația legală de a prezenta autoturismul împreuna cu documentele însoțitoare la biroul vamal de destinație în termenul de 20 de zile menționat în declarația vamală de tranzit.
Având în vedere aspectele de fapt mai sus reținute, Curtea constată că reclamantul avea obligația de încunoștiința organele vamale cu privire la modificarea împrejurărilor relevante cu privire la modul de derulare a operațiunii vamale, conform art. 93 din Codul vamal ("Titularul aprobării este obligat să informeze de îndată autoritatea vamală asupra oricăror modificări care influențează derularea operațiunii sub regimul vamal aprobat").
Ca urmare, în mod corect Tribunalul a reținut legalitatea închiderii din oficiu a regimului vamal suspensiv, în baza art. 95 alin. 2 ("Autoritatea vamală poate dispune, din oficiu, încheierea regimului vamal suspensiv atunci când titularulnu finalizează operațiunile acestui regim în termenul aprobat").
Curtea reține situația de fapt în care se află recurentul, care suportă taxele vamale deși nu a beneficiat de autoturismul respectiv, renunțând din motive care nu-i sunt imputabile la importul acestuia.
Însă legiuitorul sancționează neîndeplinirea cerințelor formale ce îi incumbă titularului regimului vamal suspensiv.
Dispozițiile legale sunt neechivoce în acest sens.
Regimul vamal suspensiv se încheie în condițiile în care a fost aprobat (în speță, prin prezentarea bunului la biroul vamal de destinație, în termenul stabilit) sau, dacă în derularea operațiunii intervin modificări, acestea trebuie aduse la cunoștință "de îndată" autorității vamale.
Recurentul nu invocă vreo situație de forță majoră (împrejurări obiective, neprevăzute și de neînlăturat care să-l fi pus în imposibilitatea de a-și îndeplini obligațiile), ci necunoașterea obligațiilor legale. Faptul că ar fi fost indus în eroare de un funcționar al autorității cu privire la obligațiile ce-i revin nu este dovedit.
Conform art. 144 lit. b din legea 141/1997, datoria vamală ia naștere prin neîndeplinirea uneia dintre condițiile stabilite prin regimul vamal sub care au fost plasate.
Obligațiile expuse mai sus constituie condiții stabilite prin regimul vamal suspensiv de tranzit.
Dispozițiile art. 95 alin. 1 invocate de recurent "regimul vamal suspensiv aprobat se încheie atunci când mărfurile primesc un alt regim vamal" nu au relevanță în speță. Acestea stabilesc regula generală. Alineatul al doilea al aceluiași articol reglementează posibilitatea închiderii din oficiu a regimului, când titularul nu finalizează operațiunile acestui regim în termenul aprobat.
Motivul pentru care titularul poate fi îndreptățit să nu finalizeze operațiunile la care s-a obligat trebuie să fie aduse la cunoștința autorității vamale până la momentul expirării termenului de închidere a operațiunii de tranzit.
Având în vedere aceste considerente, față de prevederile art. 312 alin. 1.civ.Cod Penal, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la " și ", În B, sector 3,-, parterîmpotriva sentinței civile nr. 1434/10.04.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IX-a în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații-pârâți AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ B, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, BIROUL VAMAL DE CONTROL ȘI LA FRONTIERĂ T și DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ A, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2010.
Președinte: Judecător: Judecător:
- - --- - -
Grefier:
-
Red.AȘ
2 ex./28.04.2010
Președinte:Alina ȘuțuJudecători:Alina Șuțu, Diana Magdalena Bulancea, Horațiu
