Anulare act administrativ . Decizia 486/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 486/
Ședința publică din 27 Mai 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de cu domiciliul în, str. -.43,.III,.16, jud. H, împotriva sentinței nr. 239/14 februarie 2008 Tribunalului Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, lipsă fiind intimații Primarul orașului și Consiliul local.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că cererea de recurs este legal timbrată, fiind achitată taxa de timbru de 2,00 lei prin chitanța CEC depusă la fila 11 dosar și s-a anulat timbru judiciar de 0,50 lei.
De asemenea se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței la data de 26 mai 2008, întâmpinare din partea intimaților pârâți, din care un exemplar se înmânează recurentului.
Recurentul solicită instanței a constata că din partea intimaților nu s-au depus la dosar actele solicitate în repetate rânduri la instanța de fond.
La întrebarea instanței, recurentul arată că nu deține dovada dreptului de folosință asupra terenului în litigiu.
Fiind solicitat să indice motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, recurentul precizează că hotărârea atacată este nelegală pentru că terenul în cauză nu aparține Primăriei orașului și nici Consiliului local; de asemenea, la instanța de fond i s-a refuzat cererea de probațiune formulată în cauză pentru a dovedi că este de 30 de ani proprietar al terenului în cauză.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris.
Față de actele dosarului instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin Sentința civilă nr. 239/14.02.2008 a Tribunalului Harghitas -a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al orașului și Primarul orașului.
S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că reclamantul a solicitat anularea actelor prin care s- decis repartizarea de teren, în zona blocului 42 din, pentru construcții de garaje, întrucât pe acest teren reclamantul deține un garaj; magazie și beci, pentru care achită impozitul și că acest teren s-ar afla în teritoriul administrativ al comunei.
Instanța de fond a reținut însă că potrivit HCL nr. 47/2002 a Consiliului local s-a aprobat închirierea suprafețelor de teren din patrimoniul orașului, pentru construcție de garaje. Între suprafețele de teren în cauză se află și terenul reclamat de petent ca fiind al acestuia, însă din actele depuse la dosar a rezultat că acesta aparține domeniului public, că reclamantul locuiește la blocul nr. 43, în fața căruia mai deține un garaj. Mai mult, reclamantul nu a justificat în vreun fel proprietatea asupra acestui teren.
Pe de altă parte, Primăria orașului a formulat acțiune reconvențională, solicitând instanței obligarea reclamantului la declararea suprafeței de teren în vederea impozitării, precum și plata taxelor aferente. Această acțiune a fost însă disjunsă, întrucât s-a apreciat că nu are legătură cu acțiunea introductivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală, susținând în esență că, pârâtele nu au făcut dovada proprietății orașului asupra terenului, că se impune să se constate uzucapiunea acestuia asupra terenului în cauză, și că -ul nu poate face dovada asupra proprietății terenului în cauză.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât terenul în litigiu aparține domeniului public, acest lucru reflectându-se în, care potrivit art. 46 alin. 2 lit. a,b din Legea nr. 350/2001 cuprinde reglementări referitoare tocmai la stabilirea și delimitarea teritoriului intravilan, modul de utilizare al acestuia.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor motive, precum și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 1169 Cod civil, reclamantul avea obligația să probeze în fața instanței pretențiile alegate. Or, în întreg cursul procesului derulat în fața instanței de fond acesta nu a dovedit în vreun fel că ar fi titularul dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, care se află de altfel în intravilanul orașului, fără însă a se extinde și în extravilanul comunei, așa cum susține acesta.
Mai mult, reclamantul figurează în evidențele organelor fiscale cu un garaj, în zona B, în fața blocului nr. 43 (fila 29 dosar de fond) și accesul acestuia spre garaj nu este blocat.
În altă ordine de idei, reclamantul nu a atacat nici HCL nr. 47 și 48/15.10.2002, prin care s-a stabilit închirierea suprafețelor de teren din patrimoniul orașului, ocupate de construcții anexe, precum și Regulamentul de înregistrare și evidență a suprafețelor de teren.
Deși susține că terenul în cauză ar fi situat în extravilanul com. (fila 35 dosar de fond), nu justifică această alegație prin nici un mijloc de probă, ceea ce conduce la concluzia că pretențiile acestuia, după cum a reținut și instanța de fond, sunt neîntemeiate.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul promovat în cauză, urmând a menține ca legală și temeinică hotărârea atacată, întrucât nu au fost evidențiate motive care să atragă reformarea acesteia, nici ca urmare a examinării din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de cu domiciliul în, str. -.43,.III,.16, jud. H, împotriva sentinței nr. 239/14 februarie 2008 Tribunalului Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 27 Mai 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
2 exemplare
25 iulie 2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
