Anulare act administrativ . Sentința 489/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 489
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.01.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Daniel Severin
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR.
Se învederează de către grefierul de ședință că s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 25.01.2010, din partea reclamantei - SRL, Concluzii.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar Concluzii, astfel cum s-a solicitat, a amânat pronunțarea la data de 26.01.2010, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.10.2009, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor, Administrația Finanțelor Publice P și Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul anularea deciziei 181/28.05.2009 și a deciziei nr. AI 764 din 06.03.2009.
În motivarea acțiunii reclamanta arătat că prin decizia nr. AI 764/06.03.2009 i s- imputat suma de 1.939.162 lei reprezentând impozit pe câștigul din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare și majorări de întârziere.
Reclamanta arată că a achiziționat acțiuni de la persoane care sunt rezidente ale statului italian astfel încât pentru impozitul din câștigurile decurgând din acest transfer erau aplicabile dispozițiile convenției pentru evitarea dublei impuneri, câștigurile fiind impozitate în statul cedentului. De altfel, cedenții persoane fizice italiene au fost impozitați pentru aceste câștiguri în statul italian.
La dosar s-au depus actele atacate și înscrisurile care au stat la baza emiterii lor.
De asemenea, s- depus dovada impunerii în statul italian veniturilor cedenților.
Intimatele au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată invocând în acest sens disp. art. 67 alin. 3 lit. b) din Codul fiscal. Se mai arată că - SRL este persoană juridică română fiind supusă impozitării în România.
Analizând probele administrate în cauză și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Articolul 1 alin. 4 din Codul fiscal prevede că "Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat".
În speță, au fost cedate acțiuni la o societate comercială cedenții fiind rezidenți ai statului italian. În aceste condiții, erau aplicabile dispozițiile convenției pentru evitarea dublei impuneri dintre România și Italia, convenție ratificată prin art. 15 din Decretul nr. 82/1977. Potrivit art. 14 alin. 3 din această convenție" provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decât cele menționate la paragrafele 1 și 2, sunt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cedentul".
Cum acțiunile nu se încadrează la categoriile de bunuri enumerate la alin. 1 și 2 rezultă că impozitarea se face doar în statul al cărui rezident este cedentul.
De altfel, în speță, s- făcut dovada că veniturile cedenților au fost impozitate în Italia.
În ceea ce privește disp. art. 67 din Codul fiscal instanța constată următoarele: potrivit art. 67 alin. 3 lit. b) din Codul fiscal "în cazul câștigurilor determinate din transferul valorilor mobiliare, în cazul societăților închise, și din transferul părților sociale, obligația calculării, reținerii și virării impozitului revine dobânditorului".
Acest articol reglementează doar obligația de "calculare, reținere și virare impozitului" nu înseamnă încă că persoana impozabilă este dobânditorul părților sociale întrucât acesta efectuează cheltuială nu obține un câștig. care obține un câștig este cedentul părților sociale.
În aceste condiții, obligația celui care dobândește părți sociale de a calcula, de a reține și de a vira impozitul depinde de existența obligației cedentului de plăti un astfel de impozit statului Român. Or, cât timp cedenții sunt persoane rezidente în statul italian, fiindu-le aplicabile dispozițiile convenției pentru evitarea dublei impuneri citate mai sus, potrivit cărora impozitarea se face în statul ai cărui rezidenți sunt cedenții rezultă că cedenții nu datorează nici un impozit statului român și în consecință nici persoana care a dobândit acțiunile nu are obligația să calculeze, să rețină și să vireze un astfel de impozit.
Prin întâmpinare intimatele încearcă să acrediteze ideea că societatea care a dobândit acțiunile este cea care a realizat un câștig și în consecință, ei îi revine obligația de plată impozitului.
Așa cum am arătat mai sus cel care dobândește acțiunile face o cheltuială nu dobândește un câștig și de altfel, această afirmație intimatelor este contrazisă chiar de articolul 67 alin. 3 lit. b) din Codul fiscal: dacă debitorul impozitului ar fi societatea care a dobândit acțiunile nu s-ar mai putea vorbi de reținerea impozitului. Debitorul unui impozit îl calculează și îl virează nu îl și reține doar în cazul unei proceduri de reținere la sursă o societate procedează la "reținerea" unui impozit datorat de un creditor al său în sensul că din suma de bani pe care o datorează reține și virează la stat impozitul datorat de creditorul său.
Așadar, vorbind de "reținerea" impozitului de către dobânditorul acțiunilor legiuitorul confirmă ideea că cel care datorează impozitul este cedentul cu consecințele care au fost arătate mai sus (dobânditorul acțiunilor fiind obligat să calculeze, să rețină și să vireze respectivul impozit în măsura în care cedentul îl datorează statului român.
În ceea ce privește majorările de întârziere acestea sunt în mod nelegal calculate ca urmare nelegalității impunerii debitului principal.
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează să admită acțiunea așa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în P,-,. 3,. 4, județul P în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Dispune anularea deciziei nr. 181/28.05.2009 și decizia de impunere nr. AI 764/06.03.2009.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.DS
Tehnored.CB/5ex.
08.02.2010
Președinte:Daniel SeverinJudecători:Daniel Severin
